Conferinta de la Potsdam consacrata reglementarii situatiei postbelice in Europa

news20.ro - revista presei online Revista presei online, stiri, sinteze, ziare, reviste


Conferinta de la Potsdam consacrata reglementarii situatiei postbelice in Europa

Conferinta de la Potsdam consacrata reglementarii situatiei postbelice in Europa
Trimite aceasta informatie pe Yahoo Messenger unui prietenComenteaza acest articolAboneaza-te la newsletter
A avut loc Conferinta de la Potsdam a sefilor de stat si guvern ai URSS, Marii Britanii si SUA, consacrata reglementarii situatiei postbelice in Europa.

Conferinta de la Potsdam a fost o conferinta tinuta dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial la Cecilienhof in Potsdam, Germania (langa Berlin), din 17 iulie pana pe 2 august 1945. Au participat reprezentantii Uniunii Sovietice, Angliei si Statelor Unite ale Americii, cele mai mari si mai puternice forte ale Aliatilor care au invins Puterile Axei in al doilea razboi mondial. Delegatiile au fost conduse de sefii guvernelor celor trei natiuni invingatoare – Secretarul General al CC al PCUS Iosif Vissarionovici Stalin, Primul-ministru englez Clement Atlee si respectiv Presedintele american Harry S. Truman.

Stalin, Churchill si Truman— si Clement Atlee, care l-a inlocuit pe Churchill dupa ce partidul Laburist a invins Partidul Conservator in alegerile generale din 1945—s-au adunat sa decida cum sa administreze Germania Nazista infranta, care semnase capitularea neconditionata cu noua saptamani mai devreme, pe 8 mai. Pe agenda de lucru a conferintei s-au aflat si problemele ordinii internationale postbelice, problemele tratatelor de pace si aprecierea efectelor razboiului.

Hotararile conferintei

Retrocedarea tuturor anexarilor facute de Germani dupa 1937 si separarea Austriei de Germania.
Declaratia obiectivelor ocuparii Germaniei de catre Aliati: demilitarizarea, denazificarea, democratizarea si demonopolizarea tarii.
Acordul de la Potsdam, care cerea impartirea Germaniei si Austriei in cate patru zone de ocupatie, (asupra carora se cazuse de acord in principiu al Conferinta de la Ialta), ca si impartirea similara a celor doua capitale, Berlin, respectiv Viena.
Acordul pentru punerea sub acuzare si judecarea criminalilor de razboi nazisti.
Stabilirea liniei Oder-Neisse ca frontiera a Poloniei postbelice.
Expulzarea germanilor ramasi in afara granitelor Germaniei postbelice.
Acordul asupra reparatiilor de razboi. Aliatii si-au estimat pierderile la 200 de miliarde de dolari SUA. La insistentele aliatilor occidentali, Germania a fost obligata sa plateasca doar 20 de miliarde in proprietati germane, produse industriale si forta de munca. Pana la urma, izbucnirea razboiului rece a impiedicat plata intregii sume.
Ca urmare a propunerii lui Stalin, Polonia nu a fost trecuta pe lista beneficiarilor compensatiilor platite de Germania, pentru ca ar fi urmat sa primeasca o parte de 15% din compensatiile cuvenite Uniunii Sovietice. Aceste sume nu au fost primite niciodata de polonezi.
In plus, Aliatii au cazut de acord asupra Declaratiei de la Potsdam in care erau stabiliti termenii capitularii pentru Japonia.
Toate aceste probleme urmau sa devina litera de lege prin hotararile unei conferinte de pace care avea sa fie convocata cat mai repede cu putinta.


In timp ce granita dintre Polonia si Germania fusese practic determinata de transferurile fortate de populatie asupra carora se cazuse de acord la Potsdam, occidentalii au dorit ca la conferinta de pace sa fie confirmata linia Oder-Neisse ca un aranjament permanent. Acest aranjament nu a fost insa negociat asa cum s-a stabilit. Ca urmare, granita polono-germana a fost recunoscuta prin intelegeri bilaterale: in 1950 intre RDG si Polonia si in 1990 intre Germania (unita) si Polonia. In perioada razboiului rece, acest statut de incertitudine a granitelor a dus la cresterea influentei Uniunii Sovietice asupra Poloniei si Germaniei.

Aliatii occidentali, in special Churchill, aveau mari suspiciuni in ceea ce priveste motivele lui Stalin, care instalase deja guverne comuniste in statele din Europa Centrala aflate sub influenta sovietica. Conferinta de la Potsdam a fost ultima conferinta intre aliati.

In timpul conferintei, Truman i-a vorbit lui Stalin de "arme noi mai puternice" nespecificate. Stalin care, in mod ironic, stia de existenta armei nucleare americane cu mult inaintea lui Truman, a incurajat folosirea oricarui mijloc care ar fi grabit sfarsitul razboiului. Spre sfarsitul conferintei, Japoniei i s-a dat un ultimatum, amenintand-o cu "distrugerea imediata si totala", fara a mentiona bomba nucleara. Dupa ce Japonia a respins ultimatumul, americanii au lansat atacurile nucleare de la Hirosima (6 august) si Nagasaki (9 august). Truman a luat decizia de a folosi armele atomice cat inca se mai afla la conferinta. In Comunicatul dat publicitatii de Conferinta de la Potsdam, a fost reluata problema criminalilor de razboi:"Criminalii de razboi, se spune in capitolul al III lea, Germania si indivizii care au participat la planurile sau executarea de intreprinderi naziste , tinzand sau infaptuind atrocitati sau crime de razboi, vor fi arestati si adusi in fata justitiei. Sefii nazisti, persoanele influente ale partidului si inaltii demnitari ai organizatiilor si institutiilor naziste, precum si orice alte persoane periculoase pentru ocupantii aliati sau pentru scopurile pe care ei si le propun, vor fi arestate si internate". In acest scop, , la 8 august 1945, la Londra, reprezentantii SUA, Marii Britanii, Frantei si URSS au hotarat infiintarea unui Tribunal International pentru judecarea si pedepsirea principalilor criminali de razboi nazisti.
Nume
Comentariu
Nu exista comentarii la acest articol / Comenteaza tu

Abonare newsletter





S-a intamplat astazi

Cele mai citite stiri

© 2007-2011 News20.ro --