S-a nascut Alois Alzheimer, medic neurolog german

news20.ro - revista presei online Revista presei online, stiri, sinteze, ziare, reviste


S-a nascut Alois Alzheimer, medic neurolog german

S-a nascut Alois Alzheimer, medic neurolog german
Trimite aceasta informatie pe Yahoo Messenger unui prietenComenteaza acest articolAboneaza-te la newsletter
Alois Alzheimer s-a nascut la 14 iunie 1864 in oraselul Marktbreit am Main, fiu al notarului Eduard Alzheimer. Dupa absolvirea gimnaziului in Aschaffenburg, studiaza medicina la universitatile din Würzburg si Tübingen. In 1887 obtine titlul de Doctor in Medicina cu o dizertatie despre "Glandele ceruminoase ale urechii". Incepand cu anul 1888, timp de 14 ani lucreaza - la inceput ca medic secundar (Assistenzarzt), mai tarziu ca medic primar (Oberarzt) - in Spitalul de Boli Mintale din Frankfurt am Main nou infiintat de Heinrich Hoffmann, sub conducerea lui Emil Sioli. Impreuna cu acesta, introduce o noua metoda de tratament a bolnavilor psihici, renuntandu-se la mijloacele coercitive, cum ar fi "camasa de forta", in schimbul supravegherii bolnavilor in sali comune, folosirea bailor calde pentru linistirea bolnavilor agitati, permiterea plimbarilor in parcul spitalului sau in imprejurimi. In Frankfurt ia contact cu Carl Weigert, Ludwig Edinger si cu Franz Nissl, care il initiaza in morfologia patologica a Creierului. Impreuna cu Nissl intreprinde primele studii de Neuropatologie.

In anul 1894 se casatoreste cu Cecilie Geisenheimer. Sapte ani mai tarziu, in 1901, Cecilie decedeaza in urma unei imbolnaviri acute. In acelasi an, la 25 noiembrie 1901, Alzheimer examineaza pentru prima data o bolnava, Auguste D., internata pentru modificari de comportament, tulburari de memorie, idei de persecutie, incapacitate de a mai intreprinde cele mai elementare activitati in gospodarie. Alzheimer mai vazuse bolnavi cu fenomene de deterioare mintala, majoritatea in varsta de peste 70 de ani, deterioare atribuita senilitatii, Auguste D. avea insa doar 51 de ani, fapt care l-a facut sa aprofundeze studiul clinic al acestui caz, caruia i-a pus la inceput un diagnostic vag de "Boala a uitarii" (Die Krankheit des Vergessens).

In anul 1902, Alzheimer devine asistent la clinica de Psihiatrie a Universitatii din Heidelberg sub conducerea profesorului Emil Kraepelin, care, un an dupa aceea, il ia cu el la München, unde primise conducerea clinicii de Psihiatrie a Universitatii din acest oras. Intre 1903 si 1912, Alzheimer conduce laboratorul de Anatomie patologica lucrand in acelasi timp si ca medic primar in clinica. Aici isi sustine dizertatia de docenta (Habilitation) cu tema: "Studii histologice pentru diagnosticul diferential al paraliziei generale progresive".

La 9 aprilie 1906, Alzheimer primeste stirea mortii pacientei Aguste D., a carei evolutie nu incetase sa o urmareasca. La examinarea amanuntita a creierului, obtinut in urma autopsiei, constata modificari nedescrise pana atunci, sub forma reducerii masei creierului, in special in regiunile frontale si parietale, disparitiei unui mare numar de celule nervoase in aceste regiuni si aparitiei unor acumulari de substante proteice ca placi dispuse in intreaga scoarta cerebrala. La 3 noiembrie 1906, in cadrul celei de a 37-a Conferinta a Psihiatrilor germani din Sud-vest tinuta la Tübingen, Alzheimer prezinta comunicarea asupra unei forme "particulare de imbolnavire a scoartei creierului" (eine eigenartige Erkrankung der Hirnrinde). Constatarile facute apar in anul urmator sub forma unui articol de doua pagini in revista de specialitate "Allgemeine Zeitschrift für Psychiatrie und psychisch-gerichtliche Medizin" (1907, vol. 64, pp. 146-48). Acesta a fost primul caz de atrofie difuza presenila a creierului, afectiune care, la propunerea facuta de Emil Kraepelin inca in anul 1910, poarta numele sau: Boala Alzheimer.

In anul 1912, Alzheimer este chemat ca profesor la conducerea catedrei de Psihiatrie si director al clinicei psihiatrice a Universitatii din Breslau. Deja in timpul calatoriei apar primele semne de imbolnavire si, ajuns la Breslau, este internat in spital cu tulburari cardiace si renale de natura infectioasa, probabil o endocardita septica sub-acuta (cunoscuta atunci sub numele de "Endocardita lenta"). Trei ani mai tarziu, in varsta de numai 52 de ani, decedeaza pe 19 decembrie 1915.

Medicina datoreaza lui Alzheimer primele cunostinte asupra substratului morfologic al bolilor psihice care duc la dementa: paralizia generala, arterioscleroza si atrofiile senile si presenile ale creierului. Lucrarile sale, impreuna cu Franz Nissl, asupra paraliziei generale, au demonstrat pentru prima data prezenta in creier a unor modificari caracteristice in cazul unor boli psihice nevindecabile si au dus la notiunea de "psihoze organice".
Nume
Comentariu
Nu exista comentarii la acest articol / Comenteaza tu
© 2007-2011 News20.ro --