S-a nascut George Calinescu, scriitor, critic literar roman

news20.ro - revista presei online Revista presei online, stiri, sinteze, ziare, reviste


S-a nascut George Calinescu, scriitor, critic literar roman

S-a nascut George Calinescu, scriitor, critic literar roman
Trimite aceasta informatie pe Yahoo Messenger unui prietenComenteaza acest articolAboneaza-te la newsletter
George Calinescu (n. 19 iunie 1899, Bucuresti d. 12 martie 1965, Otopeni ) a fost un critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician roman, personalitate enciclopedica a culturii si literaturii romane, de orientare, dupa unii critici, clasicizanta, dupa altii doar italienizanta sau umanista. Este considerat drept unul dintre cei mai importanti critici literari romani din toate timpurile, alaturi de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Isi semneaza intotdeauna articolele cu pseudonimul G. Calinescu, dupa o moda destul de raspandita in perioada interbelica.

Pe 19 iunie 1899, se naste la Bucuresti Gheorghe Visan, fiul Mariei Visan. Copilul e crescut de impiegatul C.F.R. Constantin Calinescu si de sotia sa, Maria, in casa carora mama baiatului lucra ca menajera. Familia Calinescu, impreuna cu "femeia in casa" si copilul, se muta la Botosani, apoi impiegatul Calinescu este transferat la Iasi. Aici Gheorghe Visan (viitorul scriitor) e inscris la Scoala "Carol I", de pe langa Liceul Internat. In 1907, Maria Visan (mama sa naturala) accepta ca sotii Calinescu, care nu aveau copii, sa-l infieze. De acum, se va numi Gheorghe Calinescu. Se muta la Bucuresti in 1908. In copilarie nu a excelat cu nimic, s-a lasat invaluit in aura mediocritatii.

Primele doua clase primare la Iasi, la Colegiul Carol I, celelalte doua la Bucuresti, la Scoala Cuibul cu barza, apoi gimnaziul Dimitrie Cantemir la Bucuresti, si isi incheie studiile medii la Liceul Gheorghe Lazar si pe cele universitare in Capitala, la Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti. Isi ia licenta in Litere in 1923. Teza de licenta purta titlul Umanismul lui Carducci. Devine profesor de limba italiana pe la diverse licee bucurestene si timisorene, apoi pleaca la Roma, pentru doi ani cu o bursa oferita de Accademia di Romania, institutie de propaganda culturala romanesca, fondata de profesorul si istoricul Vasile Parvan.

Profesorii care i-au marcat studentia sunt Ramiro Ortiz, care preda limba si literatura italiana la Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti, si Vasile Parvan, un alt spirit enciclopedic interbelic, de la Universitatea din Bucuresti.

Intre profesorul de italiana Ramiro Ortiz si student s-a nascut o strinsa amicitie. Peste ani, studentul de odinioara a marturisit, adesea, ca datorita acestui fin intelectual si-a insusit o "educatie literara" de exceptie: "Cu el m-am deprins a scrie carti, cu el am deprins mestesugul informatiei literare si al constructiei critice pe substrat istoric, de la el stiu tot ce stiu". Sub indrumarea lui Ramiro Ortiz a inceput sa traduca din limba italiana. In timpul studentiei a tradus romanul lui Giovanni Papini, Un om sfarsit, si o nuvela din romanul lui Giovanni Boccacio, Decameronul(1921). Tot la indemnul profesorului Ortiz isi incepe colaborarea la revista Roma, primul numar a aparut in ianuarie 1921, si calatoreste cu colegii de facultate in Italia in 1921. Prima lui carte va fi scrisa in limba italiana, Alcuni missionari catolici italiani nella Moldavia nei secoli XVII e XVIII a aparut in 1925 si tratateaza propaganda Vaticanului in Moldova ca un soi de modalitate de a contracara Reforma luterana. Studentul a publicat 68 de documente diferite descoperite in urma documentarii in Arhiva Vaticanului.

Evident o influenta indirecta au avut-o studiile critice ale lui Titu Maiorescu si, de ce nu, cele ale lui Garabet Ibraileanu, de care se va apropia in deceniul urmator .

Daca in Bucuresti, alaturi de profesorul Ortiz, a avut revelatia vocatiei sale creatoare, in capitala Italiei, atentia lui G. Calinescu s-a focalizat asupra lui Vasile Parvan, directorul Scolii Romane, actualmente Accademia di Romania. Parvan a reprezentat cel de-al treilea pilon in formarea adevaratului Calinescu, a personalitatii acestuia( dupa Titu Maiorescu si Ramiro Ortiz). Tinarul a fost deopotriva captivat de eruditia si puterea de munca, dar si de conceptia despre existenta a savantului.

Spre acest "parinte" spiritual Calinescu s-a intors intotdeauna, ori de cite ori greutatile vietii pareau sa-l ingenuncheze. El a observat ca Parvan avea o inzestrare intelectuala obisnuita, dar in ciuda "normalitatii" ei, mintea ii era "exercitata in toate potentele" sale, munca pentru el semnifica "asceza", iar truda constanta pentru atingerea unui ideal se transforma intr-o filozofie existentiala. Viata este pieritoare, dar omul poate infringe moartea si uitarea prin creatie, iar cel ce urmareste atingerea unui anume tel in vremelnica-i existenta pamanteana trebuie luat ca indemn si simbol de suflet ardent: "... daca nu fiecare este in stare sa devina un Parvan, fiecare vede in el o pilda, adica o forma la care ar putea ajunge daca ar voi sa faca aceleasi renuntari".

In 1926 se muta cu chirie intr-o casa din Bucuresti, obtine o detasare la Liceul Gh. Sincai si citeste pentru prima oara la cenaclul lui Eugen Lovinescu, Sburatorul. In 1929, se casatoreste cu Alice Vera, fiica unor mici proprietari bucuresteni. Episodul foarte amuzant al primei intalniri a celor doi viitori soti este descris cu lux de amanunte in romanul Cartea nuntii. Editeaza, de asemenea, revistele Sinteza in (1927), in colaborare cu alti scriitori, si doua numere din revista sa personala Capricorn in (1930). Aventura de a avea propria sa revista se incheie cu un esec financiar, dar in paginile acestor reviste descopera reteta criticii aplicate literaturii romane. Cele doua reviste constituie astfel un soi de poligon de incercari. Dar poate cea mai fertila experienta e cea de cronicar la revista Viata romaneasca, incepand cu 1931, revista fiind coordonata de criticul Garabet Ibraileanu. Din 1931 devine profesor definitiv de literatura romana. In 1933 va inaugura in Adevarul literar si artistic rubrica celebra Cronica mizantropului, care va da titlul cartii de eseuri.

Devine in 1936 doctor in litere la Universitatea din Iasi cu o teza despre Avatarii faraonului Tla, o nuvela postuma a lui Mihai Eminescu, descoperita si pusa in valoare pentru prima data de el. De fapt isi extrasese un capitol din propriul sau volum, Opera lui Mihai Eminescu, pe care il dactilografiase in cinci exemplare si il trimisese membrilor comisiei de examinare. Apoi va fi numit conferentiar de literatura romana la Facultatea de Litere a Universitatii din Iasi, dupa ce trece cu nota maxima, 20, concursul pentru postul respectiv. Din 1945 se transfera la Universitatea din Bucuresti.

In noiembrie 1964, este internat cu diagnosticul ciroza hepatica la Sanatoriul Otopeni. La 12 martie 1965, la adapostul noptii, pleaca in lumea umbrelor, lasand "o opera fundamentala pentru cultura poporului roman" (potrivit epitafului literar semnat de Geo Bogza).

Dupa 1989 incepe o perioada in care toata aceasta activitate civica postbelica este pusa sub semnul intrebarii, in care este acuzat de colaborationism, inclusiv de catre unul dintre fostii sai asistenti, Adrian Marino. Incepe acum un veritabil proces de presa George Calinescu, o activitate de reevaluare a operei si vietii sale, semn ca aceasta are o valoare perena si ca poate oferi cercetatorilor noi si noi perspective. Orice luare de pozitie pro sau contra activitatii si operei sale trebuie sa ia in calcul contextul social din aceea epoca, iar reevaluarea trebuie facuta cu calm si fara argumente melodramatice.


Nume
Comentariu
Nu exista comentarii la acest articol / Comenteaza tu

Abonare newsletter





S-a intamplat astazi

Cele mai citite stiri

2007-2011 News20.ro --