S-a nascut Vasile Alecsandri, poet, prozator si dramaturg roman

news20.ro - revista presei online Revista presei online, stiri, sinteze, ziare, reviste


S-a nascut Vasile Alecsandri, poet, prozator si dramaturg roman

S-a nascut Vasile Alecsandri, poet, prozator si dramaturg roman
Trimite aceasta informatie pe Yahoo Messenger unui prietenComenteaza acest articolAboneaza-te la newsletter
Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, Bacau; d. 22 august 1890, Mircesti, judetul Iasi) a fost poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician roman, membru fondator la Academiei Romane, creator al teatrului romanesc si a literaturii dramatice in Romania, personalitate marcanta a Moldovei si apoi a Romaniei de-a lungul intregului secol al XIX-lea.

Vasile Alecsandri a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri si al Elenei Cozoni. Dupa unii cercetatori, anul nasterii ar putea fi 1821 , 1819 sau chiar 1818. Locul nasterii sale este incert, deoarece nasterea s-a petrecut in timpul refugiului familiei Alecsandri in munti din calea armatei lui Alexandru Ipsilanti. Se considera ca s-a nascut undeva pe raza judetului Bacau. Si-a petrecut copilaria la Iasi si la Mircesti, unde tatal sau avea o mosie si unde a revenit pe intreaga durata a vietii sale sa-si gaseasca linistea. A inceput invatatura cu un dascal grec, apoi cu dascalul maramuresean Gherman Vida.

Intre anii 1828 si 1834, s-a deschis la Iasi pensionul lui Victor Cuenim. Spatarul Alecsandri l-a inscris pe fiul sau la pensionul francez, unde a studiat alaturi de Mihail Kogalniceanu, Matei Millo, actorul de care l-a legat o mare prietenie si admiratie si pentru care a scris Chiritele si o mare parte din canticelele comice.

In anul 1834, impreuna cu alti tineri boieri moldoveni, printre care viitorul domn Al. I. Cuza si pictorul Ion Negulici, a fost trimis la studii la Paris, unde si-a dat bacalaureatul in anul 1835. In 1837 s-a pregatit pentru un bacalaureat in stiinte, urmand cursurile Facultatii de Inginerie, pe care nu a terminat-o.

In 1838 apar primele incercari literare in limba franceza: Zunarilla, Marie, Les brigands, Le petit rameau, Serata. In anul urmator s-a intors in tara si a ocupat un post in administratie pana in 1846. Impreuna cu Costache Negri a facut o calatorie in Italia, care a devenit motiv de inspiratie pentru nuvela romantica Buchetiera de la Florenta.

In 1840, impreuna cu Mihail Kogalniceanu si Costache Negruzzi a luat conducerea teatrului din Iasi si si-a inceput activitatea de dramaturg care i-a adus cele mai constante succese. Opera sa dramatica insumeaza circa 2000 de pagini, ramanand cel mai rezistent compartiment al activitatii sale literare si va constitui baza solida pe care se va dezvolta dramaturgia romaneasca in principalele sale directii tehnice: comedia straina si drama istorica. In noiembrie s-a jucat Farmazonul din Harlau, iar in februarie 1841, Cinovnicul si modista, ambele preluate dupa piese straine.

Din 1842 dateaza importanta sa calatorie in muntii Moldovei, in urma careia descopera valoarea artistica a poeziei populare. Scrie primele sale poezii in limba romana pe care le va grupa mai tarziu in ciclul Doine si care sunt foarte strans legate de modelul popular din care au luat nastere.

In 1844, impreuna cu Mihail Kogalniceanu si Ion Ghica scoate saptamanalul Propasirea, in care poetul va publica versuri ce vor fi incluse in ciclul Doine si lacrimioare, iar in 11 ianuarie se reprezinta piesa Iorgu de la Sadagura, comedie de rezistenta in dramaturgia scriitorului.

In 1845 cu ocazia seratelor literare de la Manjina o cunoaste pe Elena, sora prietenului Costache Negri, de care se indragosteste si careia, dupa moartea timpurie 1847, ii dedica poezia Steluta si apoi intreg ciclul de poezii Lacramioare.

Dupa infrangerea miscarii pasoptiste este exilat, si dupa ce calatoreste prin Austria si Germania; se stabileste la Paris, unde se intalneste cu alti militanti munteni; din perioada exilului dateaza poeziile Adio Moldovei si Sentinela romana.

In 1849- mai- pleaca, impreuna cu ceilalti exilati la Brasov, in Bucovina, apoi, in toamna aceluiasi an, la Paris. Scrie primele cantecele comice (Soldan Viteazul, Mama Anghelusa) si cateva scenete comice si muzicale. Se intoarce in tara in luna decembrie.

Nicolae Balcescu, prietenul lui Vasile Alecsandri, moare la Palermo in 1852. Intre anii 1852-1853, Alecsandri ramane pentru mai multa vreme in Franta. In vara anului 1853, porneste spre sudul Frantei, intr-o calatorie spre Pirinei, Marsilia, Gibraltar, Tanger, Africa, Madrid, o calatorie care va lasa urme in creatia sa poetica, in gustul pentru exoticul mauro-hispanic.

In 1855 s-a indragostit de Paulina Lucasievici, cu care a avut o fata, Maria, in noiembrie 1857. S-au casatorit nouasprezece ani mai tarziu, pe 3 octombrie 1876. Din 1860 se stabileste la Mircesti, unde ramane pana la sfarsitul vietii, chiar daca lungi perioade de timp a fost plecat din tara in misiuni diplomatice.

In 1882 este ales presedinte al sectiei de literatura a Academiei. Calatoreste in Franta pentru a primi premiul oferit de felibrii; este sarbatorit la Montpellier. Il viziteaza pe ambasadorul Romaniei la Londra, prietenul sau Ion Ghica. Pleaca la Paris in 1885, ca ministru al Romaniei in Franta. In 1889, primeste vizita poetilor francezi Sully Prudhomme si Leconte de Lisle.

Vasile Alecsandri s-a stins din viata la 22 august 1890, dupa o lunga suferinta, fiind inmormantat cu toate onorurile la conacul sau de la Mircesti.

A fost unul dintre fruntasii miscarii revolutionare din Moldova, redactand impreuna cu Kogalniceanu si C. Negri Dorintele partidei nationale din Moldova, principalul manifest al revolutionarilor moldoveni.

In 1854 - Apare sub conducerea sa Romania literara, revista la care au colaborat moldovenii C. Negruzzi, M. Kogalniceanu, Al. Russo, dar si muntenii Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, Al. Odobescu.

In 1859 - Este numit de domnitorul Al. I. Cuza ministru al afacerilor externe; va fi trimis in Franta, Anglia si Piemont pentru a pleda in scopul recunoasterii Unirii.

Primeste Premiul Academiei pentru Literatura in 1881.

In 1863 ia nastere la Iasi societatea Junimea, al carui membru onorific a fost pana la sfarsitul vietii. In anul 1867 este ales membru al Societatii literare romane, devenita Academia Romana.

Cu ocazia serbarilor de la Putna din 1871, poetul trimite doua cantece care au insufletit marea masa de oameni: Imn lui Stefan cel Mare si Imn religios cantat la serbarea junimei academice romane. In acelasi an Titu Maiorescu publica in Convorbiri literare studiul Directia noua in poezia si proza romaneasca in care spune: "In fruntea noii miscari e drept sa punem pe Vasile Alecsandri. Cap al poeziei noastre literare in generatia trecuta, poetul , culegatorul cantecelor populare paruse a-si fi terminat chemarea literara (...). Deodata, dupa o lunga tacere, din mijlocul iernei grele, ce o petrecuse in izolare la Mircesti, si iernei mult mai grele ce o petrecuse izolat in literatura tarii, poetul nostru reinviat ne surprinse cu publicarea Pastelurilor ... "


Nume
Comentariu
Nu exista comentarii la acest articol / Comenteaza tu

Abonare newsletter





S-a intamplat astazi

Cele mai citite stiri

2007-2011 News20.ro --