S-a nascut Yasunari Kawabata, scriitor japonez, laureat al Premiul Nobel

news20.ro - revista presei online Revista presei online, stiri, sinteze, ziare, reviste


S-a nascut Yasunari Kawabata, scriitor japonez, laureat al Premiul Nobel

S-a nascut Yasunari Kawabata, scriitor japonez, laureat al Premiul Nobel
Trimite aceasta informatie pe Yahoo Messenger unui prietenComenteaza acest articolAboneaza-te la newsletter
Yasunari Kawabata (川端 康成 Kawabata Yasunari, 14 iunie 1899 - 16 aprilie 1972) a fost un prozator japonez a carui opera, scrisa intr-un stil plin de lirism si subtilitate, i-a adus premiul Nobel pentru literatura in 1968. A fost primul japonez si al treilea asiatic (dupa Rabindranath Tagore si Şemuel Iosef Agnon), care a castigat acest premiu.

Scrierile lui Kawabata contin un spatiu epic gol, non-actiune si o reducere extrema a problematicii la cateva date, favorizand deplasarea centrului de greutate spre episod si detaliu. Kawabata povesteste pe o linie unica, pe un singur plan, in care evenimentele sunt nivelate sub raport valoric, iar un conflict propriu-zis nu se constituie. Elementul-cheie, momentul-surpriza lipsesc, desi o tensiune difuz raspandita in text pare sa le cheme.

Yasunari Kawabata a fost fiul unui om cultivat. Deoarece a ramas singur la varsta de trei ani, a fost crescut de bunici, dar a fost separat de singura lui sora. Evenimentele tragice din copilaria lui Kawabata continua prin moartea bunicii, iar mai apoi, a surorii. Ingrijit de bunicul sau, bolnav si batran, perioada adolescentei ii va fi marcata de starea de solitudine si suferinta fizica, combinata cu iminenta mortii, care ii va contura viziunea asupra vietii si a creatiei. Kawabata a fost ispitit sa devina pictor, dar chemarea pentru literatura s-a dovedit mai puternica, lunga agonie si moartea batranului fiind descrise in operele sale de mai tarziu.

Kawabata s-a nascut in Osaka, si a ramas orfan de tata la varsta de doi ani, apoi a locuit cu bunicii si cu sora lui. Bunica lui Kawabata a murit cand acesta avea 7 ani, sora lui cand a implinit 9, iar bunicul la implinirea virstei de 14 ani, iar Kawabata s-a mutat in orasul natal al mamei sale. A urmat cursurile Universitatii Imperiale din Tokio pe care a absolvit-o in 1924.

Pe langa activitatea de scriitor, a fost de asemenea reporter la Mainichi Shinbun din Osaka si Tokio. Desi a fost destul de rezervat in privinta fervorii militariste ce a cuprins Japonia in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, s-a implicat destul de putin si in efortul de reconstructie al tarii de dupa razboi, fiind putin atras de politica. Razboiul a avut insa o mare influenta asupra sa, egalata poate doar de episodul mortii celor dragi din copilarie, iar la incheierea lui a declarat ca de atunci inainte nu va putea scrie decat elegii.

S-a sinucis in anul 1972. Au fost emise mai multe teorii, ca ar fi fost bolnav, sau ca acest lucru s-ar datora socului provocat de sinuciderea lui Yukio Mishima in 1970. Totusi, Kawabata nu a lasat nici o explicatie scrisa, iar motivele gestului sau raman inca unele misterioase.

In opinia Stancai Cionca, utilizarea termenului de roman pentru proza lui Kawabata este discutabila, in special pentru scrieri ca Dansatoarea din Izu sau Ţara zapezilor. Nici dimensiunile, nici desfasurarea epica (plata, lineara, simpla, curgand parca la intamplare, fara a urma traseul care sa conduca conflictul catre un punct culminant si un deznodamant) nu permit o astfel de clasificare. Atat ca structura narativa, cat si ca perspectiva asupra vietii si artei, prozele lui Kawabata sunt, in structura lor profunda, mai aproape de vechile jurnale (日記 nikki) si culegeri de povestiri (物語 monogatari) din perioada Heian. Reducand datele naratiunii si eliberand-o de anecdotic, Kawabata creeaza in spatiul povestirii un vid epic, al carui singur rol este de a potenta tensiunea si puritatea trairii concrete imediate, care constituie substanta reala a cartilor sale, in traditia cultului peren al literaturii japoneze pentru momentul suveran si revelator, ridicat la rang primordial chiar si in economia prozelor lungi. Asadar, atipice ca romane si inclasabile in termenii speciilor narative clasice (roman, nuvela, schita), prozele lui Kawabata sunt mai exact acoperite de termenul "povestire".

Kawabata a sperat, in copilarie, sa devina pictor, dar primele sale povestiri au aparut inca in timpul liceului, si s-a hotarit sa devina scriitor. In perioada studentiei alaturi de Yokomitsu Riichi a fondat Bungei Jidai (Virsta artistica), o revista literara de orientare neo-impresionista.

Recunoasterea sa publica a fost extrem de timpurie, datorata unui numar de scurte povestiri care l-au adus in centrul atentiei, dar Dansatoarea din Izu (o poveste care explora erotismul dragostei tinere) in 1926 l-a facut celebru.

Primul sau roman, Ţara zapezilor, a fost inceput in 1934, si a fost publicat din 1935 pana in 1937 in numerele revistei Bungei shunju,pentru ca 10 ani mai tarziu sa i se adauge un ultim capitol in editia definitiva din 1948. Ţara zapezilor contine, de fapt, povestea de dragoste dintre un turist ocazional din Tokio si o geisha provinciala dintr-o statiune cu izvoare termale, undeva, in Alpii Japonezi. Imediat dupa publicarea romanului Kawabata Yasunari a devenit unul dintre cei mai faimosi prozatori japonezi, un clasic in viata, iar romanul a fost caracterizat de Edward G. Seidensticker drept "poate capodopera lui Kawabata ".

Dupa incheierea celui de-al doilea Razboi Mondial, succesul lui a continuat cu romane cum ar fi: O mie de cocori (o poveste de dragoste nefericita), Vuietul muntelui, Casa frumoaselor adormite, si Frumusete si intristare(de asemenea un roman cu final trist).

Cartea pe care a pretuit-o cel mai mult a fost Maestrul de Go (1951), care difera foarte mult de celelalte romane. E o relatare pe jumatate fictiva a unui meci foarte important de Go la care a asistat trimis fiind de ziarul Mainichi, pentru cititorii caruia a relatat meciul. Era ultimul meci din cariera marelui maestru Shūsai, meci pe care l-a pierdut in fata unui challenger mai tanar, ca sa moara apoi peste inca un an. Romanul este de fapt o alegorie, destul de transparenta, a infrangerii suferite de Japonia in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Kawabata Yasunari a detinut functia de presedinte al P.E.N. clubului japonez si in aceasta calitate a fost un veritabil ambasador si purtator de drapel al literaturii japoneze in spatiul vestic si al culturilor anglofone.
Nume
Comentariu
Nu exista comentarii la acest articol / Comenteaza tu
2007-2011 News20.ro --