​De ce totuși ne-nghesuim ca oile la Marea Neagră? Minivacanța de Sfânta Mărie și alte vacanțe

spot_img

Știri din aceeași categorie

DISTRIBUIE!

De ce totuși ne-nghesuim ca oile la Marea Neagră? Deși sunt atâtea deziluzii la Marea Neagră. E crimă și pedeapsă la Marea noastră Neagră. Uite cazul crimei de la Mangalia. Uite bătaia pe șezlonguri scumpe, uite muzica cât de tare și electronică este. Ce să mai spunem de înghesuiala de pe plajă. Dar berea scumpă cum pare? Uite și Eminescu e pus anapoda, cu fundul la mare. Imobiliarele sufocă plaja. Stăm înghesuiți pe plajă ca sardelele și aruncăm o ocheadă la sânii și iataganele vecinilor.

Pescarusi Marea NeagraFoto: Hotnews / Clarice Dinu

Dar totuși, ce ne face să ne-nghesuim ca oile la Marea Neagră? Să stăm ore-n șir în trafic. Pe Autostrada Soarelui, pe drumul dintre stațiuni (s-a stat chiar și 2 jumătate ore între Agigea și 2 Mai! Ieri, vineri). Ce instinct, ce mecanism, ce fascinație ne pune pe drum să venim la Marea Neagră?

Ne-nghesuim ca oile spre Marea Neagră. Acum mai abitir

Mai obsedați ca niciodată. Doar nu ne atrage mâncarea, burta mare de pepene sau berea scumpă să-nlemnești. Nu, asta-i sigur. Ieri s-a stat două ore juma pe drumul spre Mangalia, de la Agigea-ncolo. Acum e dimineață, e tot bară la bară, la fel ca ieri. Ce ne-o aștepta peste zi? Ce ne ține în trafic? Nu om ardea de nerăbdare să ne-nghesuim în hoteluri și nici să vedem locurile oribile-i crime de la Mangalia. Sigur, sigur nu. Niciunul din aceste motive.

Eu cred că 2 lucruri Mari ne atrag la Marea Neagră: Marea și Soarele

Sufletul nostru călcat în picioare de capitalisme, de urban, de griji peste griji se regăsește cumva senin, inocent văzând Marea cea Mare cu Soarele deasupra ei. Suntem copii la mare. Oricât de rău ne este, găsim o geană a inocenței în noi, care stă ca proasta-n târg și privește Marea și Soarele. Stă fascinat sufletul, se oprește-n loc inima. Ceva gratuit ne așteaptă mereu: Marea.

Ceva bun și calm, furtunos și inexplicabil ne așteaptă fremătând de bucurie că ne vede: Marea.

Ne place să ne jucăm cu valurile, să înotăm, să facem castele de nisip, să umblăm desculți pe nisip, să ne arătăm trupurile ostentativ.

Toate astea sunt copilării.

Și Marea crează această fascinație.

Devenim copiii ei. E Marea zeiță EA și Zeu neîndurător ne e Soarele.

Tot mai arzător și mai plin de otravă. Apropierea asta de natură este neîndurătoare. Nu ne putem opune ei. Marea și Soarele ne sălbăticesc și ne copilărim. Priviți pe plajă leii cu barbă sau fără, priviți jaguarii slim, priviți felinele cu sutiene, uitați-vă bine la mamuți și zebre. Urangutanii de bere și puricii de șpriț. Suntem oameni? Suntem niște biete sălbăticiuni. Supuse Mării și Soarelui. Niște copii, niște sălbăticiuni, niște inocenți în fața puținului de Natură, în ciuda banilor, colacelor, bărcilor cu motor sau fără, zmeelor, soluților de cazare și masă, loțiunilor de uns, în ciuda arsenalului de luptă și supraviețuire de care dispunem.

Cărăm imense bagaje, tot soiul de motoare, suflăm în colace totul să cucerim Marea și soarele

Dar ele ne cuceresc, ne droghează. Marea și Soarele sunt cu mult mai inteligenți ca noi. Stau pe loc și ne rupem în paișpemii să ajungem la ele să le cucerim. Suntem morți fără atingerea lor. Suntem distruși dacă nu gustăm o bucățică un pic din Natură. Înghițim toate relele venite de la HORECA, de la șefii de plajă pentru că vrem să fim copii. Să zburdăm prin mare și pe plajă. Inocenți, nu luăm în serios niciun defect din jurul nostru. Vedem defectul și mergem mai departe. Suntem la Mare, la Soare, doar n-om pierde timpul cu prostii și aici. E o miraculoasă întoarcere la copilărie, o fascinație de a fi iar copil și de a vedea Marea, Soarele. Toate astea ne fac să-nghițim toate rahaturile, inclusiv traficul infernal de Sfânta Marie asta.

Bine ați venit! La Mare, la soare, În orășelul copiilor, un orășel întins de la Năvodari la Vama Veche. Pescărușii croncăne, scoici găsiți pe plajă. Dați-vă jos hainele de oraș și intrați în apă. Marea și Soarele sunt singurele care vă iubesc. Iubiți-vă și voi de-o vară! Fiți îngăduitori și copii.

Pe lângă astea: Berea e scumpă rău.

Eminescu stă cu fundu’ la Mare

E Coli plutește-n apă.

Imobiliarele sufocă Litoralul.

Șezlonguri, cearceaf și baldachin

Ce iatagan! ce sân! ce bulan! E înghesuială pe plajă e ocheadă și mitocanie la Marea Neagră

Muzicile de pe plajă care ne nenorocesc creierii. Cazul excepțional al Jaguarului din Vama Veche