Preşedintele
ALDE a încasat în câteva zile o lovitură istorică întreagă şi încă una pe
jumătate. Lovitura întreagă, dezastrul de la alegerile pentru Parlamentul
European, poate fi teoretic remediată în timp, pe diverse căi specifice vieţii
politice din România. Jumătatea, votul din Comisia juridică a Senatului pentru
ridicarea imunităţii şi avizarea începerii urmăririi penale solicitate de DNA
din noiembrie 2018, va fi întregită (sau nu) odată cu dezbaterea raportului în
plenul Senatului.
Popescu Tăriceanu este acuzat că, în vremea când deţinea demnitatea de prim-ministru, a primit foloase materiale de aproape 800.000 de dolari din partea firmei austriece Fujitsu Siemens Computers (devenită celebră prin Dosarul Microsoft – n.a.) pentru a interveni în favoarea încheierii unor acte adiţionale la un contract derulat de către aceasta. Senatorii din comisia de specialitate au amânat în repetate rânduri dezbaterea solicitării DNA. (Amănunte semnificative, în rezumat, pe G4Media.ro şi HotNews.ro )
Calculul
hârtiei arată că majoritatea din Senat a coaliţiei politice de guvernare ar
funcţiona lejer ca una de protecţie în jurul preşedintelui Senatului. Astfel,
votul din comisie, dacă e interpretat ca unul cu valoare de avertisment, dă
naştere unei salbe de interpretări pronind de la opţiunile de viitor ale ALDE
în urma loviturii de duminică.
Votul
din plen va rămâne o referinţă grea, o piatră de încercare, prin raportare nu
la lege şi bun-simţ, ci la o decizie politică luată în momente tulburi. Indiferent
de conţinutul celor peste 17.000 de pagini adunate în 70 de volume ale dosarului
şi de rolul „statului, satului şi patului” paralel, şi oricare ar fi decizia
finală, Popescu Tăriceanu stă cu viitorul în cumpănă, nu la răscruce. Urmărirea
penală nu înseamnă condamnare – e drum lung până acolo. E suficient să solicite
singur ridicarea imunităţii. Îşi recâştigă prestigiul şi demnitatea, bine
jumulite de parteneriatul de guvernare şi înfrângerea din 26 mai. Scuteşte generos
adunătura din Senat, în calitate de preşedinte, de un nou cor de huiduieli,
altfel meritate. Şi ar demonstra exact când trebuie, pentru cunoscători, că o
rupe cu alde (nu ALDE…) Daniel Chiţoiu, Cătălin Harnagea sau Graţiela
Gavrilescu, personulităţi sinistre, periculoase şi prea influente pe orbita sa,
figuri detestate în ţară la foc automat. Dacă vrea. Altfel, până şi ultimul
liberal cinstit din România e greu de convins – nu imposibil – de argumentele,
fie ele şi solide, pentru păstrarea imunităţii.
Viorel COSMA
