Curtea Constitutionala a fost sesizata de presedinte asupra acestei legi in 18 ianuarie.
La data de 30 decembrie 2017, Parlamentul a transmis presedintelui, in vederea promulgarii, Legea pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei.
Legea supusa controlului Curtii Constitutionale are ca obiect de reglementare modificarea Legii nr. 161/2003 in sensul eliminarii incompatibilitatii functiilor de deputat, senator, membru al Guvernului, prefect, subprefect, primar, viceprimar, primar general si viceprimar al municipiului Bucuresti, presedinte si vicepresedinte al consiliului judetean, cu calitatea de comerciant persoana fizica.
Presedintele considera ca, prin modul in care a fost adoptata, dar si prin continutul normativ, aceasta lege este neconstitutionala intrucat incalca prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 11 alin. (1), ale art. 65 alin. (2) lit. j),? ale art. 75 alin. (1) si alin. (5) raportat la art. 105 alin. (2) si ale art. 148 alin. (4) din Constitutie.
Seful statului precizeaza ca, avand in vedere ca se reglementeaza intr-o materie ce tine de statutul deputatilor si al senatorilor, actul normativ ar fi trebuit adoptat in sedinta comuna a celor doua Camere ale Parlamentului. Or, legea a fost respinsa in integralitatea ei de Senat in sedinta din data de 27.11.2017 si adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din data de 20.12.2017.
In ceea ce priveste functia de membru al Guvernului, presedintele aminteste ca art. 105 din Constitutie reglementeaza incompatibilitatile, prevazand la alin. (2) ca alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organica. De aceea, spune presedintele, Senatul ar fi trebuit sa fie Camera decizionala. Or, legea dedusa controlului de constitutionalitate a fost dezbatuta de Senat in calitate de prima Camera sesizata – fiind respinsa – si adoptata de catre Camera Deputatilor in calitate de Camera decizionala.?
„Prin eliminarea incompatibilitatii unor functii sau demnitati publice cu calitatea de comerciant persoana fizica, legea dedusa controlului de constitutionalitate – diminueaza standardele de integritate, aducand atingere statului de drept consacrat de art. 1 alin. (3) din Constitutie”, subliniaza Klaus Iohannis.
In ceea ce priveste incompatibilitatile stabilite prin Legea nr. 161/2003, Curtea Constitutionala a statuat ca acestea au rolul de a asigura indeplinirea cu neutralitate a mandatului de catre persoane care exercita o functie publica de autoritate, in deplina concordanta cu principiile impartialitatii, integritatii si transparentei. Incompatibilitatile nu constituie o restrangere a exercitiului unor drepturi si libertati, ci o garantie de natura sa confere o autoritate morala de necontestat persoanelor care exercita anumite mandate (Decizia nr. 304/2013).
In privinta incompatibilitatii dintre deputati/senatori si calitatea de comerciant persoana fizica, Curtea Constitutionala a retinut ca art. 82 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 161/2003 si art. 16 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 96/2006 sunt norme clare, previzibile, stabilind precis conduita senatorilor/deputatilor, astfel incat starea de incompatibilitate sa poata fi evitata, iar scopul legii de asigurare a impartialitatii in exercitarea functiilor si demnitatilor publice si de protejare a interesului social sa fie atins si ca incadrarea unei persoane fizice ce desfasoara o activitate economica autorizata ca fiind „comerciant” constituie un aspect referitor la interpretarea si aplicarea legii de catre autoritatile publice cu atributii in acest domeniu, respectiv Agentia Nationala de Integritate (A.N.I.) si instanta judecatoreasca investita cu solutionarea contestatiei impotriva raportului de evaluare intocmit de A.N.I. (Decizia nr. 869/2015).
In ceea ce priveste alesii locali, regimul incompatibilitatilor a fost supus in mai multe randuri controlului de constitutionalitate. Astfel, Curtea Constitutionala a statuat, cu valoare de principiu, ca „reglementarea reprezinta o masura necesara pentru asigurarea transparentei in exercitarea functiilor publice si in mediul de afaceri, precum si pentru prevenirea si combaterea coruptiei, masura ce are ca scop garantarea exercitarii cu impartialitate a functiilor publice. Curtea a constatat ca instituirea unei astfel de reglementari este impusa de necesitatea asigurarii indeplinirii cu obiectivitate de catre persoanele care exercita o demnitate publica sau o functie publica de autoritate a atributiilor ce le revin potrivit Constitutiei, in deplina concordanta cu principiile impartialitatii, integritatii, transparentei deciziei si suprematiei interesului public” (Decizia nr. 225/2011, Decizia nr. 1.484/2011, Decizia nr. 396/2013). Totodata, instanta constitutionala a retinut ca „nu se poate indeplini o functie publica ce obliga la transparenta modului de utilizare si administrare a fondurilor publice, daca, in acelasi timp, o persoana este angrenata si in mediul de afaceri, intrucat cumularea celor doua functii ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunitatii si a principiilor care stau la baza statului de drept”; iar prin aceasta incompatibilitate „se instituie o garantie a exercitarii functiei publice in conditii de impartialitate si transparenta decizionala, obiectiv ce urmareste protejarea interesului public constand in apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor” (Decizia nr. 739/2014 si Decizia nr. 683/2015). ?De asemenea, Curtea a mai subliniat ca o cumulare a functiilor publice cu cele private „ar putea duce la atingerea interesului public si a increderii cetatenilor in autoritatile administratiei publice” (Decizia nr. 93/2015).
?In ceea ce priveste, incompatibilitatea functiei de primar, viceprimar, primar general, viceprimar al municipiului Bucuresti, presedinte sau vicepresedinte al consiliului judetean cu anumite functii private, in jurisprudenta constitutionala s-a stabilit ca aceasta nu este o conditie de eligibilitate, iar inlaturarea ei depinde de vointa celui ales, care poate opta pentru una dintre cele doua calitati incompatibile. Astfel, nu se poate indeplini o functie publica care obliga la transparenta modului de utilizare si administrare a fondurilor publice, daca in acelasi timp o persoana este angrenata si in mediul de afaceri, intrucat cumularea celor doua functii ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunitatii si a principiilor care stau la baza statului de drept (Decizia nr. 739/2014 si Decizia nr. 640/2016).
„Asadar, scopul Legii nr. 161/2003, ce instituie anumite incompatibilitati pentru functii si demnitati publice, este acela de a asigura impartialitatea, protejarea interesului social si evitarea conflictului de interese in exercitarea acestora. Iar pentru atingerea acestui deziderat, a fost instituita si sanctiunea pentru persoana aflata in stare de incompatibilitate, respectiv cea a decaderii din dreptul de a mai ocupa orice alta functie eligibila pentru o perioada de 3 ani de la incetarea mandatului – art. 1 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea functiilor si demnitatilor publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative (Decizia nr. 418/2014). Or, prin abrogarea de catre legea dedusa controlului de constitutionalitate a unora dintre cazurile de incompatibilitate este, practic, eliminata o garantie de exercitare a functiei publice cu impartialitate si ferita de orice interese care ar putea sa impiedice exercitarea sa in interes public”, se arata in document.
Presedintele reclama si ca pretinsa neclaritate a notiunii de „comerciant” – ca ratiune a interventiei legislative – nu poate fi primita si vine in contradictie chiar cu cele statuate? de Curtea Constitutionala. Astfel, Curtea a retinut ca pretinsa neconstitutionalitate a art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 este sustinuta prin aceea ca notiunea de „comerciant persoana fizica” nu este definita de un text de lege clar si ca dispozitiile de lege criticate fac trimitere la o serie de alte norme legale determinand, in acest fel, o lipsa de claritate si previzibilitate, contrar prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (5). Din acest punct de vedere, Curtea observa ca aspectele invocate de autorul exceptiei vizeaza, in realitate, interpretarea si aplicarea legii, operatiuni care constituie atributul instantei judecatoresti investite cu solutionarea cauzei.? In acest sens, prin Decizia nr. 869/2015, Curtea a retinut ca definirea unei persoane fizice ce desfasoara o activitate economica autorizata ca fiind „comerciant” presupune o analiza de la caz la caz, in functie de particularitatile fiecarei spete, de catre institutiile/autoritatile publice competente, in raport cu coordonatele cuprinse in legislatia in materie, spre exemplu, art. 6 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, Legea nr. 26/1990 privind registrul …
CCR analizeaza obiectiile lui Klaus Iohannis cu privire la legea care da posibilitatea politicienilor sa fie comercianti
