Maria este o fetita iubitoare si cuminte. Asa a invatat-o mama. Sa nu faca prea multe nazbatii, sa nu alerge prea mult, sa aiba grija sa nu se loveasca, sa stea cat mai mult linistita, ca nu cumva starea ei de sanatate sa se agraveze. Femeia a nascut-o greu. Cordonul ombilical i se infasurase in jurul gatului, iar plansetul copilului s-a lasat asteptat secunde bune, pana ce medicii si asistentele au reusit??? sa-i faca masaj. Pentru ca nu i s-a oxigenat creierul, scorul Apgar a fost 5. Fetita parea insa ca se dezolta normal, ca nici o durere nu avea sa ii apese trupul ce lua frumos in greutate. Manca, dormea linistita, fara sa starneasca in mintea parintilor ca ceva grav avea sa apara. „Totul a fost bine. Pana pe la 6 saptamani, cand am observat ca i se marea foarte mult capul. Am mers la doctor. La spitalul Bagdasar-Arseni ni s-a spus, dupa o serie de analize, ca Maria are hidrocefalie. I-au pus un shunt prin care sa i se dreneze lichidul din creier. Au fost insa multe probleme. De la 6 saptamani pana la 8 luni, Maria a suferit 4 interventii chirurgicale, pana cand shuntul a inceput sa functioneze normal”, povesteste mama copilei, Corina Mindru. Nu a avut liniste pana ce nu a vazut ca fetita evolueaza normal, ca creierul ei nu este afectat, ca poate sa vorbeasca, sa inteleaga tot ce i se spunea. A avut probleme cu mersul si mama nu s-a lasat. A fost cu ea, zi de zi, mai bine de un an de zile la kinetoterapeut, iar rezultatele nu s-au lasat asteptate. Mare ii era bucuria mamei cand isi vedea fetita sprintena si vioaie, nelipsita de pe scaunelul de gradinita, asemenea tuturor copiilor lipsiti de suferinta.
?Primul simptom: nu-si mai putea tine ochiul deschis
Acuma, Maria ar fi trebuit sa se pregateasca de mers la scoala. Parintii, gandindu-se la hidrocefalia de care sufera au stabilit ca ar fi mai bine sa mearga la clasa 0, desi copila de 7 ani este bine dezvoltata si pregatita sa dea ochii cu cifrele si literele. Planurile i-au fost date peste cap. In urma cu trei saptamani, mama a vazut cum Maria nu-si mai putea tine ochiul drept deschis si nici gatul nu si-l mai putea misca. Ptoza palpebrala. Altfel spus, o semipareza faciala. Mama a mers de urgenta la medic. La acelasi medic care a consulat-o pe cea mica inca de cand s-a nascut. „Noi am fost din 6 in 6 luni la Bagdasar-Arseni la controale. Nimeni nu ne-a spus ca ar suferi de anevrism. Pe Maria o mai durea capul din cand in cand, ii venea sa vomite, ii era atat de rau, ca trebuia sa ne internam. Cand ni s-a spus ca sufera de anevrism, ne-am intrebat de ce nu a fost descoperit mai din timp, pentru ca semne au mai fost in timp”, spune mama si vocea-i joasa nu poate sa ascunda tristetea si frica de ce? va urma. „Maria are doua anevrisme, unul mai grav decat celalalt: anevrism fusiform gigant pe segmentul c4-c6 bilateral neverificat chirurgical si anevrism sacular la nivelul bifurcatiei triunghiului bazilar. Medicii ne-au spus prea putine lucruri despre aceste anevrisme. Stiu doar ca ele nu pot fi operate in tara si ca trebuie sa avem mare grija. Sa nu …
