Fiecare mama are momente in care doreste sa primeasca un raspuns clar la urmatoarea intrebare: sa ii dau sau sa nu ii dau copilului meu vitamine? Acesta este un aspect la care parintii se gandesc in multe circumstante, mai ales daca cel mic nu are pofta de mancare, nu mai are atat de multa energie sau se recupereaza dupa o perioada in care a fost bolnav.
Unii parinti aleg sa ii dea copilului vitamine, dintre cele uzuale, vitaminele A, D, C, despre care ar fi auzit ca sunt bune si cred ca, desi poate nu sunt constant eficiente, nici rau nu pot face. Ceilalti parinti aleg sa consulte un medic pediatru.
„Conform ultimului studiu privind automedicatia in cazul copiilor, dintre toate categoriile de medicamente pe care parintii le administreaza copiilor fara recomandarea medicului, 61% sunt vitamine sau suplimente alimentare. Este un procent ingrijorator, pentru ca, desi pot fi usor cumparate din magazinele naturiste sau din farmacii, fara prescriptie medicala, acestea pot fi daunatoare in aceeasi masura in care pot fi benefice. Vitaminele si suplimentele trebuie considerate medicamente, de aceea recomandam parintilor sa ia legatura cu pediatrul inainte de a le administra celui mic”, a declarat Cristian Lutan, Director Executiv Adjunct ARPIM, care promoveaza campania „Medicamentele nu sunt bomboane”.
De ce este important sfatul medicului pediatru?
Exista o reglementare referitoare la administrarea vitaminelor femeilor insarcinate si copiilor in primii ani de viata. Obstetricianul si medicul de familie recomanda gravidei vitaminele utile bunei evolutii a sarcinii si profilaxiei rahitismului la copil.
Sunt scheme foarte bine stabilite pentru diferite situatii. In tara noastra se recomanda administrarea vitaminei D intr-un regim special care trebuie atent supravegheat si respectat. Erorile pot avea repercusiuni nedorite: rahitismul in carente sau hipervitaminoza D care este grava deoarece afecteaza rinichii.
Chiar forma de administrare conteaza, spre exemplu, in cazul gravidelor, forma injectabila poate determina afectiuni cardiace la nou-nascut. Acestea sunt doar cateva exemple care sa convinga mamele ca un sfat autorizat este foarte util.
Numai medicul pediatru poate determina daca cel mic are intr-adevar nevoie de suplimente alimentare si vitamine.
„Daca un copil creste in greutate conform varstei lui, daca hrana lui este diversificata si cuprinde toate alimentele necesare, (legume, fructe, carne, oua), daca este un copil activ, atunci nu are nevoie de suplimente alimentare sau de vitamine. In conditii de boala insa, suplimentarile vitaminice trebuie alese doar de medic. Spre exemplu, numai el ar putea sti faptul ca utilizarea substantelor antitermice necesita si o suplimentare de vitamine din grupul celor antioxidante, cum este vitamina C”, a declarat dr. Evelina Moraru, medic pediatru Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii Sf. Maria Iasi.
Vitaminele pot fi clasificate in vitamine hidrosolubile si liposolubile. Cele liposolubile pot determina intoxicatii grave, tocmai de aceea pediatrul este singurul in masura sa recomande folosirea acestora.
De exemplu, asocierea intre vitamina D si E si acizii grasi Omega 3 este benefica in bolile pulmonare, dar orice alte asociatii haotice pot dauna. Mai mult, tipul de suplimente si cantitatea acestora difera de la varsta la varsta; astfel pot aparea efecte adverse daca un copil de 2 ani primeste cantitatea de vitamine necesara unui copil de 4 ani.
Respectarea dozei zilnice recomandate este esentiala si doar medicul o cunoaste.
Parintii administreaza de multe ori produse care asociaza vitamina D si vitamina A, dar o cantitate prea mare de vitamina A poate fi cauza unor semne neurologice grave.
Aparent inofensive, extrem de utile, aceste …
