Cosmin viseaza si acum sa devina fotbalist profesionist. Se vede inscriind gol dupa gol si atunci cand inchide ochii isi imagineaza cum multimile de oameni ovationeaza si scandeaza numele echipei de fotbal Steaua, la care ar vrea sa joace. „Nici nu zici ca suntem tata si fiu. Suntem cei mai buni prieteni. Jucam impreuna fotbal la echipa comunei, in vestiar stam impreuna, discutam despre orice. E un copil tare bun si tare ambitios”, il descrie pe Cosmin tatal lui, Gheorghe Eftimie si vocea ii tremura la gandul ca baiatul lui, de 16 ani si jumatate este condamnat acum sa umble prin spitale. Vine vara si odata cu ea se implineste un an de cand tatal lui Cosmin a aflat ca baiatul sufera de cancer osos. Primul semn al bolii, o durere acuta de picior care-l impiedica pe sportiv sa suteze. Ba si mersul i se schimbase din cauza intepaturilor bolii. Tatal a inceput atunci sa colinde spitalele. A ajuns cu el la spitalul din Buzau.
Operatia in tara, inutilaDupa ce vreme buna fusese tratat cu medicamente pentru lombosciatica, verdicul a fost pus: cancer osos. „Am mers de urgenta la spitalul Bagdasar-Arseni, unde l-au si internat. Ne-au spus ca trebuie operat, numai ca interventia chirurgicala este extrem de periculoasa”, povesteste tatal baiatului. Medicii au stat ore bune cu baiatul intins pe masa de operatie. Cancerul se raspandise in zona coloanei si a bazinului mic, fiind imposibil pentru medici sa extirpe tumorile. „Nu au reusit sa curete tot ce au gasit acolo. Riscurile erau prea mari, putea sa paralizeze, sa faca hemoragie interna si sa moara. Medicii au hotarat sa inchida operatia, spunand ca cel mai bine pentru fiul meu este sa inceapa curele de chimioterapie”. Au ajuns, astfel la spitalul Fundeni. Atunci baiatul a vazut pentru prima data copii asemenea lui, cu branule in mana, cu cearcane, chinuiti de boala.
„El nici acum nu stie foarte bine ce are. Nu vreau sa il traumatizez. E constient insa, ca trebuie sa lupte cu o boala pacatoasa si ca trebuie sa scapam de ea”, zice tatal si mintea ii zboara catre clipele in care Cosmin si fiica lui mai mica, de 12 ani, se jucau impreuna pe calculator, invatau impreuna sau urmareau cu drag emisiunile de pe Discovery sau Animal Planet. „Nu vreau sa credeti ca il laud, doar pentru ca este fiul meu, dar Cosmin este cuminte ca o fata. El viseaza sa calatoreasca, e dornic sa cunosca cat mai multe lucruri, este curios, este orientat catre domeniul asta al cercetarii. Nu prea ma intreaba de boala, nu pentru ca nu ar vrea sa stie mai multe, ci pentru ca l-am rugat sa aiba incredere in minte, ca eu nu ma voi lasa pana nu voi face tot ce imi sta in putinta ca viata lui sa fie salvata”.?
Formularul E 112, vital pentru baiatCosmin este acasa acum. La scoala nu a mai putut merge de pe la mijlocul semestrului al doilea. Drumurile prin spitale, durerea, curele de citostatice l-au sleit de forte. Medicii i-au spus tatalui ca mare noroc a avut copilul cu un organism asa puternic. Baiatul, dornic de performanta, si-a impus ani de zile, sa aiba un regim de viata sanatos. Nu mananca prajeli, nu bea bauturi carbogazoase, nu face excese de nici un fel. „Toti il stiu in scoala ca pe un copil bine pregatit la matematica-informatica, respectuos, dornic …
