Anders Behring Breivik a intrat in sala de judecata adresand publicului format din familii ale victimelor, supravietuitori si jurnalisti un salut de extrema dreapta, cu bratul drept intins si pumnul strans.In momentul in care judecatorul l-a intrebat in legatura cu profesia sa, el s-a prezentat drept „scriitor”, spunand ca scrie o lucrare in inchisoare.”Nu recunosc tribunalul norvegian”, a mai spus Anders Behring Breivik, inconjurat de ample masuri de securitate.Acest proces se refera la cel mai sangeros masacru comis in Norvegia dupa Al Doilea Razboi Mondial, potrivit sursei citate.Anders Behring Breivik, al carui proces incepe la 16 aprilie, a devenit, sub aparenta unui individ politicos si oarecum banal, unul dintre cei mai sangerosi ucigasi din istorie, motivat de ura fata de islam si multiculturalism.
Inalt, blond si atent cu tinuta sa, extremistul de dreapta a recunoscut ca a ucis 77 de persoane la 22 iulie 2011 deschizand focul asupra unei reuniuni a tinerilor laburisti dupa ce a detonat o bomba in apropiere de sediul Guvernului.
Carnagiul s-a vrut „un atac preventiv impotriva tradatorilor patriei”, a explicat el in cadrul unei audieri la inceputul lui februarie.
Breivik s-a nascut la 13 februarie 1979 si in niciun moment anturajul sau nu a banuit drama ce urma sa se petreaca.
Potrivit marturiilor sale, Breivik a avut o copilarie obisnuita, cu un tata diplomat si mama infirmiera, care s-au despartit la scurt timp dupa nasterea sa.
„Am avut o educatie privilegiata, cu persoane responsabile si inteligente in jurul meu”, va scrie el in partea autobiografica a manifestului sau, difuzat in ziua masacrului.
El a crescut alaturi de mama sa si sora sa vitrega intr-o familie de conditie medie, sustine el, si nu a avut niciodata probleme cu banii, singurul sau repros fiind acela ca a avut „prea multa libertate”.
De la o varsta frageda, serviciile sociale au avertizat in legatura cu o posibila lipsa de ingrijire.
„Anders este un copil pasiv care fuge un pic de contactul uman, un pic anxios (…) cu un zambet fals si dezarmant”, scria un psiholog, in timp ce copilul avea doar patru ani. „In mod ideal, el ar trebui plasat intr-o familie stabila”, adauga el in acest raport divulgat de presa norvegiana.
Mesajul nu este urmat de efecte si tatal, la randul lui, esueaza in justitie in a obtine custodia fiului sau.
Dupa acest episod, copilaria lui Anders Behring Breivik pare sa urmeze un drum linear si fara probleme speciale.
„Era un baiat obisnuit, dar inchis. Nu se interesa de politica in perioada respectiva”, marturiseste tatal sau presei norvegiene.
Diplomatul suspenda totusi orice legatura cu fiul sau adolescent atunci cand acesta, in plina perioada hip-hop, incepe sa deseneze graffiti.
Fostii sai colegi il descriu pe Anders Behring Breivik ca pe o persoana discreta, care se straduieste de multe ori sa isi gaseasca locul, nu neaparat liderul natural ce pretinde el ca este.
El a renuntat la liceu la varsta de 18 ani, fara sa isi termine scolarizarea, pentru a imbratisa o cariera politica: el tocmai aderase la miscarea tinerilor din partidul Progresului (FrP), formatiune de dreapta populista si antiimigratie, unde detinea responsabilitati locale. Ulterior el se va alatura FrP.
El se indeparteaza de partid circa zece ani mai tarziu, considerandu-l prea deschis „perspectivelor multiculturale” si „idealurilor suicidare ale umanismului”.
Desi criticile sale fata de islam, multiculturalism si marxism sunt omniprezente pe Internet, o arena pe care este foarte activ, Breivik se considera „mai degraba tolerant” si „relaxat” in autoportretul sau.
„Deoarece am fost expus la decenii de indoctrinare multiculturala, simt nevoia sa subliniez ca de fapt eu nu sunt rasist si ca nu am fost niciodata”, scrie el, precizand ca a avut „zeci de prieteni care …
