Acromegalia este o boala pe care de multe ori medicii nu o recunosc. Simptomele pacientilor evolueaza progresiv, astfel incat diagnosticul corect este stabilit in medie dupa 4-10 ani de evolutie a bolii.
?
Fara un diagnostic si un tratament corect, acromegalia, afectiunea glandei hipofize, poate declansa complicatii grave, inclusiv insuficienta cardiaca, diabet, hipertensiune sau cancer.
Mihaela Dobre, o bolnava de acromegalie, avea doar 17 ani cand a observat ca inelele nu i se mai potrivesc si ca pantofii ei preferati nu o mai incap. Intr-un an de zile a ajuns sa cantareasca 90 de kilograme, iar fata si capul i s-au deformat usor. Alte semne tipice ale bolii s-au instalat treptat: dureri de cap si articulare, oboseala, transpiratie abundenta, tulburari de vedere si lipsa menstruatiei.
„Ma simteam enorm de complexata mai ales din cauza fetei si a extremitatilor umflate, dar m-am gandit ca toate se datoreaza faptului ca m-am ingrasat. De aceea, am incercat mai multe cure de slabire, dar toate au fost in zadar. Chiar daca reuseam sa slabesc, puneam apoi totul la loc”, spune Mihaela. Umflarea mainilor si picioarelor apare atunci cand o tumoare de pe glanda hipofiza produce hormoni de crestere in exces. De cele mai multe ori, tumoarea consta intr-un adenom, care nu este malign.
La fel s-a intamplat si in cazul Mihaelei, care la 23 de ani a aflat ca sufera de acromegalie. Medicii i-au prescris un tratament, dar nu au avertizat-o pe tanara ca medicamentele pentru aceasta boala pot avea efecte secundare.
„Aveam ameteli, greata, varsaturi, dar toate aceste stari erau reactiile adverse normale. Numai ca eu, nefiind informata,m-am speriat de starile respective si nu am mai luat tratamentul”, marturiseste Mihaela.
Mult timp, Mihaela a incercat sa isi ascunda boala deoarece nu vroia sa inspire frica sau mila persoanelor din jurul ei.
„Avand in vedere ca acromegalia este o boala putin cunoscuta, iar termenul de tumoare hipofizara este un diagnostic destul de grav, niciodata nu ma aratam a fi bolnava si incercam sa mentin secreta toata istoria mea, pentru ca oamenii sa ma priveasca cu aceiasi ochi. Aveam senzatia ca, daca seful meu ar afla despre boala mea, nu va mai avea aceeasi incredere in aptitudinile mele, voi fi catalogata ca fiind bolnava si nu voi mai avea aceleasi sanse in cariera”, povesteste tanara.
Mihaela a mers din nou la medic dupa casatorie, atunci cand si-a dorit sa aiba un copil si nu a reusit. De atunci, urmeaza cu strictete tratamentul si indura toate efectele secundare, cu speranta ca se va vindeca si va reusi sa ramana insarcinata.
„Durerea mea cea mai mare o reprezinta infertilitatea. Cred ca tot ce imi doresc pe lumea asta este sa am copii. M-am gandit la adoptie, dar procedurile sunt atat de complicate si imi este teama de faptul ca la un moment dat copilul adoptat va merge la parintii naturali. Nu pot trece prin asa ceva. Atat cat pot lupta, o sa incerc sa am copii. Chiar daca asta inseamna un efort financiar care ne depaseste si sacrificii”, spune Mihaela.
„Partea buna este ca am ajuns sa cunosc multi oameni care mi-au oferit ajutor fara nici un interes, printre care si medicul si psihologul care m-au tratat. Si …
