Fostul presedinte Emil Constantinescu declara ca Vaclav Havel a fost pentru romani „prietenul nedezmintit al personalitatilor si fortelor democratice”, „un prieten care ne-a sustinut” si ajutat atat prin puterea exemplului sau, cat si prin gesturi concrete in momente dificile ale tranzitiei.
„Mi-e greu sa cred ca Vaclav Havel ne-a parasit, desi de multa vreme am asistat neputincios la lupta sa grea cu o boala nemiloasa care nu l-a slabit, ci l-a intarit. Panteonul mondial al luptei pentru libertate s-a imbogatit de-acum cu una din cele mai nobile figuri ale contemporaneitatii, un democrat devotat fara rezerve cauzei drepturilor omului. Dar Vaclav Havel a fost mai mult decat atat. El a devenit inca din cursul vietii sale un simbol: mai intai chipul insusi al libertatii de creatie incarcerate de dictatura comunista, apoi al eliberarii acestei forte si, in cele din urma, al promovarii unei altfel de politici, o politica bazata pe valori morale. Pentru romani a fost prietenul nedezmintit al personalitatilor si fortelor democratice, un prieten care ne-a sustinut, ne-a incurajat si ne-a ajutat atat prin puterea exemplului sau, cat si prin numeroase gesturi concrete si generoase in clipele dificile ale tranzitiei noastre”, precizeaza Emil Constantinescu, intr-o declaratie remisa, duminica, MEDIAFAX.
Fostul presedinte spune ca a avut sansa de a-i inmana lui Vaclav Havel cateva insemne de recunostinta, fie academice, titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii Bucuresti sau inalte distinctii ale statului roman.
„Am avut ocazia de a-i prezenta cartile, mai ales pe ultima, care ne dezvaluie un om mai putin impovarat de lupta cu boala cat de infruntarea cu birocratia administratiei, neintelegerea proiectelor sale, cu tradarile sau cu calomniile de care nu a fost lipsit, pentru ca nimeni nu e profet in tara lui. In toamna acestui an am participat la manifestarile prilejuite de aniversarea a sapte decenii de viata. Evenimente care pot parea protocolare, dar Vaclav Havel stia sa se bucure de fiecare gest, oricat de mic, si sa-si exprime aceste bucurii in cuvinte pe care numai el putea atat de bine sa le potriveasca”, continua Emil Constantinescu.
Fostul presedinte aminteste si de o vizita a lui Vaclav Havel in Romania in anul 2000.
„Era un prieten adevarat. In anul 2000, cu doar cateva zile inainte de o interventie chirurgicala grea, a venit in Romania intr-o vizita de stat, numai pentru a-si tine o promisiune. A fost o vizita care nu a semanat cu niciuna alta, in care am programat impreuna intalniri in intimitatea bibliotecii sau a cafenelei artistilor cu scriitori, actori, regizori, muzicieni pe care a dorit sa-i cunoasca la ei acasa”, precizeaza Constantinescu.
Fostul presedinte mai spune ca in urma cu numai cateva zile a semnat doua Apeluri ale unor organizatii civice internationale, initiate de Vaclav Havel pentru eliberarea unor detinuti politici incarcerati in diferite parti ale lumii. „Acum aceste Apeluri au devenit, intr-un fel, si un testament al sau”, mentioneaza Emil Constantinescu.
„Mihai Eminescu credea ca doliul este umbra pe care cei plecati dintre noi o lasa asupra celor ramasi. Vaclav Havel ne lasa in …
Emil Constantinescu, despre Vaclav Havel: Era un prieten adevarat; Mi-e greu sa cred ca ne-a …
