La 24 august, astronomii au observat o spectaculoasa eruptie de lumina si de energie provocata de nasterea obiectului cosmic SN 2011fe, cea mai stralucitoare si, fiind aflata la „doar” 20,9 ani lumina distanta, cea mai apropiata supernova de Pamant dintre cele observate in ultimii 25 ani.
Un an lumina reprezinta distanta strabatuta de lumina timp de un an si este echivalent cu aproximativ 9.460 de miliarde de kilometri (9.460.730.472.580,8 kilometri).”Am observat aceasta supernova la doar 11 ore dupa explozia initiala, fapt ce ne-a permis ulterior sa calculam momentul exact al exploziei cu o marja de eroare de 20 de minute. In acest context am descoperit lucruri pe care nici nu am fi visat sa le descoperim”, a declarat Peter Nugent de la US Lawrence Berkeley National Laboratory.Lumina produsa de exploziile violente ale supernovelor de tipul 1a reprezinta etalonul de masura al distantelor in spatiu. Aceasta metoda de masura sta la baza descoperirii premiate cu Nobel in acest an, conform careia Universul se extinde accelerat si nu da semne de incetinire, asa cum se credea pana nu demult.Pana in prezent oamenii de stiinta au avansat trei ipoteze privind originile supernovelor de tipul 1a – evenimente astronomice extrem de rare ce se produc doar cu o frecventa de una la cateva sute de ani intr-o galaxie asa cum este Calea Lactee.Toate aceste ipoteze pornesc de la ideea ca o pitica alba – o stea imbatranita, intrata in declin – fura energie si materie de la o stea companion, in sistemele stelare binare, pana ajunge sa explodeze emitand energie de mii de miliarde de ori mai puternica decat cea a Soarelui noastru. O supernova este atat de puternica incat explozia sa poate acoperi stralucirea unei intregi galaxii de tipul Caii Lactee, cu toate cele aproximativ 400 de miliarde de stele ale sale, timp de cateva saptamani.Si mai spectaculos este faptul ca stelele pitice albe sunt de fapt niste uriase diamante de dimensiunea Pamantului, iar un varf de lingurita de materie de pe o astfel de stea cantareste peste 10 tone. Majoritatea acestor pitice albe nu mor printr-un fenomen de supernova ci se sting treptat, pierzand energie de-a lungul miliardelor de ani. Unele pitice albe ajung insa sa interactioneze cu alte stele din apropiere, le canibalizeaza masa si energia ajungand, dupa ce ating un punct critic, sa explodeze sub forma de supernove – in esenta niste explozii termonucleare la o scara colosala.Intrebarea care persista insa nu privea direct stelele care intra in stadiul de supernova ci tipul stelelor companion de unde acestea isi aduna energia. Candidatii ipotetici erau o gigantica rosie, o alta pitica alba sau o stea mica (subgiganta), de tipul Soarelui nostru.Examinand imaginile dinaintea exploziei, surprinse de telescopul spatial Hubble, o echipa de astrofizicieni coordonata …
