Fostul international brazilian Socrates, decedat duminica dimineata la 57 de ani, a fost un jucator emblematic al campaniilor mondiale ale Braziliei din 1982 si 1986, dar si licentiat in medicina si un promotor curajos al democratiei, se arata intr-un material al agentiei France Presse.
El a recunoscut ca era dependent de alcool. Un demon impotriva caruia nu a stiut sa lupte. Socrates a fost spitalizat de urgenta la 5 septembrie pentru o hemoragie digestiva, iar apoi tratat 17 zile inainte de a parasi spitalul. A fost din nou spitalizat de urgenta in noaptea de vineri spre sambata, decesul sau in urma unei infectii intestinale fiind anuntat duminica.
Adept autoproclamat al jocului frumos, acest mijlocas a incarnat, alaturi de Zico si Falcao, nationalele Braziliei de la Cupa Mondiala din Spania (1982) si de la cea din Mexic (1986), echipe pline de talente, dar totusi invinse.
In acea vreme, capitanul brazilian (60 selectii, 22 de goluri) era recunoscut in teren pentru barba sa, silueta longilina si alura mandra.
Dadea impresia unei usurinte tehnice si a unei exceptionale viziuni a jocului, fiind ambasadorul perfect al ideii romantice de fotbal creativ care caracteriza echipa selectionerului Tele Santana.
Nascut la 19 februarie 1954 la Belem, in Amazonia, Socrates Brasileiro Sampaio de Sousa Vieira de Oliveira a debutat in 1974, la echipa Botafogo. In 1978, el a trecut la Corinthians San Paolo, unde a marcat nu mai putin de 172 de goluri in sase ani si a castigat trei campionate pauliste (1979, 1982 si 1983).
In acest club jucatorul si unii dintre coechipierii sai au instaurat in anii „80, in plina dictatura (1965-1985), „Democratia Corinthiana”, un sistem in care fiecare decizie legata de viata echipei era supusa votului jucatorilor.
Cel mai marcant episod al acestei perioade a fost inscriptia curajoasa a frazei „Vreau …
