Lupta cu neputinta de a merge sau de a vorbi trebuie sa inceapa cat mai repede. Familia si un kinetoterapeut bun ii pot reda motivatia bolnavului si ii pot creste sansele de a-si relua o serie de activitati.
Sprijinul familiei este vital pentru o persoana care tocmai a facut un accident vascular cerebral (AVC). Sotul, sotia sau copiii sunt cei care vor amortiza socul resimtit de bolnav in momentul in care isi da seama ca viata lui s-a schimbat radical. „Un bolnav cu AVC se transforma intr-un copil rasfatat si trebuie sa fii maleabil cu el tot timpul. Deseori, intra in stari de depresie pentru ca nu mai poate socializa sau munci. Au tot felul de disconforturi pe care unii nu le pot verbaliza si atunci trebuie sa le explici ca daca fac exercitiile date de logoped o sa poata vorbi din nou”, explica Ionut Colibaseanu, kinetoterapeut la Spitalul Bagdasar Arseni din Bucuresti. Familia este cea care trebuie sa-l incurajeze pe bolnav sa se mobilizeze si sa faca toate eforturile pentru a se recupera.
Un kinetoterapeut bun este al doilea mare sprijin dupa un atac cerebral si, pe langa cunostintele medicale, are nevoie si de unele ce tin de psihologie. Exercitiile incep in spital, dupa ce bolnavul este transferat din sectia de neurochirurgie in cea de recuperare. „La inceput sunt extrem de demoralizati si neaga faptul ca sunt bolnavi si ca au nevoie de exercitii. Durerea de articulatii in timpul exercitiilor este foarte mare, la fel si frustrarea. Incet-incet, rezultatele exercitiilor incep sa se vada, iar asta ii incurajeaza”, povesteste kinetoterapeutul. Cand ajung iar sa se ridice singuri din pat, sa mearga la toaleta, sa se spele pe fata sau pe maini, sa urce scarile, se autostimuleaza si vor sa lucreze si mai mult.
Locuinta, adaptata in functie de nevoile ?bolnavului
Recuperarea care se face in cadrul spitalului dupa operatie dureaza de regula o luna. Bolnavul este apoi externat si primeste recomandarea de a-si continua exercitiile acasa, sub supravegherea unui membru al familiei sau, daca-si permite, a unui kinetoterapeut. O alta varianta este sa mearga ?intr-un centru de recuperare privat. De multe ori, locuinta trebuie adaptata in functie de nevoile bolnavului. Spre exemplu, daca nu se poate deplasa decat in fotoliu rulant, usile trebuie latite. De asemenea, se recomanda amplasarea unei rampe in fata scarii. „Blocurile mai vechi nu au fost prevazute si pentru persoanele cu handicap, pentru ca pe vremuri acestea erau ferite de ochii lumii, de rusine”, spune Colibaseanu.
Pentru ca bolnavul sa-si poata face exercitiile de recuperare, se recomanda montarea unui spalier pe perete si amplasarea unui scripete. Persoanele care si-au recapatat priza pumnului isi pot mari forta musculara cu ajutorul unei mingiute pe care trebuie sa o stranga in palma. Cei care nu pot iesi zilnic ?afara insotiti de cineva pot folosi o cutiuta din lemn. Aceasta se lipeste de perete, iar pacientul urca pe ea cu piciorul sanatos si coboara cu cel bolnav. Se mai pot face exercitii cu ajutorul unui baston sau se mai poate adapta o roata de bicicleta din plastic cu care se face o miscare ca si cum ar scoate apa din ?fantana.
Pacienti care refuza ?tratamentul
In total, perioada de recuperare poate dura intre cinci si doi ani sau chiar si o viata intreaga. „Cartile mai noi …
