Lui Ion Simion (76 ani) a inceput sa-i placa tigara de la 17 ani, mai exact de cand a reusit sa-si castige singur existenta, la CFR. Mai intai, fuma 10-15 tigari, pentru ca in ultimii zece ani de fumator sa arda doua pachete si jumatate.
„Fumam de cand ma trezeam, pana ma culcam. Ii spusesem si neveste-mii ca, daca mor, sa puna langa mine un pachet de tigari si un chibrit. Daca ma gandesc bine, am ars o casa si o masina cu banii dati pe tutun”, povesteste barbatul. Acum este internat in Institutul de Pneumologie „Marius Nasta” din Bucuresti.?
Problemele de sanatate au inceput sa devina deranjante pe la inceputul anilor „90. Obosea la cel mai mic efort, nu mai avea energie, nu mai putea merge cum trebuie. Cand se urca in troleibuz, toata lumea se uita la el: tusea nu-i mai dadea pace. „Bateam toba de cand urcam in troleibuz, pana la coborare”, spune Ion Simion. Asa s-a hotarat sa se interneze in spitalul CFR 2 din Bucuresti. Medicul l-a diagnosticat cu astm si i-a spus franc: „Ori te lasi de tutun, ori treaba dumitale”. Ion Simion avea la el si tigari si chibrit, dar din ziua aia n-a mai pus tutun in gura.
Tratament experimental de succes
Mai tarziu, avea sa afle ca diagnosticul si tratamentul erau gresite. Ion Simion se simtea tot mai rau. Revelatia care i-a salvat viata a venit peste zece ani, prin 2000, in timp ce se uita la televizor, la Tele 7ABC.
„Intr-o seara, la o emisiune, au fost invitati doi medici care vorbeau despre BPOC (n.r. – bronhopneumopatie cronica obstructiva). Am ascultat cu foarte multa atentie si mi-am dat seama ca nu sufar de astm, ci de BPOC. A doua zi, am cuplat televizorul la casetofon si am inregistrat emisiunea difuzata in reluare, pe care o am si acum”, povesteste barbatul. Un an de zile a stat in dubii si n-a luat nici o decizie de a merge la doctor. Pentru ca se simtea din ce in ce mai rau si ajunsese sa aiba nevoie de sprijinul sotiei ca sa mearga, si-a luat inima in dinti si trimiterea de la medicul de familie si s-a dus la Institutul Marius Nasta.
Diagnosticul de BPOC a venit nemilos. „Doctorul Mihaltan m-a intrebat daca vreau sa intru intr-un program experimental. I-am spus ca totul e in mana dumnealui”, isi aminteste Ion Simion.
Dupa patru-cinci luni, a inceput sa se simta mai bine. Dupa trei ani de tratament, putea sa mearga singur si nu mai obosea asa repede. La scurt timp, si-a completat tratamentul cu un alt medicament.
„Asa am dus-o pana azi. Cand m-am internat, capacitatea respiratorie era de 35%. Acum e de 55%”, spune el. Si se mai mandreste cu ceva: „Acum fac piata singur, la Obor. Am un carut in care pun pana la 20 de kilograme si pot sa-l duc fara probleme”. Mai vine din cand in cand la spital, pentru control. Despre BPOC spune hotarat: „E o boala ireversibila, tare rea si ascunsa. Pana nu vii la control, nu stii ce ai. Eu m-am tinut cu dintii de tratament”.
Diagnosticul de BPOC, pus frecvent cu intarziere
Ion Simion este doar unul din cei un milion de bolnavi de BPOC din Romania. Ca si in cazul lui, diagnosticul de BPOC se pune tarziu in mod frecvent, in jurul varstei de 55-60 de ani, cand simptomele sunt deja foarte pronuntate. Boala debuteaza de fapt pe la 40 de …
