„Omul obisnuit nu-l vede pe diavol nici atunci cand diavolul il strange de gat”, scrie Johann Wolfgang von Goethe (Faust, I, versurile 2182 – 2183). El stia bine despre ce vorbeste, caci in tinerete fusese francmason si apoi a petrecut 40 de ani regretand faptul. Faust, batran si orb, care crede ca slujeste binele omenirii cand servitorii lui, lemurii, ii sapa groapa, este francmasonul tipic care crede ca slujeste binele omenirii cand in realitate ii sapa groapa.
Diavolul nu este totusi complet invizibil.
In numarul din februarie 1846 al revistei New World News din Anglia a fost dat publicitatii un plan al revolutiei gasit la D?sseldorf, in Germania, la sediul unei organizatii revolutionare. Acest plan de instaurare a revolutiei francma-sonice contine urmatoarele puncte:
A. Coruperea tineretului; distrugerea ideilor religioase.; cultivarea intereselor exclusiv pentru relatii sexuale, fara implicare afectiva; transformarea tineretului in indivizi superficiali, doritori de placeri imediate, incapabili sa se stapaneasca.
B. Controlul asupra mass-mediei pentru ca:
1) sa concentreze interesul publicului asupra evenimentelor sportive, relatiilor sexuale mai mult sau mai putin perverse, senzationalului si faptului divers, astfel incat sa nu observe actiunile guvernului;
2) sa imparta publicul in grupuri ostile (deviza francmasonilor este „DEZBINA SI STAP?NESTE”), exacerband controverse minore;
3) sa distruga increderea publicului in conducatori, aratandu-i pe acestia ridicoli, necinstiti, demni de dispret;
4) sa vorbeasca in cuvinte mari si umflate despre democratie;
5) sa arate risipa ce se face in guvern (orchestrata anume) pentru a discredita guvernul, a produce teama de inflatie si cresterea preturilor;
6) sa incurajeze greve si razmerite in diverse industrii, sa incurajeze dezordinea si criminalitatea si sa incurajeze o atitudine ingaduitoare pentru criminalitate din partea guvernului;
C. Confiscarea armelor de foc de la populatie sub vreun pretext oarecare, pentru a lasa populatia lipsita de aparare (RE, pp. 399-400).
Acest plan a fost in mare masura infaptuit; Statele Unite ale Americii sunt practic acum o tara preponderent francmasonica. Mai exista un singur mare obstacol pe care a incercat conspiratia sa-l treaca de cateva ori si n-a reusit: sa le ia americanilor pustile. In momentul in care ii va fi smulsa americanului de rand arma de foc din mana, guvernul mondial va fi atotputernic si omenirea va trai intr-o imensa Uniune Sovietica de tip francmasonic din lagarele careia nu va mai exista scapare.
In noiembrie 1993 s-a votat in Congresul american „The Brady Bill”, o lege prin care oricine cumpara arme de foc trebuie sa se inregistreze si sa astepte cinci zile pentru a-i fi livrata arma – pentru ca, chipurile, daca omul cumpara arma la manie, pentru a razbuna un afront, sa aiba timp sa se linisteasca. De ani de zile ziarele sunt pline de povesti cu copii care-si impusca mamele la manie, copii care se impusca din greseala intre ei sau care se sinucid , ca sa pregateasca lumea pentru confiscarea armelor de foc. Deocamdata singurul efect pe care l-a avut legea a fost ca americanii s-au repezit si au cumparat toate pustile si pistoalele pe care le-au gasit si le-au putut cumpara inainte de a intra legea in vigoare. Constitutia Statelor Unite (cel de-al doilea amendament) prevede in mod special ca guvernul nu are voie sa confiste armele din mana poporului, care detine aceste arme tocmai pentru a se apara de abuzurile guvernului. Cetateanul trebuie sa fie determinat sa ceara sa i se confiste armele. De aceea se pune accentul pe educatie.
In 1978, Normann Dodd, fost director al Comitetului Congresului, a declarat in fata unui Comitet Legislativ Regional din Ilinois ca, investigand activitatea fundatiei Carnegie pentru Pace Internationala, a vazut cum aceasta „a observat ca trebuie sa detina controlul asupra mijloacelor de scolarizare din tara… Fundatia Carnegie detine aspectele scolarizarii care au importanta internationala, si Fundatia Rockefeller se ocupa de partea de scolarizare interna…” Reprezentantul Eugene Cox a declarat ca „fondurile fundatiei Rockefeller au fost folosite ca sa introduca doctrina francmasonica in scolile particulare si de stat ale acestei tari”. Un membru al Comitetului Reece, constituit in 1952, a carui functie a fost sa investigheze din partea Congresului fundatiile ne-impozabile, a conchis ca ceea ce vede cu ochii lui il face sa creada „ca exista intr-adevar o adevarata conspiratie in care intra anumiti educatori de frunte din Statele Unite ca sa instaureze puterea francmasonilor, pentru care scop se folosesc de sistemul nostru de invatamant. Aceasta tendinta… a fost finantata din plin de principalele fundatii…” Reprezentantul Carrol Reece a conchis ca „marile fundatii subventionand educatori cu tendinte colectiviste, au finantat o miscare francmasonic orientata in guvernul american” (RE, pp. 376-377 si 208).
Marile fundatii au mai finantat si miscarea hippy, unde tot felul de tineri condusi de agenti a caror salarizare de catre fundatii ca Rockefeller si Carnegie nu le era cunoscuta, isi petreceau tineretea lasandu-si parul lung, imbracandu-se in zdrente murdare, drogandu-se, ascultand muzica rock si „protestand impotriva stabilimentului” – uneori prin distrugerea bunurilor altora, alteori furand, alteori ucigand la intamplare. In toate grupurile, comunele, familiile de hippy, de pletosi si „protestatari” care resping „o societate care nu le ofera nimic”, se afla un conducator matur care-i invata ce sa faca. Unul dintre acestia, Jerry Rubin, conducatorul unui grup intitulat Yippye, si-a descris activitatea intr-o carte (numita „Do it! – Fa-o!”) in care arata clar si repetat cine finanteaza si cine doreste distrugerea societatii pentru a instaura totalitarismul. „Marijuana e drogul impus de francmasoni”, scrie el; si mai departe: „Noi vedem libertinajul sexual, muzica rock si drogurile ca tactici in conspiratia care va prelua America. Yippii se distreaza rasturnand guvernul. Yippi sunt, de asemenea, si adeptii lui Mao Tse Tung”. Pletele murdare ale hippy-lor si yippi-lor nu sunt noi. Toate conspiratiile francmasonice totalitare s-au folosit de aceste armate pletoase. Turgheniev le-a vazut la universitatile rusesti inainte de revolutia bolsevica; Ludwing van Mise le-a vazut la Berlin inainte de primul razboi mondial. Si atunci, ca si in anii 1960, aceste armate pletoase au fost, dupa cum arata yippi-ul Jerry Rubin, in solda bancherilor conspirativi: „capitalistii isteti au ca aliati in comunitatea revolutionara pe pletosii care au functia de intermediari intre tineretul strazii si afaceristii milionari” (RE, pp. 400-403).
Dar conspiratia bancherilor nu s-a multumit cu armatele murdare si pletoase care dorm in gunoaie si folosesc stupefiante. Astfel, organizatia studenteasca Studentii pentru o Societate Democratica declara: „Principala noastra sarcina este sa construim o miscare revolutionara marxist-leninista”. Mijloacele lor de actiune sunt aruncatul bombelor, incendiile, asasinatele, iar banii le-au fost furnizati uneori de guvernul federal al Statelor Unite, alteori de fundatii neimpozabile ca Rockefeller si Carnegie. In 1970, razmeritele si distrugerile din Ohio s-a dovedit ca au fost finantate in felul urmator: $192.000 de la guvernul federal, $85.000 de la fundatia Carnegie, incasati de Studentii pentru o Societate Democratica in toamna lui 1969. Un student a declarat: „Radicalii isi inchipuie ca se lupta impotriva celor arhibogati, ca Rockefeller si Ford, si nu-si dau seama ca exact acestia sunt cei din spatele revolutiei lor, finantand-o si folosind-o apoi pentru scopurile lor”. (James Kirk de la Universitatea din Chicago, dupa RE, pp. 403-404). Alt student povesteste cum la o conventie a Studentilor pentru o Societate Democratica li s-au oferit bani de la ESSO (care-i apartine lui Rockefeller), care…sunt aripa stanga a clasei conducatoare…industrialistii lumii”.
