Vadim Tudor il acuza pe Ion Cristoiu ca l-a turnat la Securitate. Cristoiu spune ca liderul PRM minte. In disputa intervine si Virgil Magureanu, fostul sef al SRI, care ii ia apararea lui Cristoiu, intr-un ziar monden. In tot acest timp, CNSAS pare absent, ba chiar se uita in alta parte, ca si cum in toata povestea asta ar fi vorba despre mierea de albine, nu despre file din dosarele fostei Securitati. Colac peste pupaza, documentele in discutie nu sunt indubitabile, dar nici nu pot fi trecute in categoria falsuri – provin chiar de la CNSAS. O poveste tipic romaneasca care are toate sansele sa ramana in coada de peste, ba mai mult, sa se transforme intr-una gen „Elodia”. Culmea, fosti securisti, precum Victor Achim, care inainte de 1989 se ocupa de supravegherea scriitorilor, fac declaratii de-a dreptul stupefiante. Conform fostului ofiter, notele-raport ale unor subordonati puteau fi inventate. Daca plecam de la aceasta premisa, CNSAS trebuie dizolvat maine, pentru ca gestioneaza minciuni scrise de catre ofiterii de Securitate care isi faceau rapoartele la carciuma, fara legatura cu realitatea.
Un razboi ciudat
De ce Vadim Tudor l-a acuzat pe Ion Cristoiu de faptul ca il turna la Securitate? O intrebare la ordinea zilei. Am auzit multe scenarii deja. E greu insa de inteles de ce Vadim a declarat razboi, la inceput de campanie, unui lider de opinie, Ion Cristoiu, care nu-l ataca niciodata ba, dimpotriva, doar de dragul unor prezumtive avantaje electorale. Pe deasupra, Cristoiu avea si cred ca mai are inca, mare priza la electoratul PRM. Mai mult, Cristoiu a laudat de mai multe ori, in emisiuni televizate, initiativele politice ale lui Vadim, iar cel din urma nu are „alergie” la securisti, ba chiar ii chema la el. Dar, sa revenim. Pe scurt, Vadim Tudor a afirmat ca detine documente – note ale Securitatii – din care reiese faptul ca sursa COROIU, despre care liderul PRM sustine ca este nimeni altul decat Ion Cristoiu, il turna, in 1983, la Securitate. Tribunul sustinea ca a identificat respectiva sursa dupa ce si-a amintit de o discutie consemnata intr-o nota din dosarul sau de urmarit pe care a avut-o cu Ion Cristoiu la „Scanteia tineretului”. Apoi, au aparut doua note-raport semnate de Stana Creta, fosta securista, intre timp decedata, scoase de la CNSAS de catre Vadim. Din cele doua documente, dar mai ales din acela intocmit in 23.03.1983, se poate trage concluzia ca sursa COROIU facea politie politica. Si asta pentru ca se poate intelege ca furnizeaza Securitatii informatii despre scriitorul Dorin Tudoran care, cel putin teoretic, putea ajunge in fata anchetatorilor Securitatii datorita atitudinii sale de atunci (vezi facsimile in galeria foto).
Culmea ironiei, insa! Din respectivele note, liderul PRM nu iese bine. Rezulta limpede ca era un cantaret al lui Ceausescu si ca inaltii activisti de partid il recompensau cu o casa atunci cand scria osanale sefului cel mare.
Cristoiu neaga orice colaborare cu Securitatea
Miercuri am avut o discutie telefonica pe aceasta tema cu Ion Cristoiu. A negat orice colaborare cu Securitatea, sustinand ca stie cu exactitate ce a facut in anii ?80, ca nici nu poate fi vorba despre asa ceva. Ziaristul mai sustinea ca are o banuiala in privinta celor care puteau da securistilor informatiile despre care vorbeste Vadim, cel mai probabil fiind vorba despre un barbat si o femeie. Ulterior, dupa aparitia notelor, ziaristul a declarat din nou ca nu el a furnizat informatiile cuprinse acolo. Ion Cristoiu nu poate fi contrazis. Nu exista dovezi directe ca sursa COROIU din notele locotenentului de Securitate Stana Creta este Ion Cristoiu. Totusi, analistul politic a gestionat prost acest scandal inca de la inceput, chiar daca, dupa cum sustinea in timpul discutiei noastre, in Romania nu te poti apara de cineva care te acuza ca traiesti cu o capra. Ion Cristoiu este unul dintre liderii de opinie importanti din aceasta tara. Cred ca ar trebui sa fie primul care sa ceara CNSAS informatii despre sursa COROIU, dar el sustine ca nu-l intereseaza trecutul. Mai mult, declaratia data agentiei MEDIAFAX, potrivit careia nu o sa-l actioneaza in judecata pe Vadim, ba chiar crede ca o sa se impace cu el, o cataloghez, deocamdata, cel putin ciudata. „Proces nu pornesc, deoarece dureaza vreo zece ani si, pana atunci, ma impac cu C.V. Tudor”, sustinea marti 4 noiembrie a.c., Ion Cristoiu, imediat dupa ce Vadim il acuzase ca a fost omul Securitatii.
Operatiunea Flacara ?87
Imi permit sa spun ca toata povestea nu e atat de simpla cum o vedea Ion Cristoiu atunci cand parea convins ca o se impace cu Vadim. In primul rand, in arhivele Securitatii exista un dosar de urmarire a obiectivului COROIU – scriitorul Ion Cristoiu. Asta reiese dintr-o nota-sinteza din 18 august 1987, in care apareau informatii despre „Flacara ?87”. Era numele de cod al unei operatiuni legate de Congresul Educatiei Politice si Culturii Socialiste din august 1987. De altfel, am scris pe larg in ?Gardianul? despre acest subiect. Pe scurt, Securitatea apela la toate mijloacele informative de care dispunea ca sa nu se miste in front la congres. Ofiterii politiei politice suflau si-n iaurt, daca era nevoie, pentru ca nu cumva vreunui scriitor, artist plastic, ziarist ori om de cultura cu oarece functie politica sa-i treaca prin cap sa-l critice pe Ceausescu. Nici de la tribuna, nici in culise. Asta era esenta actiunii. Ei bine, din respectiva nota, datata 18 august 1987, reiese ca, in urma supravegherii „obiectivului” COROIU – scriitorul Ion Cristoiu, conform documentului – un barbat a telefonat sotiei sale, Cornelia, pentru a o informa ca in cuvantarea lui Ceausescu se strecurase o greseala si nu stie cum „sa accepte publicarea”. Documentul mai arata ca pe actorul Ilarion Ciobanu, de asemenea participant la congres, Securitatea il botezase CORA, (obiectivul CORA) pe Fanus Neagu, FANE, iar pe profesorul Dan Zamfirescu, ZISU. Dupa cum spuneam mai sus, Cristoiu ? COROIU. Asadar, era o practica frecventa ca numele obiectivelor, ale celor urmariti, sa fie desprinse din cele reale. Numai ca, de pilda, profesorul Zamfirescu (ZISU) a fost si colaborator al Securitatii (a semnat angajamentul in 1973) fapt pe care l-a recunoscut dupa 1989, vorbind pe larg despre acest subiect. Concluzia fireasca: nu era exclus ca un „obiectiv”, un urmarit, sa fie sau sa fi fost si colaborator. Respectiva nota a aparut in Cartea Alba a Securitatii (Istorii literare si artistice 1969-1989), publicata in 1996 la Editura Universul Romanesc, condusa pe atunci de Ion Cristoiu.
Un nou caz tip Elodia
Cred ca cea mai importanta chestiune in cazul lui Ion Cristoiu este identificarea sursei COROIU, dar ziaristul nu pare interesat de aceasta chestiune. Puteam fi de acord cu el daca nu exista nota legata de operatiunea „Flacara ?87”. Respectivul document complica toata povestea. In ce priveste CNSAS, nu cred ca se va deranja sa elucideze disputa dintre un om politic si un lider de opinie. Chiar daca a fost sesizat, si nu de azi de ieri, in ce priveste liderii de opinie. Consiliul are veleitati de inchizitor, mai ales in ce priveste oamenii simpli, dar cand e vorba despre doi actori care se urca zilnic pe scena, tace malc. Atitudine care nu-i avantajeaza nici pe Cristoiu, nici pe Vadim. Daca nu vom sti cu precizie cine a fost COROIU, si nu cred ca vom afla curand, toata povestea se va transforma intr-un nou caz de tip Elodia. Care mai de care isi va da cu presupusul. Deja, Virgil Magureanu a spus intr-un tabloid ca Vadim este „o patachina politica. Asteptam replica. A vorbit si Victor Achim, fost securist – care a urmarit ani de zile scriitorii, inclusiv pe Cristoiu. Adica, unul care a facut politie politica in toata regula. Ne-a explicat superior de ce notele subalternilor erau uneori mincinoase. Apoi, a subliniat cat de guralivi erau unii scriitori si cum stiau subordonatii sai, printre care si Stana Creta, sa obtina informatii de la acestia. N-a lamurit nimic, chiar daca in 1983 era chiar in miezul problemei, ba dimpotriva. Sa vedem cine mai urmeaza la microfon.
