Catherine Hutin-Blay, una dintre mostenitoarele celebrului pictor Pablo Picasso, a contestat ieri,la tribunalul corectional din Paris, afirmatiile unei jurnaliste care a afirmat intr-o carte de-a sa ca sotia pictorului ar fi donat Spaniei 61 dintre creatiile acestuia.
Pepita Dupont, jurnalista la Paris-Match si prietena intima a sotiei lui Picasso, Jacqueline, este autoarea volumului „La v?rit? sur Jacqueline Picasso/ Adevarul despre Jacqueline Picasso”. Scriitoarea o aminteste in carte si pe Catherine Hutin-Blay, pe care o descrie ca fiind cupida si insensibila.
Mostenitoarea a contestat luni aproximativ 20 de pasaje ale cartii, dar si un interviu acordat saptamanalului Point de Vue.
Afrirmatiile, potrivit carora cu cateva zile inaintea mortii, Jacqueline Picasso ar fi donat Spaniei 61 de opere ale lui Picasso, sunt considerate defaimatoare de catre mostenitoarea acestuia, care cere despagubiri de circa 200.000 de euro.
„Nu am inteles de ce tablourile nu raman in Spania”, unde fusesera trimise pentru o expozitie, si „de ce Catherine nu a respectat vointa exprimata de mama sa”, a declarat, luni, Pepita Dupont, afirmand ca Jacqueline Picasso a lasat si un testament care ar fi disparut.
Avocata lui Catherine Hutin-Blay a calificat aceste afirmatii drept „usurele”, precizand ca notarul lui Jacqueline Picasso si executorul sau testamentar au negat existenta unui astfel de testament.
Jurnalista de la Paris-Match a mai spus ca „aceasta era maniera de a functiona a lui Pablo”, si, mai apoi, a lui Jacqueline, de a dona opere asa, spontan. Mai mult decat atat, Jacqueline ar fi marturisit ca doreste sa lase mostenire Spaniei cele 61 de opere si altor persoane, printre care directorul Muzeului de arta contemporana din Madrid si fostul ministru Roland Dumas, ambii confirmand acest lucru.
„Este inacceptabil sa fiu atacata astfel. Mi se pare foarte curios ca, dupa 20 de ani, suntem inca in cautarea unui testament inexistent si ca sunt catalogata drept cupida si interesata doar de bani”, a reactionat Catherine Hutin-Blay, regretand faptul ca jurnalista nu a contactat-o niciodata.
Subliniind caracterul „biografic” al lucrarii, avocatul jurnalistei a cerut la tribunal „o toleranta deosebita, in conformitate cu o jurisprudenta constanta de peste un secol”.
