Un recurs in interesul legii promovat, pe 4 octombrie, de procurorul general al Romaniei face valuri si provoaca indignare in randul proprietarilor deposedati abuziv in perioada regimului comunist. Actiunea Laurei Codruta Kovesi are ca scop stabilirea modului de solutionare a actiunilor in revendicare: judecarea proceselor trebuie sa se faca numai in baza prevederilor Legii 10 din 2001, si nu a Codului civil, asa cum procedeaza multe instante din Romania
Specialistii in drept al proprietatii si civil nu sunt de acord si sustin ca acest recurs in interesul legii nu este binevenit, fiind in dezavantajul fostilor proprietari care se chinuiesc sa-si recupereze bunurile in natura si in avantajul chiriasilor care vor sa dobandeasca titlul de proprietate. Acest recurs in interesul legii are toate sansele sa fie admis de Sectiile Unite ale instantei supreme si, astfel, principiul accesului liber la justitie va fi incalcat
Decanul Baroului Bucuresti, avocatul Cristian Iordanescu, este de parere ca actiunea procurorului general este „o lovitura si o intoarcere impotriva democratiei si a dreptului de proprietate” si ii indeamna pe toti revendicatorii sa protesteze fata de acest recurs. Adrian Vasiliu, avocatul Casei Regale, sustine ca „este foarte posibil sa ne trezim cu mai multe procese la CEDO prin incalcarea dreptului la proprietate si al liberului acces la justitie
Un recurs in interesul legii promovat, pe 4 octombrie, de procurorul general al Rom?niei face valuri si provoaca indignare in r?ndul proprietarilor deposedati abuziv in perioada regimului comunist. Actiunea Laurei Codruta Kovesi are ca scop stabilirea modului de solutionare a actiunilor in revendicare: judecarea proceselor trebuie sa se faca numai in baza prevederilor Legii 10, si nu a Codului civil. Specialistii in drept al proprietatii nu sunt de acord si sustin ca acest recurs in interesul legii nu este binevenit, fiind in dezavantajul fostilor proprietari care se chinuiesc sa-si recupereze bunurile in natura.
Procurorul general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi, a promovat, pe 4 octombrie, un recurs in interesul legii pentru stabilirea unei practici unitare in cazul solutionarii proceselor de revendicare a proprietatilor confiscate abuziv de regimul comunist. Cu alte cuvinte, Kovesi considera ca este legal si firesc sa se judece actiunile in revendicare pe baza prevederilor Legii 10 din 2001, si nu pe cele ale Codului civil. Asta in conditiile in care, dupa intrarea in vigoare a actului normativ amintit, nu toate instantele au judecat la fel: unele au solutionat actiunile respectand procedura stabilita de Legea 10, altele au tinut cont de dreptul comun, chiar daca actiunile au fost introduse dupa aparitia legii. Redam in continuare fragmente din argumentele procurorului general care au stat la baza promovarii acestui recurs in interesul legii, cu precizarea ca intertitlurile apartin redactiei. Documentul poate fi citit integral pe site-ul ziarului „Gardianul”.
„In practica judiciara s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la admisibilitatea actiunii intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, actiuni formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.
Astfel, unele instante de judecata au considerat ca, de la intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv de la data de 14.02.2001, restituirea imobilelor preluate in proprietatea statului in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, prevazute de art. 2 alin. 1 din acest act normativ se realizeaza numai prin procedura speciala, stabilita de aceasta lege si, in consecinta, actiunea in revendicare de drept comun este inadmisibila.
In acest sens, s-a retinut ca Legea nr. 10/2001 are aplicare imediata, fiind o lege speciala si derogatorie de la dreptul comun (…)
Alte instante, dimpotriva, au opinat ca actiunea in revendicare intemeiata pe dispozitiile dreptului comun, formulata dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, este admisibila (…) Instantele care au procedat in aceasta modalitate au considerat ca efectele deposedarii unui proprietar de bunul ce constituie obiectul dreptului sau de proprietate constau in pierderea doar a unuia dintre atributele acestui drept, cu consecinta pastrarii calitatii de proprietar, avuta la data preluarii, efect consacrat expres si prin dispozitiile art.2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Acest text care reproduce, in cuprinsul legii speciale, dispozitiile din dreptul comun, continute de art. 480 din Codul civil, da vocatia titularului dreptului de proprietate de a recurge la toate mijloacele legale, administrative sau judiciare, pentru a obtine recunoasterea acestui drept intr-o maniera pe care o considera adecvata finalitatii urmarite (…)
De altfel, Legea nr. 10/2001, ca lege speciala, nu interzice a se face uz de mijloacele dreptului comun, iar actiunea in revendicare formulata potrivit dispozitiilor art. 48 Cod civil este mijlocul procedural cel mai eficient (…)
Faptul ca potentialul beneficiar al Legii nr. 10/2001, prin nerespectarea exigentelor procedurale ale acestui act normativ, pierde vocatia de a beneficia de masurile reparatorii reglementate in cuprinsul sau, nu poate constitui un fine de neprimire al actiunii in revendicare, intemeiata pe dispozitiile dreptului comun.
Apreciez primul punct de vedere ca fiind in litera si spiritul legii.
(…) Desi avantajos prin accesul direct la instantele judecatoresti, dar rigid si conservator prin campul sau de aplicare (intrucat a fost restrans la actele de preluare fara titlu ori cu titlu nevalabil), dreptul comun a fost parasit de Legea nr. 10/2001, fiind inlocuit cu norme speciale de drept substantial si cu o procedura administrativa, obligatorie si prealabila sesizarii instantelor judecatoresti. Legea nr. 10/2001 ca lege noua suprima practic actiunea dreptului comun in cazul ineficacitatii actelor de preluare la care se refera si, fara a elimina accesul la justitie, perfectioneaza sistemul reparator, iar prin norme de procedura speciale il subordoneaza controlului judecatoresc”.
Cazanciuc, a explicat pe scurt argumentele promovarii acestui recurs in interesul legii: „Legea 10 instituie o procedura speciala, pentru ca, asa cum este si in dreptul penal, si in dreptul civil, specialul deroga de la general, adica de la Codul civil. In al doilea rand, in baza Legii 10, oamenii nu sunt obligati sa timbreze la valoare, asa cum se prevede in Codul civil. In al treilea rand, pe baza Legii 10 este o procedura administrativa si ai sansa sa scapi de proces, pentru ca, daca nu vrei neaparat imobilul in natura si ti se da o anumita despagubire cu care esti de acord, nu mai trebuie sa te judeci pentru dreptul tau. In al patrulea rand, pe Legea 10 se instituie prezumtia potrivit careia imobilul ti-a fost luat abuziv, pe cand, pe Codul civil, trebuie sa aduci probe, titlul etc. Eu cred ca pentru oameni este mai avantajos, ca sa nu mai zic ca din punct de vedere legal, trebuie mers pe aceasta lege, asa cum a hotarat legiuitorul in 2001. Nu se incalca dreptul nimanui. Cine nu a introdus actiunea pana in prezent a pierdut termenul stabilit de legiuitor, nu de procurorul general. In ultimul rand, ceea ce promoveaza procurorul general nu inseamna ca asa este, pentru ca tot instanta suprema va decide”.
Decanul Baroului Bucuresti, Cristian Iordanescu, sustine ca acest recurs in interesul legii este o lovitura data dreptului la proprietate.
„Prin acest act se invoca necesitatea de stabilitate pe piata imobiliara, dar pentru o astfel de stabilitate se sacrifica drepturile proprietarilor. Parerea mea este ca acest recurs in interesul legii, indiferent de ce justificare are, nu-si gaseste locul in momentul de fata. Cei care vegheaza la respectarea legii mai bine se gandeau sa rezolve problema proprietatii in Romania.
Toata aceasta problema actuala nu are nici o legatura cu chiriasii. Chestiunea cu chiriasii a fost vehiculata intotdeauna ca factor politic de atragere a unor voturi, pentru ca, de cand stiu eu, nimeni nu a fost dat afara sau aruncat in strada niciodata. De fiecare dat s-a gasit o solutie pentru ca un chirias sa nu ramana pe drumuri.
In toate tarile ex-comuniste, incepand cu Cehia si terminand cu Bulgaria, restituirile in natura s-au facut, pana la urma, unde s-a putut. Prescriptibilitatea dreptului la actiune in revendicare nu poate fi modificata printr-un act normativ sau printr-o hotarare data pe o anumita oportunitate, asa cum se incearca prin acest recurs in interesul legii. Se incearca sa se puna o presiune pe judecatori sa admita acest recurs in interesul legii ca sa nu mai primeasca oamenii in natura proprietatile si sa fie despagubiti. Eu mi-am sfatuit toti clientii pe care ii am si care se chinuiesc sa-si recapete proprietatile si, de altfel, ma ofer sa-i apar gratuit pe toti care au astfel de probleme, deci ii sfatuiesc pe toti sa protesteze fata de acest act si sa se implice in actiuni de masa impotriva unei asemenea chestiuni, pentru ca este fara precedent – este o lovitura si o intoarcere impotriva democratiei si a dreptului de proprietate. Este o lovitura a Parchetului General”.
Avocatul Casei Regale, Adrian Vasiliu, specialist in dreptul proprietatii, ne-a declarat ca admiterea acestui recurs in interesul legii ii va multumi pe chiriasii dobanditori ai proprietatii revendicate si ii va nemultumi pe proprietarii de drept care doresc sa recapete bunul detinut si confiscat in perioada comunista. Admiterea recursului in interesul legii, promovat de procurorul general al Romaniei, va provoca, potrivit lui Adrian Vasiliu, un val de procese la CEDO din cauza incalcarii, in aceste conditii, a principiului accesului liber la justitie.
„La inceput au fost restrictii foarte mari cu privire la revendicare, dupa aceea a venit Legea 10 care a mai liberalizat procesele privind restituirea proprietatii, dar si aceasta lege are, in cuprinsul ei, un articol care pune oarecum o bariera revendicarilor. Daca folosindu-se Legea 10 se ajunge la o solutie, atunci nu mai poti revendica bunurile imobiliare expropriate conform dreptului comun. Sub presiunea Curtii Europene de Justitie, instantele romanesti au mers si mai departe si au spus ca Legea 10 nu poate sa blocheze accesul la justitie si sa interzica a se mai face revendicari, de vreme ce aceasta lege a fost adoptata. Astfel, in ultimii doi ani, multe instante s-au pronuntat in sensul ca, chiar daca ai apelat la Legea 10, poti sa mai ai acces si la actiunea in revendicare pe drept comun. Ceea ce face acest recurs in interesul legii este sa spuna ca exista o jurisprudenta oarecum contradictorie in sensul ca unele instante admit actiunile pe drept comun, chiar si dupa aparitia Legii 10, in timp ce altele sustin ca este inadmisibil sa mai apelezi la dreptul comun, dupa ce a aparut legea, chiar daca te-ai folosit sau nu de mecanismele ei. Ca procentaj, prima jurisprudenta predomina, respectiv cea care admitea actiune pe drept comun, chiar si dupa aparitia Legii 10.
La ora actuala, exista o practica a instantei supreme care este inversa, in sensul ca actiunea in revendicare pe drept comun, dupa aparitia Legii 10, nu mai este admisibila. Recursul in interesul legii este prevazut sa regularizeze practica judiciara, sa stabileasca jurisprudenta corecta. Prin raspunsul dat fata de recursul in interesul legii promovat de procurorul general, instanta suprema raspunde, de fapt, intrebarii „care este jurisprudenta corecta, ce trebuie urmata de toate instantele”.
Probabil, avand in vedere jurisprudenta sectiilor instantei supreme, care este in sensul ca nu este admisibila actiunea in revendicare pe dreptul comun, ne putem astepta ca recursul in interesul legii sa fie admis de Inalta Curte. Aceasta ar putea sa insemne incalcarea principiului accesului liber la justitie, ceea ce ne-ar putea crea probleme la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului de la Strasbourg. Este foarte posibil sa ne trezim cu foarte multe procese la CEDO.
