Filosoful si eseistul roman Mihai Sora, in varsta de 102 de ani, a participat sambata seara, la Cluj-Napoca, in cadrul festivalului International de Carte Transilvania, la un dialog cu publicul, oamenii intrebandu-l cum a ajuns sa implineasca un secol de viata si sa se pastreze atat de lucid.
Scriitorul a povestit ca trei dintre bunicii sai au atins varste apropiate de 100 de ani, ceea ce ar putea explica varsta sa inaintata. Intrebat de o tanara daca ar mai trai inca 100 de ani daca s-ar putea, Mihai Sora a raspuns razand ca, daca i s-ar mai da, i-ar „trai cu mare drag”.Cei prezenti i-au pus scriitorului intrebari despre viata sa, despre cum a trecut peste anii comunismului, de ce a ales sa se intoarca din Franta pentru a trai din nou in Romania, dar si intrebari care vizau notiuni precum iubirea, adevarul sau frica.”Iubirea in formele ei cele mai diverse este un lucru care trebuie sa ne acompanieze viata de la inceput pana la sfarsitul ei. Exista in fiecare viata atata lumina cata capacitate dai iubirii. Iubirea imbratiseaza din capul locului intreaga lume”, a spus Mihai Sora, care mai tarziu a adaugat ca, la varsta sa, a ajuns sa nu mai aiba frici.Un ascultator din public l-a intrebat cum si-l aminteste pe Constantin Brancusi, iar scriitorul a povestit ca avut ocazia de a-i vizita atelierul de cateva ori si de a vedea sculpturile, in timp ce artistul gorjean ii povestea ce trebuia sa stie despre fiecare lucrare admirata.”Intalnirile mele cu Brancusi sunt lucruri de neuitat pentru mine. Fapt este ca am fost primit cu o mare cordialitate si m-am simtit acasa in atelierul lui pentru ca m-a inconjurat cu o mare caldura. (…) Atelierul lui era foarte ingust. Orice fel de obiect care trebuia sa fie vazut, era foarte greu sa te invarti in jurul lui, ca sa il vezi din toate partile, asa ca el avea un fel de roata care se invartea pe baza unui mecanism electric care era comandat de la distanta potrivita si sculptura pe care trebuia sa o vezi, o punea acolo si, pe urma, din locul cel mai potrivit ca sa fie vazuta din toate partile, in timp ce ea se invartea, el statea si iti spunea la ureche tot ce trebuia sa stii ca sa intelegi, din punct de vedere profesional chiar, sculptura …
