Jack Barsky este un barbat de 67 de ani care, aparent, s-a nascut in suburbiile orasului american Washington DC, insa aceasta nu este adevarata sa identitate, ci una preluata de la un baietel care a murit in 1955, la varsta de 10 ani. Pe numele real Albert Dittrich, barbatul s-a nascut in estul Germaniei. In anii `70, el se pregatea sa devina profesor de chimie la universitate, cand a fost racolat de KGB si trimis la Moscova pentru a invata cum sa devina american. Ulterior, el a fost trimis in Statele Unite, ca spion. Pe parcurs, insa, situatia s-a complicat si Jack Barsky a picat prada visului american, ?potrivit BBC.
Chiar si Barsky califica povestea drept „ridicola” si „greu de crezut”, chiar si dupa standardele la care spionajul se practica in perioada Razboiului Rece, in memoriile sale „Deep Undercover”.
Barbatul a ajuns in New York ?in toamna anului 1978, la varsta de 29 de ani, dandu-se drept cetatean canadian, pe nume Willam Dyson. Imediat ce a intrat in SUA, ?Dyson, care a calatorit in Belgrad, Roma, Mexico si Chicago, a disparut. Astfel, Albert Dittrich si-a inceput o noua viata ca Jack Barsky.
?”Am fost trimis in Statele Unite, sa devin cetatean american, dupa care misiunea mea era sa imi fac legaturi la cel mai inalt nivel, in special cu factorii politici decizionali. Aventura era foarte ofertanta pentru un tanar arogant si inteligent, sedus de ideea de a calatori intr-o tara unde sa traiasca mai presus de lege”, a povestit el.
Jack Barsky era un barbat fara trecut si fara orice alt act de identitate,?cu exceptia unui certificat de nastere fals,?obtinut de angajatii ambasadei sovietice in Washington. Tot ce avea el erau un accent american aproape impecabil, o incredere in sine peste masura si 10.000 de dolari cash. Din cauza ca nu detinea un numar de securitate sociala, a inventat o poveste legata de primii ani de viata. Astfel, el a inceput sa afirme ca?a fost nevoit sa renunte la liceu, din cauza unei vieti dificile, astfel ca a ajuns sa lucreze la o ferma izolata, dupa care s-a mutat inapoi in New York.
De la profesor la curier
Odata ajuns in „orasul care nu doarme niciodata”, Jack Barsky a inchiriat o camera la un hotel din Manhattan si a inceput sa dea contur falsei sale identitati: intai a facut rost de un permis de bibliotca, apoi de un permis de conducere si apoi de un card de securitate sociala. Insa optiunile sale profesionale erau foarte limitate, din cauza ca nu era foarte pregatit.?Treptat, a inceput sa isi croiasca un drum in societatea americana, pornind de la un job de curier.
?”Coincidenta a facut ca jobul de curier sa fie foarte prolific pentru americanizarea mea, pentru ca am avut sansa sa interactionez cu oameni carora nu le pasa de unde sunt, incotro ma indrept, care este povestea mea. Astfel, am inceput sa observ, sa ascult si sa ma familiarizez cu obiceiurile americane. In primii doi-trei ani?mi s-au cerut foarte putine explicatii despre povestea mea”, a povestit spionul KGB.
El a mai precizat ca sfaturile diplomatilor americani s-au dovedit invechire. „Iti dau un exemplu. Unul dintre indemnurile explicite care mi s-au dat a fost sa stau departe de evrei. Evident, exista antisemitism acolo, insa idiotenia acelei formulari este ca m-au trimis tocmai in New York, unde cred ca sunt mai multi evrei decat in Israel”, a mai spus Jack Barsky, care mai tarziu va folosi prejudecatile celor care l-au format, tocmai impotriva lor.
Insa in primii ani, el povesteste ca era foarte incantat si dornic sa faca o treaba buna ca spion infiltrat, astfel ca si-a petrecut majoritatea timpului liber in misiuni de contraspionaj si incercand sa scape de agentii care l-ar fi putut urmari. In fiecare saptamana, obisnuia sa transmita centrului de la Moscova detalii cu privire la progresele inregistrate. Astfel, el a inceput sa planteze mesaje scrise in diferite locuri din New York. Uneori, din aceleasi locuri ridica?geamantane plin cu bani sau pasapoarte false pentru excursiile la Moscova?pe care era obligat sa le efectueze o data la doi ani.
In aceste calatorii, el se intorcea si in Germania de Est, pentru a-si vedea sotia, pe Gerlinde, si pe fiul sau Matthias, care nu aveau nicio idee despre adevarata sa misiune. De fapt, ei cerdeau ca detine un post bine platit in Kazakhstan.
Dificultatea de a procura un pasaport american
Evolutia lui Barsky i-a incantat pe coordonatorii sai de la Moscova. Singura nemultumire era ca nu detine un pasaport american. Intr-una dintre vizitele la biroul de pasapoarte din New York, el a fost rugat sa completeze un chestionar in care l-au intrebat mai multe detalii despre viata sa, printre care si numele liceului la care a invatat.
„Tot ce detineam era o legenda care nu putea fi verificata. Asa ca daca cineva ar fi incercat sa verifice, ar fi aflat ca identitatea mea nu e reala”. Astfel, de teama ca nu cumva sa isi compromita identitatea, a plecat din birou fara pasaport, insa lipsa documentului prin faptul ca detinea realizari minore ca spion, s-a gandit ca riscul este „minim”.
El si-a continuat activitatea cautand posibili recruti si transmitand informatii despre situatia din SUA in timpul unor evenimente precum doborarea unui avion koreean de un bombardier sovietic, in 1983, ceea ce a agravad tensiunile dintre Statele Unite si Uniunea Sovietica. Intr-una dintre ocazii, a zburat in California, pentru a gasi un defector – un profesor de psihologie, insa cel mai adesea, autoritatile de la Moscova pareau multumite ca agentul poate circula liber prin Statele Unite.
„Pentru ei conta foarte mult sa aiba oameni de cealata parte a baricadei, in caz de razboi. In retrospectiva mi se pare foarte stupid, pentru ca ilustreaza o gandire invechita”, a mai spus el.
Mentalitatea agentilor KGB, invechita
Mitul „marilor ilegali” – agentii acoperiti care au ajutat Rusia sa invinga nazistii si sa adune informatii secrete in tarile ostile – a capatat o mare semnificatie in agentiile secrete Sovietice, care, in perioada Razboiului Rece, au petrecut mult timp si au depus mult efort ca sa recaptureze gloria, fara prea mult efort, insa. Mai tarziu, Barsky a descoperit ca el facea parte din ceea ce a fost numit „al treilea val de sovietici ilegali din Statele Unite”, iar primele doua au esuat. Cu toate acestea, infiltrarea de spioni in societatea americana a continuat si in anii `80.?
„Aveau asteptari mult prea mari de la mine. Ma bucur ca nu a functionat planul KGB, pentru ca as fi putut fi nevoit sa provoc daune. Ideea era ca eu sa obtin documente americane autentice si sa ma stabilesc in Europa, intr-o tara unde urma sa fiu introdus intr-o afacere profitabila. Ar fi urmat sa devin foarte instarit si sa ma intorc in SUA fara sa explic de unde am bani. Astfel, as fi avut acces la oameni importanti”, a spus agentul KGB, care a marturisit ca planul s-a naruit cand s-a lovit de dificultatea de a-si obtinue un pasaport.
Din acest motiv, KGB a trecut la planul B: Jack Barsky urma sa studieze la uniersitate si sa avanseze gradual, pana cand avea sa obtina informatii utile. Nu i-a fost foarte dificil sa isi ia diploma, avand in vedere ca fusese profesor universitar. Astfel, el a studiat cibernetica la Universitatea din New York, dupa care s-a angajat ca programator. Treptat, a ajuns sa realizeze ca tot ceea ce a fost invatat sa creada despre Occident – ca reprezinta un sistem vicios, cu o economie si o societate in curs de decadere – era o minciuna.
„Inamicul nu e chiar atat de rau”
?”Am inceput sa am senzatia ca inamicul nu este chiar atat de rau. Am tot asteptat sa descopar oamenii de acest gen, dar nu i-am gasit nici la compania la care lucram. Nu vedeam nimic din ce am fost invatat sa …
Povestea incredibila a unui agent KGB care trebuia sa spioneze SUA, dar a cazut prada visului american: N-am descoperit in America nimic din ce mi s-a spus. Am vrut sa urasc oamenii si tara, insa nu a
