Povestea Magilor veniti sa i se inchine Pruncului Iisus in pestera de la Betleem este una dintre cele mai cunoscute istorisiri biblice. Desi auzita de toata lumea, aceasta intamplare ramane in constiinta publica doar prin cele 13 versete relatate de Apostolul Matei, in capitolul al doilea din Evanghelia sa.
Dupa plecarea Magilor, rolul acestora pare ca s-a incheiat, insa lucrurile sunt departe de a sta asa. De fapt, poate ca povestea de-abia acum incepe, iar intrebarile nu sunt deloc putine.
Ce s-a intamplat cu Magii dupa plecarea lor? Unde s-au dus? Ce efecte a produs intalnirea cu Pruncul? In ce mod a influentat acel moment istoria lumii? A influentat-o? Ce s-a intamplat cu darurile magilor? Fara a avea pretentia ca detinem aceste raspunsuri, putem macar sa incercam sa le aflam.
Unde sunt darurile Magilor?
Evanghelia dupa Matei aminteste de cele trei daruri, dar nu precizeaza ce s-a intamplat cu ele. Stim ca erau pretioase. Insa au existat ele cu adevarat? Daca da, s-au pastrat? Unde?
La aceasta intrebare aveam sa gasim raspunsul dintr-o intamplare, atunci cand am realizat o documentare la Muntele Athos.
Aflati pe vaporasul „Sfanta Anaa”, furati de frumusetea peisajelor athonite si preocupati de imortalizarea lor, am ratat coborarea in Portul Dafni, poarta de intrare in Sfantul Munte. Desi am fost avertizati de ghidul nostru ca vaporul nu va sta foarte mult, nu ne-am inchipuit ca asta inseamna, de fapt, doar cateva minute, asa ca nu ne-a ramas decat sa constatam cum vaporul nostru se indeparta de mal si ne ducea catre o destinatie necunoscuta.
Asa am ajuns in portul Manastirii Sfantul Pavel, situat la extremitatea Muntelui Athos. La acel moment toate planurile noastre fusesera date peste cap, iar intamplarea era privita ca o situatie cat se poate de dramatica. Pentru ca oricum nu aveam de ales, dupa ce ne-am luat la revedere de la vaporul buclucas, am urcat la manastirea infiintata in a doua jumatate a secolului al X-lea de catre Sf. Pavel Xeropotamitul. Aici am aflat ca manastirea a fost sustinuta de-a lungul timpului de domnitorii Stefan cel Mare, Neagoe Basarab, Radu Paisie, Matei Basarab, Miron Costin si Constantin Brancoveanu.
Tot aici am avut parte si de o alta surpriza. Parintii athoniti ne-au adus spre inchinare cel mai de pret odor al manastirii: una dintre raclele in care se afla darurile Magilor.
Potrivit traditiei monastice, Maica Domnului a pastrat darurile, iar dupa Adormirea Sa, imparatul Arcadie le-a gasit la sfarsitul secolului al IV-lea si le-a depus la Constantinopol, unde s-au pastrat multa vreme in Biserica Sfanta Sofia. De la parintii athoniti aflam ca acestea au fost aduse la manastire in secolul al XV-lea de catre imparateasa Maro, fii?ca regelui Serbiei, Gheorghe Brancovici.
Acesta, fiind invins de catre turci, a fost nevoit sa i-o dea de sotie sultanului Murad alII-lea pe fiica lui, Maro. Sultanul a fost de acord ca sotia sa-si pastreze credinta crestina, iar Maro l-a crescut pe Mahomed al II-lea, fiul sultanului de la prima sotie, ca pe copilul ei. Ironia face ca tocmai acest Mahomed avea sa cucereasca in 1453 Constantinopolul.
Simtindu-si sfarsitul aproape, Maro i-a cerut ingaduinta sultanului sa se retraga pe pamant crestin. In 1470, Maro vine cu o corabie la Athos, la Manastirea Sfantului Pavel, pe care tatal sau o avusese sub protectie. Avea cu ea darurile Magilor, pe care le-a oferit manastirii dimpreuna cu alte ajutoare.
Darurile Magilor sunt printre putinele relicve legate de viata Mantuitorului. Aurul consta in 28 de placute lucrate cu migala in forme dreptunghiulare, triunghiulare si trapezoidale, cu dimensiuni de aproximativ 5-7 centimetri.
Oamenii de stiinta care le-au analizat au ajuns la concluzia ca ele au fost lucrate in epoca haldeilor, cu aproape 1.000 de ani inainte de Hristos.
Ele sunt pastrate in mai multe racle de aur si argint.
Conform traditiei manastiresti, smirna si tamaia au fost amestecate, realizandu-se 68 de margele care seamana cu niste masline. Acestea au fost atasate placutelor, creandu-se un fel de talismane. Mirosul lor este nepamantesc, iar valoarea este considerata de catre parintii athoniti echivalenta cu aceea a camasii Mantuitorului sau a cununii de spini. Asadar, dintr-o intamplare pe care Einstein ar fi denumit-o „modul discret prin care Dumnezeu lucreazaa”, aveam sa ne inchi?nam la darurile Magilor, binecuvantate de Pruncul Hristos si Maica Sa.
Ce s-a intamplat cu Magii dupa intalnirea cu Pruncul Iisus?
De acum nu ne ramanea decat sa aflam ce s-a intamplat cu Magii dupa plecarea lor, iar pentru acest lucru ne-a trebuit inca un an si jumatate, cu popasuri si pelerinaje la Istanbul, Milano si Betleem, pentru a ajunge intr-un final la Koln, orasul german unde astazi se gaseste racla cu relicvele celor trei Magi de la Rasarit.
Conform Evagheliei dupa Matei, Magii ajung la Betleem calauziti de stea si se inchina Pruncului, oferindu-i in dar aur, smirna si tamaie. Imediat dupa aceasta intalnire, Magii sunt avertizati in vis ca trebuie sa plece pe alta cale decat au venit si sa-l ocoleasca pe Irod.
Fiind informat de catre spionii sai ca Magii au parasit tinutul pe alt drum, regele se infurie si da ordin ca toti pruncii sub doi ani, din Betleem si din imprejurimi, sa fie ucisi, ca nu cumva sa-i ia locul acela despre care auzise ca s-a nascut ca fiind noul rege al iudeilor.
Cu acest ultim detaliu s-ar parea ca Magii ies complet din poveste. Doar ca Evanghelia nu este o carte de istorie, ci o carte ce urmeaza linia mantuirii, astfel incat pastrea?za doar elementele cele mai relevante din acest punct de vedere. Insa povestea Magilor nu se opreste aici, iar dupa cum vom vedea, ea ajunge pana in zilele noastre.
Revenind la momentul plecarii din Betleem, Sf. Ioan Gura de Aur considera ca Magii trebuiau sa se intoarca in Persia pentru a propovadui adevarul. In acest sens ii numeste „stramosi ai Bisericiia”, pentru ca inainte de inteme?ierea Bisericii l-au propovaduit pe Hristos.
Conform unei traditii, Magii aveau sa fie botezati ulterior de catre Sfantul Apostol Toma, asta dupa ce intalnirea lor cu Hristos, din pestera de la Betleem, ar putea fi considerata tot un fel de botez. In lipsa acestor detalii ar fi destul de greu de inteles de ce in primele veacuri crestine Magii erau deja venerati ca sfinti, dat fiind faptul ca ei proveneau din popoarele pagane.
In secolul al IV-lea, bisericile din Orient celebrau pe data de 6 ianuarie Nasterea Domnului, Adorarea Magilor si Botezul lui Hristos.
In acelasi secol, Sfanta imparateasa Elena calatorea in Orient. Ea este cea care aduce relicvele celor trei Magi la Constantinopol, demonstrand inca o data evlavia populara de care se bucurau Magii la acea vreme. La Betleem, cei trei Magi – Melchior, Gaspar si Baltazar -, aflati pe frontispiciul Bisericii Nasterii, au facut ca invazia persilor condusi de Hosroe in 614 sa nu distruga biserica.
Insusi Papa Leon cel …
REPORTAJ la Muntele Athos. Ce s-a intamplat cu Magii si darurile lor pentru Iisus. Parintii athoniti ne-au adus spre inchinare una dintre raclele in care se afla darurile Magilor
