Acum 13 ani, sotia mea, profesoara, a fost nevoita sa asiste la examenul de Bacalaureat. Nu a ridicat mana voluntar, a fost o numire din partea conducerii scolii. Pentru munca prestata a primit cativa banuti, de care ne-am fi putut lipsi. Nu cred ca ar fi fost de ajuns pentru o masa la un restaurant bun. Dincolo de asta, e o munca pe care cineva trebuie sa o faca.
Dupa vreo cinci ani de zile, am primit acasa un plic. Un plic de la stat, nu sunt niciodata bucuros cand primesc astfel de plicuri. Citeam un studiu odata care spunea ca 80% din telefoanele primite sunt pentru a-ti cere ceva; in cazul plicurilor primite de la institutiile statului, cred ca 99% sunt notificari sau instiintari de plata, nimic de luat, numai de dat. Plicul ne instiinta ca aveam de platit o anumita suma, modica, fara sa ne anunte de unde provine. Au urmat o serie de drumuri si telefoane pe la Directia de Finante, corvoada gasirii unui loc de parcare, stat la coada la doua ghisee ca sa afli ce ai de facut, stat la coada pentru solicitarea unei fise de platitor, stat la coada pentru plata necesara eliberarii unei fise de platitor, stat la coada pentru eliberarea fisei de platitor pentru care tocmai ai stat de doua ori la coada. Cu hartia in mana si cu dorinta personala si jurnalistica de a rezolva problema, am ajuns la o functionara care ne-a explicat de unde provenea datoria. Profesorii aveau obligatia sa plateasca impozit pentru sumele primite la bacalaureat, ordonatorul de credite nu l-a retinut la sursa. Absurdul de-abia acum incepea. Ca sa stii cat ai de plata, trebuia sa intri pe site-ul Finantelor, care afisa acele sume, dar le afisa numai pentru un interval de cateva saptamani. Dupa acest interval, notificarile dispareau din mediul online. Nici cea mai vestita mama Omida nu te mai putea ajuta. In tot acest interval, tu, contribuabil onest, traiau cu impresia ca toate conturile tale cu statul sunt reglate, ca nu datorezi nimic.
Am intrebat unde platim datoria si daca nu cumva datoria este prescrisa, dat fiind ca trecusera cinci ani. Era o intreaga poveste sa platesc din nou, imi trebuia o alta hartie, pentru care vizualizam deja cel putin alte trei cozi. Apoi alte drumuri, probabil Trezorerie, o institutie al carei program nu il stiu niciodata, lucreaza cu publicul numai cateva ore. As fi cheltuit cu siguranta mai mult pe drumuri decat era cuantumul datoriei. Ce se intampla daca nu plateam? Nimic.
Prin in valul treburilor cotidiene, am uitat de acei cativa banuti datorie din 2003. De atunci, cam din cinci in cinci ani, daca nu cumva mai rapid, primim acasa un plic alb din partea ANAF, care ne reaminteste ca avem de plata 10 sau 15 lei. Am platit ultima instiintare de plata, deja era ceva mai simplu, nu aveam de facut decat un drum la Trezoreria al carei program nu il cunosc.
Pe 14 decembrie 2016, seara, am citit pe Facebook, pe peretele premierului Dacian Ciolos, ca din acea zi ANAF este inscris pe site-ul ghiseul.ro, gratie eforturilor unor IT-isti din echipa sa. Stiam ca procedura de inregistrare e destul de greoaie, cel putin pentru plata taxelor si impozitelor locale, ca este nevoie de un drum la primarie. Hai sa incercam, mi-am …
