Cand discutiile se poarta de la inima la inima, iar mancarea autentica si vinul sunt acompaniate de muzica unui taraf cu muzicieni autentici, foarte talentati, atunci vei sti ca Hanu Ancutei iti este gazda buna.
Unul dintre cele mai frumoase hanuri din Moldova, cu o energie nebanuita, iti lasa drum de intoarcere odata ce l-ai vizitat. Despre Hanu Ancutei, Mihail Sadoveanu scria in romanul sau:
„…oameni incercati si mesteri frigeau hartane de berbeci si de vitei ori parpaleau clean si mreana din Moldova. Iar Ancuta cea tanara, tot ca ma-sa de sprancenata si vicleana, mergea ca un spiridus, incoace si-ncolo, rumana in obraji, cu catrinta-n brau si cu manecile suflecate: impartind vin si rasete si vorbe bune.a”
O oaza de frumusete autentic moldoveneasca, un popas in care te vei pierde in timp, aflat de-a lungul drumului european E 85, la o distanta de numai 27 de kilometri de orasul Roman. Mai precis, in comuna Tupilati din judetul Neamt.
Odata ajuns la poarta Hanului Ancutei treci dincolo de tine insuti, intr-o lume cu adevarat minunata, ce apartine autenticului moldovenesc. Hanu Ancutei a fost construit in 1718 si restaurat in anul 1999. Despre minunatia locului vorbea si Sado?veanu in cartea sa:
„Trebuie sa stiti dumneavoastra ca Hanul acela al Ancutei nu era han, era cetate. Avea niste ziduri groase de ici pana colo, si niste porti ferecate cum n-am vazut in zilele mele. In cuprinsul lui se puteau oplosi oameni, vite si carute si nici habar n-aveau dinspre partea hotilor.a”
Poale-n brau si sarmale moldovenesti
Pentru oricine are dor de romanesc, Hanu Ancutei este ispita perfecta, mai ales daca vrei ca masa copioasa sa readuca din camarile timpului bucate traditionale prezente si azi in bucataria hanului de poveste.
„Bucataria din Hanu Ancutei pune accent pe mancare organica, direct din ferme, cu un gust inegalabil. Rata, carnea de porc sau gainile sunt aduse din fermele din apropiere si garantam ca totul este intotdeauna foarte proaspata”, spune Nusa Chiriac, proprietara acestui loc.
Odai amenajate traditional
Noptile la han au farmecul lor, iar popasul aici va fi o incantare. Toate incaperile pastreaza atmosfera pitoreasca din povestile lui Sadoveanu, care fac din acest han un popas potrivit pentru odihna si relaxare. „Ca?me?rele re?pre?zin?ta o imbi?na?re perfecta intre farmecul mobilierului traditional romanesc si confortul dat de dotarile moderne, specifice unui standard ridicat de calitatea”, adauga Nusa Chiriac.
Restaurantul Hanu Ancutei are o capacitate de 500 de locuri, dintre care 150 la parter si tot atatea la etaj, o terasa de pana la 400 de locuri, excelenta pentru verile pe care ti-ai dori sa le petreci in stil moldovenesc. Prezenta binefacatoare a tarafului cu lautari talentati are menirea de a te trezi din letargie, iar muzica saltareata te imbie la dans.
Totul este un amestec atat de familiar, incat vei sti atunci cand te afli la Hanu Ancutei ca vei „gustaa” din universul romanesc pur, pastrat cu sfintenie.
Adapost si prilej de petrecere
Aici ii placea marelui scriitor si povestitor Mihail Sadoveanu sa manance. Inspirat de farmecul locului a scris celebra carte „Hanu Ancuteia”, in care sunt redate obiceiurile si traditiile acestor meleaguri.
Hanul apare pe harta inca din secolul al XVIII-lea, iar portile acestui loc erau larg deschise pentru negustorii aflati in trecere spre Roman, Suceava sau Iasi. Hanu Ancutei se afla in acele vremuri pe marginea unui sat care s-a stramutat apoi pe mosia boierilor Catargi. In anul 1819, vornicul Stefan Catargiu, proprietarul mosiei Tupilati, va dezvolta aici targuri si iarmaroace, la care veneau oameni atat din tinutul moldovenesc, dar si din alte meleaguri, mai indepartate.
Hanu Ancutei se afla la o incrucisare de drumuri comerciale, iar drumul Siretului si drumul care leaga Ia?siul de Piatra Neamt sau Targu Neamt prin Tupilati este cunoscut ca fiind cel mai bun drum pentru comerciantii vremurilor trecute.
Numele orasului Roman a fost preluat dupa numele voievodului Roman I Musat (1392-1394), considerat de unii cercetatori ca fiind intemeietorul acestei urbe.
Povestea si farmecul acestui loc este frumos surprinsa de catre Mihail Sadoveanu:
„Pe langa adapost, hanul oferea oamenilor si prilej de petrecere. Portile stateau des?chise ca la Dom?nie. Si prin ele, in zilele de toamna, puteai vedea valea Moldo?vei cat batea ochiul si paclele muntilor pe paduri de brad pana la Ceahlau si Halauca. Iar dupa ce se cufunda soarele inspre taramul celalalt si toate ale departarii se stergeau si lunecau in tainice neguri, – focurile luminau zidurile de piatra, gurile negre ale usilor si ferestrelor zebrelite. Contenea cate un rastimp viersul lautarilor, si porneau povestilea??a”
Hanu Ancutei a fost multa vreme adapost si loc de pelerinaj al celor care iubeau comertul sau al celor care poposeau intre drumurile lor lungi si obositoare. In anul 1943 proprietarul l-a daramat, iar cele care au dainuit au fost povestile lui Sadoveanu.
Ruinele au pastrat sentimente, iar acum 30 de ani Hanu Ancutei a renascut. Ospitalitatea si trairile puternice induse de un interior de epoca, autentic moldovenesc ofera celor care …
