În studiul publicat în revista Terra Nova ipoteza este că o serie de pietre au fost purtate pe mai bine de 1.500 km în stomacul dinozaurilor. Joshua Malone și David Malone susțin că pietrele provin dintr-o formațiune de roci din sudul statului Wisconsin și au fost duse apoi spre est.
Geologii spun că pietrele au fost duse în burtă de sauropode, dinozauri care puteau ajunge la 30 de metri lungime și 40 de tone greutate. Acești dinozauri, susțin autorii studiului, ingerau aceste pietre fiindcă îi ajuta la digerarea plantelor, cam în modul în care unele șopârle și păsări din prezent înghit în mod intenționat pietricele.
Pietrele au ajuns într-un loc numit Morrison Formation, un loc celebru pentru rocile sedimentare din Jurasic. Ele sunt similare cu pietre descoperite de geologi la 1.600 km depărtare.
Analizând pietrele din cele două locuri, concluzia a fost că vechimea acestora coincide în linii mari. În plus, ca argument pentru ”călătoria” în burta acestor animale este adus argumentul cum că pietrele sunt rotunjite și netede datorită modului inedit de… transport.
Evident că nu avem cum să știm dacă așa a fost, iar un minus al teoriei este legat de faptul că lângă pietre NU au fost găsite niciun fel de fosile de dinozaur.
Sauropodele, fiind atât de mari, se presupune că străbăteau distanțe mari și că migrau chiar și sute de km pentru a găsi mâncare, astfel că nu ar fi imposibilă ipoteza.
Sauropodele (de la sauro- + -pod, „picior de șopârlă”) aveau gâtul foarte lung, cozi lungi, capete mici (în raport cu restul corpului), și picioare foarte groase.
Cele mai cunoscute sauropode sunt Brachiosaurus, Diplodocus, și Apatosaurus
Studiul se numește: Jurassic dinosaurs on the move: Gastrolith provenance and long‐distance migration.
Sursa: New York Times
