Elena Udrea. Mi-e milă. E singură. E în pușcărie bulgărească și acolo vrea dumneai să fie. Ea crede că dacă se plânge de la distanță, viața i se va îndrepta. Ea crede că dacă stă în Bulgaria îi va fi mai cald ca-n România. E femeie, e om, e condamnată. E de înțeles. De tot ce a făcut ea s-a ales praful. De tot ce n-a făcut nici nu se știe. A rămas o gură mare, iritată, mereu. E o gură din ce în ce mai săracă în idei. Jupânul care o apăra, Traian Băsescu a amuțit, i-au luat ăștia maul, spp-ul, casa. Elena Udrea. Sărac om, săracă femeie.
Elena Udrea prinsa in BulgariaFoto: imagini amator
Capitolul întâi. Elena Udrea. Sărac om.
Cei mai mulți vor zice: lasă, bă, are bani, rămâne cu banii. Și poate că așa o fi. Sigur are ea, ca om, bani puși deoparte, dar haideți să gândim la om. Omul stă săracu’ înghesuit într-o limbă pe care n-o înțelege, bulgara. Deci n-o înțelege, n-are de ce s-o înțeleagă. Nu are de ce să capete voință să-nvețe limba. Omu’ săracu’ a rămas înghețat între lumi, între stări. Stă cocoșat în celulă și se întreabă: ce mă fac? Și, chiar, ce să facă? Face harcea-parcea România și poporul român, de la distanță, care n-au fost în stare să-i construiască cușcă aurită de privighetoare. Iar de acum încolo, ce să-i construiască poporul cușcă aurită dacă-l înjură? Groaznică situație. Ca om, cum să nu plângi? Te bagă ăștia la Târgșor, la degetoaice, vai și amar, nu mai miroase a Dior. Vin fetele de la Târgșor s-o înțeleagă, păi, ea, ea care putea vorbi cu toate femeile mari ale lumii să se plece la fete de Târgșor, penitenciarul de femei din România? Ce să vorbească ea cu ele?
Capitolul al 2-lea. Elena Udrea. Săracă femeie.
Cei mai mulți vor zice: lasă, bă, la câți bărbați puternici au roit în jurul femeii, las-o pe sec. Are bani să-și cumpere. Dar vedeți voi, acum n-o mai apără decât Justiția bulgară. Băsescu tace mâlc. Păi, ce să mai zică, când el e vai și amar de destin. Cine să cuvânte pentru ea? Facebookul? Algoritmii o arată ca învingătoare. Face audiență, Elena Udrea, dar cine privește audiența, vede cum părerile sunt împărțite. Blonda de la Cotroceni, blonda, femeia fac audiență mai multă decât omul de stat, omul. Cum s-a-ntâmplat? Asta ține de percepție. Iar poporului român pe care l-ai slujit îi place să se scalde în propria mocirlă a misoginismului, sexismului. Of! Viața mea! Unde să vii? Unde să te întorci? Unde? zi-mi și mie?
Capitolul al 3-lea Plângere de la marele Ienăchiță Văcărescu, om cu fire și simțire care cam așa ar zicea despre Amărâtă turturea.
“Cât trăieşte, tot jăleşte, Şi nu se mai însoţeşte, / Trece prin flori, prin livede, Nu să uită, nici nu vede.
Trece prin pădurea verde / Şi să duce, de se pierde;
Zboară, până de tot cade, / Dar pre lemn verde nu şade.
Şi când şade câteodată Tot pre ramura uscată;
Umblă prin dumbrava-adâncă, / Nici nu bea, nici nu mănâncă.
Unde vede apă rece, Ea o turbură şi trece; / Unde e apa mai rea, O mai turbură şi bea.
Unde vede vânătorul, Acolo o duce dorul, / Ca s-o vază, s-o lovească, Să nu se mai pedepsească.
Dar eu om de-naltă fire Decât ea mai cu simţire, / Cum poate să-mi fie bine? Oh! amar şi vai de mine!”
Elena Udrea. “Amărâtă turturea” ciripind din cușcă bulgărească.
