Dupa aceste zile de haos generat de tentativa – esuata sau nu – de lovitura de stat din Turcia, deznodamantul va fi consolidarea puterii personale a lui Recep Tayyip Erdogan si stergerea ultimelor urme de control constitutional asupra puterii prezidentiale. Turcia lui Erdogan era deja un mare semn de intrebare in privinta predictibilitatii. De acum a devenit o amenintare.
Orientul Mijlociu este unul dintre focarele cele mai productive in materie de teorii ale conspiratiei si nu e o surpriza ca la o simpla cautare pe internet, puteti gasi zeci de articole care sustin si argumenteaza ca presedintele turc si-a organizat propria lovitura de stat. Precedent exista, daca ne gandim la atacurile cu bomba asupra unor blocuri de locuinte din cateva orase rusesti din 1999, in care a fost documentata implicarea agentilor FSB. De atunci, toti opozantii care au denuntat acele atacuri ca fiind organizate de serviciile secrete pentru a intari legitimitatea lui Putin si a-i oferi un pretext pentru a declansa cel de-al doilea razboi din Cecenia fie au fost asasinati, fie au murit in conditii suspecte, fie se ascund.
In ceea ce priveste Turcia, pana si secretarul de stat al Statelor Unite, John Kerry, a observat ca? tentativa de lovitura de stat „nu a fost foarte stralucit planuita sau executata”, ceea ce, cum spun americanii este „the understatement of the year”. A fost execrabil planuita si executata, fara sa asigure institutiile cheie, fara sa existe vreun plan serios de a-l captura pe Erdogan si, mai ales, au fost ucisi civili, ceea ce submineaza din start suportul popular.
Citeste si:?FOTO+VIDEO. Lovitura de stat esuata, in Turcia, cu 265 morti. Cele mai importante momente ale zilei (LIVE TEXT)
In Turcia, obsesia loviturii de stat iminente din partea militarilor – intemeiata pe actiunile din trecut ale Armatei – a fost alimentata de o campanie constanta a taberei islamistilor lui Erdogan de a pune sub control corpul militar. In orice alta tara democratica din lume, punerea sub control civil a institutiilor militare este un deziderat legitim care merita salutat si incurajat. In orice alta tara din lume mai putin Turcia, unde fondatorul tarii moderne, Mustafa Kemal Atatürk, a insarcinat Armata cu rolul de garant al secularismului, adica de a preveni islamizarea.
Toate loviturile de stat din trecut au respectat aceasta misiune pentru ca, in pofida puterii sale, armata nu a instituit niciodata o dictatura militara ci a redat puterea institutiilor civile. Problema cu acest aranjament este ca oamenii sunt imperfecti, iar Turcia este mama si tatal coruptiei, deci sistemul de patronaj militar a inceput sa dea rateuri in care cei cu legaturi privilegiate in ierarhia militara au devenit o clasa de privilegiati. Pe acest fond a venit la putere Partidul Justitiei si Dezvoltarii (AKP) al lui Erdogan, care initial a fost descris drept „islamist moderat”, dar ulterior s-a dovedit a nu mai fi atat de moderat, atunci cand a sustinut deschis Hamas, a rupt relatiile traditional stranse cu Israelul si l-a sustinut pe presedintele Fratiei Musulmane, Mohamed Morsi, in Egipt pana la ruperea relatiilor cu guvernul egiptean.?Din 2003, cand AKP a ajuns la putere, societatea turca traieste intr-o paranoia a conspiratiilor si comploturilor alimentata de procese monstru alimentate cu probe falsificate si martori minicinosi.
Dupa cum scriam inca de acum cinci ani, Barosul sau Ergenekon au fost mari operatiuni in care erau denuntate comploturi militar-civile care nu au avut loc niciodata. Acum, am putea spune, Erdogan are lovitura de stat pe care si-a dorit-o. Rezultatul va fi consolidarea puterii sale personale.
In toate aceste procese privind conspiratiile antiguvernamentale, victimele au fost, pe langa militari, avocati, judecatori, activisti pentru drepturile omului si jurnalisti de opozitie. De fapt, Turcia pare sa fie tara cu cei mai multi jurnalisti detinuti pentru delict de opinie, mai multi decat in China sau autocratiile din Orientul Mijlociu. Azi, inainte de a pune capat cu totul rebeliunii sau loviturii de stat, autoritatile arestasera deja, pe langa mii de militari care ar fi fost implicati, 140 de membri ai Curtii Supreme si aproape 50 de membri ai Consiliului de Stat.
De ani buni, Erdogan are o problema cu sistemul constitutional. Pe langa incercarile de a desfiinta Curtea Constitutionala – visul oricarui autocrat, zilele acestea – a incercat sa modifice cu totul Constitutia din 1982 in sensul instaurarii unui regim prezidential. Anul trecut, in iunie, AKP a castigat alegerile, dar a pierdut majoritatea. Nefericit, Erdogan a fortat un al doilea scrutin in toamna, in care AKP a recastigat majoritatea, dar nu supermajoritatea necesara modificarii Constitutiei. De azi, orice este posibil si, daca nu ne inselam prea mult, urmatoarea mutare va fi limitarea libertatilor civile si modificarea Constitutiei. Deja au evocat reintroducerea pedepsei cu moartea.
Pe masura ce paranoia lui Erdogan s-a accentuat, situatia Turciei s-a agravat. Rezistenta kurda s-a reactivat si s-a radicalizat direct proportional cu represiunea turca si nu exista nici o solutie previzibila in acest moment la escaladarea violentelor. Turcia a devenit o tinta tot mai usoara pentru atacurile teroriste ale Statul Islamic, in conditiile in care serviciile de informatiii sunt mai preocupate de comploturile interne decat de amenintarile …
