Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR) sustine in motivarea privind abuzul in serviciu ca sintagma „”indeplineste in mod defectuos”” nu poate fi interpretata decat „prin incalcarea legii”, iar neindeplinirea ori indeplinirea defectuoasa a unui act trebuie analizata numai prin raportare la atributii de serviciu reglementate in legi si ordonante ale Guvernului.?Potrivit Agerpres, CCR a dat publicitatii motivarea deciziei din 15 iunie, prin care a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 246 alin. 1 din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin. 1 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care prin sintagma „”indeplineste in mod defectuos”” din cuprinsul acestora se intelege „”indeplineste prin incalcarea legii””.?”Curtea constata ca sintagma „indeplineste in mod defectuos” din cuprinsul dispozitiilor 25 art.246 alin.(1) din Codul penal din 1969 si ale art.297 alin.(1) din Codul penal nu poate fi interpretata decat in sensul ca indeplinirea atributiei de serviciu se realizeaza prin „incalcarea legii”. Aceasta este singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor penale criticate cu dispozitiile constitutionale referitoare la claritatea si previzibilitatea legii”, se arata in motivare.?Judecatorii constitutionali mai spun ca practica judiciara s-a intemeiat pe dispozitiile art.246 si art.248 din Codul penal din 1969, precum si cele ale art.297 din Codul penal, care folosesc o exprimare generala, fara a arata in mod limitativ actiunile sau omisiunile prin care se savarseste aceasta infractiune.?”Curtea statueaza ca neindeplinirea ori indeplinirea defectuoasa a unui act trebuie analizata numai prin raportare la atributii de serviciu reglementate expres prin legislatia primara – legi si ordonante ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundara care vin sa detalieze legislatia primara se realizeaza doar in limitele si potrivit normelor care le ordona”, se mai arata in motivare.?CCR sustine ca ilicitul penal este cea mai grava forma de incalcare a unor valori sociale, iar consecintele aplicarii legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel ca stabilirea unor garantii impotriva arbitrariului prin reglementarea de catre legiuitor a unor norme clare si predictibile este obligatorie.?Judecatorii adauga ca Parlamentul este liber sa decida cu privire la politica penala a statului, iar CCR nu are competenta de a se implica in domeniul legiferarii si al politicii penale a statului. Cu toate acestea, CCR retine ca, desi, in principiu, Parlamentul se bucura de o competenta exclusiva in reglementarea masurilor ce tin de politica penala a statului, aceasta competenta nu este absoluta in sensul excluderii exercitarii controlului de constitutionalitate asupra masurilor adoptate.?Astfel, CCR constata ca incriminarea/dezincriminarea unor fapte ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infractiuni tin de marja de apreciere a legiuitorului, marja care nu este absoluta, ea fiind limitata de principiile, valorile si exigentele constitutionale.?Pe de alta parte, CCR retine ca infractiunea de abuz in serviciu este o infractiune de rezultat, urmarea imediata a savarsirii acestei fapte fiind cauzarea unei pagube ori a unei vatamari a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.?Judecatorii constata ca legiuitorul nu a reglementat un prag valoric al pagubei si nici o anumita intensitate a vatamarii, ceea ce determina instanta de contencios constitutional sa concluzioneze ca, indiferent de valoarea pagubei sau intensitatea vatamarii rezultate din comiterea faptei, aceasta din urma, daca sunt indeplinite si celelalte elemente constitutive, poate fi o infractiune de …
