Luptatorul Grigore Sandu a reusit sa evite detasamentele Securitatii trimise pe urmele sale, deoarece avea experienta in luptele de gherila. A trait in salbaticie, in codrii Bucovinei, fara sa isi construiasca macar un bordei.
Una dintre cele mai spectaculoase povesti din istoria rezistentei armate opuse de romani comunismului este cea a lui Grigore Sandu sau „Tarzan din Carpatia”. El a fost numit asa datorita unor tehnici speciale care i-au asigurat supravietuirea in clandestinitate timp de 33 de ani. Grigore Sandu a reusit sa ii evite pe securistii trimisi pe urmele sale pentru a-l aresta prin faptul ca, de cand cadea zapada si pana primavara, el se refugia intre crengile copacilor si se deplasa din craca in craca. Astfel, el evita sa lase urme pe zapada. Povestea s-a petrecut, in mare parte, in codrii Bucovinei.
In cele mai multe carti care trateaza istoria miscarii de rezistenta armata impotriva comunismului, povestea lui Grigore Sandu este expediata in notele de subsol. Si asta pentru ca cele mai multe carti valorifica arhivele fostei Securitati, aflate in custodia CNSAS. Grupul lui Grigore Sandu a avut o existenta scurta, intre ianuarie – decembrie 1949, cand securistii au reusit sa ii prinda pe cei mai multi dintre membrii acestei grupari, precum partizanii Dumitru Craciun si Jenica Arnautu.
Grigore Sandu a scapat, insa, deoarece el avea si o experienta mai bogata in lupta de gherila. El fusese membru al organizatiei Sumanele Negre si avea inclusiv arme si munitie de pe vremea cand lupta in acest grup, format chiar in anii 1944 – 1945, cand Armata Regala Romana inca nu fusese sovietizata, iar ofiterii ei inarmau si instruiau grupurile de partizani. Insa dincolo de importanta militara relativ minora a grupului de partizani condus de Grigore Sandu, povestea sa este importanta datorita exemplului personal. Ea a fost relatata cu lux de amanunte de catre unul dintre fostii agenti ai Securitatii, care l-a anchetat personal pe „Tarzan din Carpati” si a devenit apoi prietenul sau.
Povestea lui Grigore Sandu a fost publicata prima data, in limba engleza, in editia din luna ianuarie a ziarului „Romanul Libera”, care era vocea Uniunii Mon?diale a Romanilor Liberi, cea mai reprezentantiva organizatie a exilului democratic romanesc din anii 1980. Un exemplar din acest ziar, care a facut parte din arhiva personala a lui Ion Ratiu, a ajuns la Biblioteca Centrala Universitara din Cluj, iar acum, in premiera, publicul romanesc are sansa sa descopere acest personaj unic in istoria contemporana a Romaniei.
Libertate intr-o?capsula a timpului
„Timp de 33 de ani, patriotul roman Sandu Grigore si-a intors spatele comunismului si a trait izolat in munti, in timp ce armata si Politia regimului de la Bucuresti il cautau in van. Doar acum detaliile povestii sale emarcabile de supravietuire „intr-o capsula a timpuluia” au iesit la suprafata. Acum Grigore, in varsta de 84 de ani (atat avea in 1990) traieste ca un taran sarac in nord-estul Romaniei. Povestea despre anii sai de greutati, in care a trecut prin perioade lungi in care nu a vazut si nu a intalnit nici un om a fost documentata de un fost membru al politiei secrete romane, polisie care a jucat un rol central in incredibila drama de dupa ce muntii l-au dat in vileag pe Sandu Grigore, in 1978a”, scria „Romanul libera” de acum 26 de ani.
Tortionarul care?i-a devenit prieten
Cele mai spectaculoase ama?nunte legate de povestea lui Grigore Sandu au fost oferite de Adrian Crutarciuc, fost agent secret al Securitatii, care a petrecut mult timp interogandu-l pe fugitivul intors acasa. Fostul securist Adrian Crutarciuc a documentat modul cum a rezistat Grigore Sandu mai multe de trei decenii; in? mod concret, cum partizanul din Bucovina a ales o existenta aproape ca a lui Tarzan, sarind din copac in copac, ca sa nu lase urme pe zapada, cum a vorbit cu pasarile si cu animalele, ca sa nu isi piarda abilitatea de a vorbi si cum a reusit sa fie tot timpul cu un pas inaintea securistilor care il cautau, printr-o buna cunoastere a muntilor.
Adrian Crutarciuc a devenit, dupa episodul anchetarii lui Grigore Sandu, agent al Departamentului de Informatii Externe. El a activat intr-un grup autointitulat „Mana lunga a Revolutieia”, res?ponsabil cu gasirea „pedepsireaa” dusmanilor exilati ai regimului comunist. A plecat in Vest, unde a parasit Securitatea si si-a facut o cariera noua in domeniul medical in Germania. El s-a hotarat sa vorbeasca despre abuzurile comunistilor si despre rezistenta din munti. In Germania, el a pus pe hartie povestea lui „Tarzan din Carpatia”.? ?
Copacii respectivi crescusera atat de inalti, iar increstaturile erau atat de mari, incat nimeni nu a mai contestat veridicitatea celor spuse de el, si anume ca a stat in Romania intre 1945 si 1978, ca un Tarzan al Europei de Est.a”
Cel mai bizar dosar al Securitatii
„Vreau sa va spun povestea lui Sandu Grigore, romanul care a devenit subiectul celui mai bizar dosar de la Securitate: un om care a disparut intr-o capsula a timpuluia”, isi incepea povestea fostul securist, care si-a redactat scrisoarea catre „Romanul libera” in anul 1989.
„In calitate de ofiter la Securitate, am avut ocazia sa aflu povestea uimitoare a lui Grigore. L-am cunoscut personal foarte bine. Acum spun ce stiu pentru ca acest caz trebuie sa fie cunoscut in Romania si im afara granitelor sale.
Sandu Grigore are acum 84 de ani. Locuieste intr-un satuc numit Podul Cosna din judetul Suceava, in nord-estul Romaniei. La sfarsitul Celui De-al Doilea Razboi Mondial, cand comunistii au preluat puterea, el era unul dintre liderii organizatiei Sumanele Negre. In 1945 a disparut in munti impreuna cu mai multi prieteni. Intre 1948 si 1950, ei au fost condamnati la moarte de trei instante comuniste diferite. Grigore nu a fost niciodata prins. Devenise un fugar care a trait numai in munti, singur, din 1945 (n.r. din 1949) pana in mai 1978. Suna incredibil, dar este adevarat. A trait in Fagaras, Muntii Apuseni si in Ceahlau.
Muntele a fost casa lui, care ii asigura si hrana. A locuit in pesteri si in gropi sapate in pamant. Nu si-a permis sa contruiasca un adapost, de frica sa nu fie prins. Intre 1949 si 1959, regimente intregi de soldati si ofiteri ai Securitatii au scotocit muntii, pentru a-i gasi pe partizanii anticomunisti.
Se pare ca Grigore a fost singurul care a supravietuit. De-a lungul anilor, a vazut cum sunt prinsi si impuscati pe loc cei mai multi dintre prietenii si camarazii sai, fara sa fie macar interogati sau judecati ori dusi la vreun post de politie.
In 1945, Grigore era un tanar in putere. Un crestin devotat, el era convins ca a supravietuit cu ajutorul lui Isus Cristos.
Toti cei care il cunoscusera erau convinsi ca Grigore a murit demult. Oamenilor din zona sa, din sudul Bucovinei, le era frica sa il ajute direct pe el sau pe prieteneii sai. Insa Grigore stia unde ascundeau localnicii pachete cu haine si mancare pentru fugari.
Cel mai greu i-a fost iarna, cand la munte zapada ajungea pana la brau. In timp ce soldatii cautau urmele fugarilor anticomunisti in zapada, Grigore se deplasa ca Tarzan, din copac in copac, ca sa nu lase urme. Deseori, sapa gropi in zapada, pe care le acoperea cu crengi de copaci, in care se adapostea la o relativa caldura.
De multe ori a fost nevoit sa mance carne cruda, pentru ca ii era frica sa apprinda vreun foc, sa nu fie vazut. Vara aduna fructe. A trait o …
