Daca nu cumva presedintele va scoate din maneca un acord de ultima ora care sa fi fost tinut secret pana acum, Romania se indreapta spre un esec major de politica externa si de securitate la summit-ul de la Varsovia de pe 8-9 iulie, unde are sanse minime sa atinga vreunul din obiectivele propuse.
Televiziunile de stiri au prezentat pe larg vizita presedintelui federal, Joachim Gauck, la Bucuresti dar ca de obicei, actiunea relevanta avea loc in alta parte si anume la Bruxelles, unde ministrii de Externe s-au reunit pentru a pregati summit-ul european de saptamana viitoare si la Berlin, unde se intampla lucruri deloc incurajatoare. Ieri, ministrii de externe ai UE trebuiau sa se pronunte asupra prelungirii automate cu sase luni a sanctiunilor impotriva Rusiei, care expira la sfarsitul lui iulie si deja putem vorbi despre diferente majore intre statele europene pe aceasta tema care pun in discutie mult invocatul „consens european” in chestiunea rusa. Si nu e vorba doar de vechii prieteni ai Rusiei – Italia, Ungaria, Grecia, Slovacia – ci de insusi ministrul de Externe al Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, care s-a pronuntat explicit in favoarea unei ridicari graduale a sanctiunilor pe masura ce dialogul cu Moscova avanseaza. Cu cateva ore inainte, acelasi ministru german de Externe denuntase recentele exercitii militare din Polonia si tarile baltice drept „zanganit de sabii” si „strigate de lupta” care nu fac sa creasca in mod inutile tensiunile cu Rusia, intr-o maniera ce nu este uzuala pentru diplomatia germana care, de obicei, se tine departe de chestiunile militare si nu intra pe teritoriul NATO. De data aceasta, Steinmeier s-a transformat in mod deliberat in portavocea Rusiei. Pentru a nu mai exista nici o indoiala in acest sens, presa germana a anuntat ca seful de partid socialist al lui Steinmeier, ministrul Economiei, Sigmar Gabriel va pleca la inceputul saptamanii viitoare la Moscova pentru a discuta relatiile economice dintre cele doua tari. Chiar daca pare sa fie o reglare de conturi politica interna intre cele doua componente ale guvernului federal, nu poate fi mai clar ca prietenii din SPD ai Moscovei au devenit „activi” si critici la adresa NATO si UE intr-un moment in care NATO s-a pronuntat prin secretarul general Jens Stoltenberg pentru mentinerea sanctiunilor. Fisura creata in acest fel in blocul aliat devine cat se poate de periculoasa intr-un moment in care negocierile privind masurile de asigurare oferite flancului de est au intrat in ultima linie.
„Spartura” bulgara
A doua lovitura data unitatii Aliantei a venit de la Sofia saptamana trecuta prin respingerea brutala a propunerilor romanesti de cooperare navala la Marea Neagra. Daca exista lectii pe care le ofera activitatea diplomatica, concluzia pe care o putem trage cu privire la ceea ce s-a intamplat la Sofia este ca presedintelui Iohannis i s-a intins o capcana diplomatica in sensul in care a fost atras in vizita de la Sofia cu promisiuni si garantii ca va obtine acordul bulgarilor pentru a i se servi pe nepusa masa un refuz brutal din partea premierului Boiko Borisov, care a tinut sa o faca in maniera sa grosolana, invocand „iahturi, iole si iubire, nu fregate pe coastele Marii Negre”. Ca Bulgaria este calul troian al Rusiei in NATO si UE era un lucru stiut si, de aceea, intrebarea de ce nu au prevazut institutiile romanesti relevante acest deznodamant pentru a nu-l pune pe presedinte intr-o postura ridicola este pertinenta si urgenta, dar ceea ce ne intereseaza in mod urgent, este faptul ca nu mai exista un consens intre statele riverane la Marea Neagra – Romania, Bulgaria si Turcia – privind la natura amenintarilor din regiune si a masurilor de descurajare necesare. Faptele de pe teren arata dincolo de orice indoiala ca de o buna perioada de timp dar mai ales dupa anexarea Crimeii, Rusia a accelerat masiv escaladarea militara in Marea Neagra si ca este foarte aproape sa obtina dominatia totala aeriana si maritima asupra intregii regiuni. O data realizate obiective asa numitei strategii A2/AD (anti-acces/area denial) asupra Marii Negre, adica inclusiv asupra zonelor economice exclusive ale statelor riverane, nimic nu ar impiedica Rusia sa faca urmatorul pas logic si sa urmareasca obtinerea controlului strategic asupra coastelor tarilor riverane membre sau nemembre NATO. Practic, intr-un interval destul de scurt de timp, Romania si Bulgaria nu isi vor mai putea apara propriul spatiu aerian si propria zona economica exclusiva. Propunerile Romaniei nu aveau in vedere o flota propriu-zisa la Marea Neagra, ci un cadru de cooperare care ar fi putut duce la un moment dat la crearea unei flote. Intr-un document privind obiectivele Romaniei la Varsovia pe care l-am solicitat Ministerului Aparii se mentioneaza ca „o atentie speciala o acordam necesitatii de crestere a implicarii Aliantei in asigurarea unui climat de securitate in regiunea Marii Negre, printr-o abordare similara cu cea din Marea Baltica – evaluari militare regulate, monitorizare constanta, precum si discutii la nivel politic, inclusiv cu partenerii NATO din zona. In acelasi timp, suntem in discutii avansate cu aliatii riverani, pornind de la capabilitatile existente si de la contributiile pre-angajate de alti aliati, pentru crearea unui cadru naval consolidat la Marea Neagra. Ne propunem intensificarea exercitiilor si cresterea interoperabilitatii intre capacitatile maritime existente, cu respectarea reglementarilor internationale, in special a Conventiei de la Montreux. La Varsovia, este necesara recunoasterea importantei strategice a Marii Negre pentru securitatea euro-atlantica.” Ceea ce rezulta din acest fragment dincolo de limbajul oficial este, pe de o parte, ca propunerea romaneasca avea in vedere un cadru de cooperare care sa includa o abordare strategica comuna, interoperabilizarea navala si, cel mai probabil, daca nu un centru de comanda comun, cel putin un centru de coordonare intre flotele celor trei tari. De saptamana trecuta a devenit clar ca unitatea de conceptie strategica nu exista – de vreme ce bulgarii, la presiunea Moscovei, refuza sa vada vreo amenintare ruseasca in Marea Neagra – dupa cum si „discutiile avansate cu aliatii riverani” par sa se fi prabusit partial. Continuitatea NATO la Marea Neagra a fost compromisa de „spartura bulgara” si, in aceasta situatie si proiectul romanesc de cooperare. Cum crearea „cadrului naval” era unul dintre cele mai importante obiective romanesti la summit-ul de la Varsovia, este greu de crezut ca Aliatii vor fi dispusi sa acorde sprijin material si logistic pentru un proiect atat de vag si de slab conturat. Romania va primi probabil asigurari privind o prezenta …
