Carboneras, orașul în care noi locuim acum, e o localitate mică. Are sub 8.000 de locuitori. Iată de ce, atunci când un eveniment cultural apare, facem pe dracu’ în patru ca să-l prindem, mai ales dacă e pentru copii.
Am ajuns la teatru, ne-am așezat în primul rând și am urmărit spectacolul care a fost jucat de o trupă de actori din Madrid. În sală era plin de copii gălăgioși care se ridicau de pe scaune, ieșeau din rând și porneau teleghidați, magnetizați spre scenă.
Noi, părinții din sală, severi și vigilenți, căutam să ținem sub control mișcările imprevizibile ale copiilor care erau în al nouălea cer. Piesa a luat sfârșit, iar la urmă copiii au avut posibilitatea să se pozeze în fața scenei cu decorul, păpușile și actorii. Maria s-a înscris și ea la poze, normal.
Încet, încet, copiii și părinții au început să iasă din sală. Maria continua să rămână în fața scenei privind spre butaforia complicată care se întindea dincolo de cortina ridicată. Sala s-a golit, iar Maria și-a luat inima în dinți și a urcat pe scenă. A dat o tură printre decoruri apoi s-a oprit. A tropăit cu un picior în podea, a ridicat brațul drept și, ca într-o tragedie greacă, a început să declame teatral privind spre sală.
„Eu de aici nu mai plec niciodată! Vreaaaaau! Să mă faaaaaaac artiiiiiiiistă!”
Până la urmă soția mea Corina și eu am convins „starul” să coboare de pe scenă ca să lăsăm mașiniștii să demonteze. Era târziu. Am ajuns acasă, am mâncat, fetele s-au dus la o siesta, iar eu am rămas pe balcon unde am tras ore în șir de o ceașcă de cafea.
M-am întrebat în toată după amiaza aceea: „Ce înseamnă, de fapt, să fii artist?” Îmi aduc aminte că și eu în copilărie visam să fiu actor, iar alți prieteni, colegi de generație, se gândeau la muzică, arte plastice și alte zone în care să se exprime și să exerseze creativitatea.
S-ar putea să ai altă părere, dar uite cum văd eu treaba cu arta. Eu nu cred că există pe lume vreun domeniu de activitate care să nu intre sub incidența artei. Orice alegi să faci, de la gătit, bătut cuie și contabilitate până la horticultură poate să devină o artă dacă atingi nivelul care trebuie.
Cred că felul în care noi vorbim poate fi, de asemenea, o artă și un mijloc teribil de expresie.
Totuși, să nu ne grăbim prea tare, ci s-o luăm pas cu pas. Am cursanți care se grăbesc să facă artă din oratorie, tehnică vocală, exprimare liberă. Se grăbesc atât de tare încât își ratează din start ocazia să mai devină artiști. Asta pentru că înaintea artei trebuie să stea, după părerea mea, meșteșugul.
Meșteșugul e un buchet care aduce laolaltă priceperea, tehnica, procedura, reguli multe, teoria, practica multă și experiența. Fără să fii meșteșugar nu cred că poți vreodată să devii artist.
Mă aud adesea spunându-le cursanților în ateliere:
Nu vă grăbiți să fiți originali.
Așteptați stadiul potrivit în care veți putea cu adevărat să faceți artă. Haideți să învățăm întâi regulile, să înțelegem tiparele, mecanismele, clieșeele. Apoi e liber la artă.
Când te grăbești arta se transformă în kitsch.
Mai precis, întâi învățăm reguli și abia pe urmă le încălcăm în mod conștient.
Cred că aici se dă adevărata bătaie dintre meșteșug și artă.
- Meșteșug e că conduci mașina: să schimbi viteze corect, să pornești de pe loc, să știi regulile din trafic
- Artă e să fii Schumacher sau Titi Aur
- Meșteșug e să educi copiii frumos
- Artă e să fii Maria Montessori
- Meșteșug e să faci o ciorbă și-o tocană în condiții tehnice decente, adică să n-o zbârcești
- Artă e să fii Jamie Oliver
- Meșteșug e să vorbești în public ca la TEDx respectând regulile pe care formatul le presupune
- Artă e să fii Martin Luther King și să lași în urmă un discurs memorabil
Eu îi pregătesc pe oameni să fie meșteșugari pentru că și Montessori, Luther, Oliver, și Titi așa au început. Totuși, le las tuturor în desagă „bastonul de mareșal”. Mai exact, îi ajut să-și pună premisele care-i vor face devină cu timpul mari artiști dacă asta își doresc.
Începe cu niște exercitii de dictie. Pentru sesiuni unu-la-unu îți voi recomanda întotdeauna o consultație de dicție cu care să începi.
________________________
Andrei Țigănaș a fost numit „sculptor de voci” de câtre un colaborator și de atunci așa i-a rămas numele. Lucrează de 17 ani în domeniul comunicării:
- Radio și televiziune: Radio România, Guerrilla, Pro TV;
- Profesorat: fost cadru didactic asociat la Universitatea Tehnică din Cluj
- Publicitate și marketing: Vitrina Advertising și Bloomanity, două firme în care s-a format profesional
De 6 ani se dedică 100% atelierelor și sesiunilor 1 la 1 în care ajută oamenii să vorbească ușor, bine și fără prea mult stres. Misiunea lui este să ajute oamenii să strălucească atunci când vorbesc, iar viziunea lui este o comunitate de oameni care transmit energie, forță și pasiune atunci când vorbesc.
