Vietatile acestei lumi, intre care si fiinta omeneasca, sunt proiectate intr-o completa dependenta de apa, chiar daca unele specii desertice, spre exemplu, par sa nu bea apa niciodata. Acest considerent trebuie luat ca?premisa strategica a oricarui demers al omului in cadrul mediului natural si in relatie cu propria sanatate,?intrucat si cele mai putin probabile efecte ale actiunilor sale pot deveni evidente grave.
Ziua Mondiala a Apei se sarbatoreste incepand cu anul 1993, fiind o oportunitate anuala de a reitera importanta apei pentru societate si pentru a motiva actiuni menite sa contribuie la utilizarea durabila a acesteia. In ultimii 50 de ani, consumul mondial de apa a crescut continuu, tendinta care se va mentine si in viitor sub influenta cresterii populatiei, dar mai ales a cresterii economice din tarile in curs de dezvoltare.
In 2013, politicienii egipteni au discutat optiunea sabotarii Marelui Baraj al Renasterii, care se afla intr-un stadiu avansat de constructie pe Nilul Albastru, in Etiopia.? Este cel mai mare proiect hidroenergetic din Africa, care urmeaza sa fie dat in ex?ploatare in anul 2017. Viitorul lac de acumulare va fi atat de urias, incat va fi capabil sa inmagazineze intregul volum al Nilului Albastru. Cantitatea de electricitate realizata va dubla productia Etiopiei, unde in prezent trei din patru locuitori nu au acces la electricitate. Dar acest baraj, care va aduce atatea avantaje Etiopiei, pune in pericol grav populatia Egiptului, pentru ca Nilul furnizeaza aproape integral apa folosita in Egipt. In rest – desertul. Iar populatia in crestere a tarii inseamna ca acum o persoana are la dispozitie? sub jumatate din cantitatea? de apa din 1970.
„Apa? este necesara in primul rand pentru hidratare, dar si pentru buna functionare a rini?chilor. Intr-un regim echilibrat nutritional apa este nelipsita, iar necesarul este de aproximativ 2 litri pe zi, ajutand astfel la pastrarea greutatii optime sau la scaderea acesteia in functie de situatiea”, a explicat dr. Clara Sirbu, medic specialist pediatrie Sanador
Comunitatea, atrasa in?gestionarea resurselor de apa
Accesul la apa este unul din drepturile fundamentale ale consumatorilor, asa cum au fost ele adoptate in Adunarea Generala a Natiunilor Unite in 1999, imbunatatindu-se astfel textul din 1985. El este inclus in primul dintre cele opt drepturi fundamentale: dreptul la satisfacerea nevoilor de baza, adica accesul la produse si servicii estentiale, precum hrana, […], utilitati publice, apa si salubritate.? In documentul respectiv, cunoscut ca „Principiile directoare pentru protectia consumatorilora”, putem citi, la punctul 59, ca „Guvernele trebuie sa formuleze si sa aplice o strategie nationala pentru imbunatatirea furnizarii si a calitatii apei potabile. Este necesara o atentie speciala pentru ca utilizatorii sa aiba acces la un nivel corespunzator de serviciu, calitate si inzestrare tehnologica. Ei trebuie sa fie educati, iar comunitatea sa fie atrasa in gestionarea resurselor de apa. Guvernele trebuie sa acorde o prioritate inalta politicilor privind multiplele utilizari ale apei, luand in considerare importanta apei pentru o dezvoltare sustenabila, dar mai ales caracterul finit al acestei resurse.a”
De altfel, incepand cu anul 1992, Organizatia Natiunilor Unite a desemnat ziua de 22 martie drept World Water Day – Ziua Mondiala a Apei. In fie?care an, UN-Water, institutia care coordoneaza activitatea ONU privind apa, stabileste o tema corespunzatoare unei situatii prezente sau viitoare. Tema din 2016 – Apa si locurile de munca – a fost stabilita tinand cont de faptul ca 1,5 miliarde de angajati din toata lumea lucreaza in sectoare care au legatura cu apa. Pe de alta parte, se poate admite ca toate activitatile umane depind de accesul la apa, iar tema acestui an ne invita sa consideram modul cum de calitatea si cantitatea apei depinde insasi calitatea vietii noastre, a societatii in care traim.
In legislatia romaneasca – in spe?ta actul fundamental pentru protectia consumatori?lor, Ordo?nanta nr. 21/1992, cu modifi?cari?le si completarile ulterioare,? regasim acest drept sub formula: „Art. 3.?- Principalele drepturi ale consumatorilor sunt: [a??] c)?de a avea acces la piete care le asigura o gama variata de produse si servicii de calitate;a” si la definitia data produsului:? sunt considerate produse [a??], apa a?? pentru consumul individual.
La nivelul Uniunii Europene, politica privind apa potabila are o istorie de peste 30 de ani. Astfel, s-au constituit o serie de piloni de baza in vederea aplicarii acestei politici la nivel european:
?Apa potabila trebuie sa fie verificata cu cele mai mo?derne metode stiintifice
?Calitatea apei potabile trebuie sa fie asigurata printr-o monitorizare eficienta, dublata de aplicarea in practica a celor mai severe masuri sanitare
?Consumatorii trebuie sa fie informati la timp si corect privind apa pe care o folosesc
?Si, in fine, includerea preocu?parilor privind apa potabila in aria mai vasta a politicii europene de sanatate publica si de gestionare a resurselor de apa.
In anul 1998, Consiliul European a lansat directiva 98/83 privind apa potabila, care prevede masuri legate de calitatea apei menite consumului uman.
„Nivelul preturilor in astfel de sectoare cu caracter de monopol, recomanda CI, trebuie sa fie tinute sub controlul autoritatilor, care trebuie sa se asigure ca formarea preturilor este explicita si transparenta. Iar aceste autoritati – vorbim aici despre ANRSC – trebuie sa interactioneze cu organizatiile de consumatori reprezentative. De asemenea, o solutie pentru temperarea cresterii tarifelor este extinderea numarului de utilizatori platitori ai servi?ciului de utilitati publice, fata de situatia opusa, unde din cauza preturilor mari, consumatorii care isi achita datoriile sunt pusi in fata unor dificultati tot mai mari, iar unii dintre acestia aleg sa nu plateasca res?pectiva factura. Privind conto?rizarea, CI recomanda instalarea de contoare individuale in fiecare locuinta, situatie – din fericire – tot mai raspandita in tara noastra. Iar cine nu a facut-o inca, va avea o mare surpriza constatand diferenta serioasa intre pretul pe consumul pausal si cel individuala”, a explicat dr. ec. Emil Bojin, vicepresedintele Asociatiei Pro Consumatori.
Obiectivul acestei reglementari este protejarea sanatatii umane fata de efectele contaminarii apei potabile si asigurarea ca este furnizata consumatorului o sursa de apa curata si indestulatoare. Aceasta directiva? se refera la:
?Toate sistemele de distribuire pentru mai mult de 50 de persoane, sau debitand mai mult de 10 mc pe zi (cu alte precizari),
?Apa potabila retinuta in cisterne,
?Apa potabila imbuteliata sub orice forma (dar nu si pentru apa minerala sau medicinala, situatii care sunt gestionate de reglementarile specifice)
?Apa utilizata in industria alimentara.
Directiva stabileste un set de standarde esentiale, printr-un numar de 48 de parametri microbiologici, chimici si de alta natura, care trebuie sa fie monitorizati in mod permanent. Acesti parametri sunt stabiliti pe baza materialelor de profil elaborate de Organizatia Mondiala a Sanatatii. Statele membre, in transpunerea directivei in legislatia nationala, pot sa includa cerinte suplimentare, dar in nici un caz nu pot diminua nivelul acestor standarde, intrucat, afirma Directiva, protectia sanatatii oamenilor trebuie sa fie la acelasi nivel in intreaga Uniune Europeana. Statele trebuie sa informeze pe o baza regulata consumatorii privind calitatea apei potabile, iar calitatea acesteia trebuie raportata Comisiei Europene la fiecare trei ani.
Nu vom insista pe legislatia romaneasca, intrucat este obligatia oricarui stat membru al Uniunii Europene sa transpuna directive si regulamentele europene. Dar vom atrage atentia asupra unui singur aspect: legiui?torul roman, recunoscand importanta accesului la apa potabila, a prevazut ca a”Dreptul la greva in sfera serviciilor de utilitati publice vitale – alimentarea cu apa, a?? – este supus restrictiilor aplicabile ramurilor de activitate in care nu se poate declara greva cu intreruperea totala a activitatii.a”(Legea 51/2006).
Cum a crescut pretul apei
Este momentul sa examinam situatia „consumatorului de apaa”, si ne vom opri la situatia din Municipiul Bucuresti. Dupa ce vreo doua sute de ani de problema alimentarii cu apa s-a ocupat Primaria, ultima oara prin Regia Generala de Apa Bucuresti, iata ca a venit vremea privatizarii utilitatilor publice, astfel ca in anul 2000 municipalitatea a concesionat serviciul pu?blic de apa si canalizare firmei Apa Nova, controlata in majoritate de grupul francez Veolia. Concesiunea are un termen de 25 de ani si a avut rostul de a elimina din portofoliul primariei cheltuielile necesare cu gestionarea acestui serviciu, in convingerea ca firmele private dispun de resurse financiare suficiente pentru investitiile necesare pentru modernizarea acestuia.
Evident, orice firma privata urmareste profitul, iar Apa Nova nu face exceptie. Pretul unui metru cub de apa, platit de consumator, este propus de S.C. Apa Nova S.A. Tarifele percepute de Apa Nova Bucuresti, atat pentru serviciul de alimentare cu apa potabila, cat si pentru cel de canalizare – citim pe pagina de internet a acesteia -? sunt stabilite in stricta conformitate cu prevederile Contractului de Concesiune si cu cele ale HG nr. 1019/2000. Tarifele practicate de Apa Nova Bucuresti sunt verificate si avizate de Autoritatea Nationala de Reglementare a Serviciilor Publice de Gospodarire Comunala – ANRSC. Autoritatea accepta majorarea propusa in functie de argumentele prezentate, cel mai ades invocate find investitiile facute.
Ca urmare, citim in Cotidianul, de la preluarea efectiva a serviciilor de concesiune publica de catre grupul francez Veolia de la RGAB (Regia Generala de Apa Bucuresti) in 2000, pretul apei a crescut de aproape zece ori de la 3.967 de lei vechi (0,3967 de lei noi) in 2000 la 3,57 de lei pe metru cub in? noiembrie 2011. In prezent, tariful la apa potabila este de 4,50 lei cu TVA inclusa, el fiind mai mare de peste 11 ori fata de nivelul anului 2010.?
Sa precizam insa ca cota de TVA a scazut, incepand cu anul 2016, de la 24% la 9 %. Cea mai mare scumpire din ultimii ani a fost cea din 25 noiembrie 2011, de peste 36%. Scumpirea a venit dupa intrarea in functiune a statiei de epurare a apelor uzate de la Glina, ne informeaza site-ul Cotidianul.
Numai ca aceasta investitie, de 108 milioane euro, a fost? finantata din fonduri UE (65%), precum si de Banca Europeana de Investitii (23%), BERD (9,3%) si Guvern (2,7%). Asadar, nu idendificam aici nici o …
