Am intrebat cativa elevi, din multitudinea celor pe care i-am gasit aici, ce parere au despre acest loc. Mi-au raspuns ca „vad ce au invatat la scoalaa”. Adica teoria nu mai e doar o simpla insiruire de cuvinte. Ai ocazia sa controlezi un mecanism care face ca definitia din carte sa prinda viata. Asta se intampla la „Casa experimentelora” din Bucuresti.
Sa luam ca exemplu teoria lui Pitagora, despre care acum niste liceeni exclama: „Chiar e adevarata!”. Hai sa va explic cum este pusa in practica definitia aceasta, care a dat multe batai de cap generatiilor intregi de elevi. Totul se bazeaza pe apa. Ea circula prin formele geometrice ale lui Pitagora si le umple in asa fel, incat iti dai seama ca acestea isi joaca rolul exact asa cum celebrul matematician a scris. Dar sunt multe alte experiente de care ai parte, ca sa vezi ca cifrele nu mai sunt atat de abstracte, in domenii ca optica, acustica, electricitatea, magnetismul, fluidele, plasma, undele, biologia si mecanica. Poti sa observi, de pilda, ca umbra nu e intodeauna neagra. Mai este si tabloul miscator. Tu, privitorul, ai impresia ca in orice parte te-ai misca, ochii din tablou te urmaresc. Alt echipament este dedicat vibratiilor. Ai ocazia sa controlezi un asemenea fenomen. La fel, sa starnesti un vartej intr-un cilindru plin cu apa. Observi, in alt loc, ce se intampla cu magnetii, daca se atrag ori se resping. Si mai sunt multe altele. Poftim de vezi cum functioneaza bobina Tesla ori generatorul Van der Graaff, de data asta sub directa supraveghere a gazdelor. Sunt noua ghizi care intervin de fiecare data cand e nevoie de ei. Nici nu stii unde sa te uiti mai intai. Peste tot, in jurul tau, forme dintre cele mai bizare asteapta sa le pornesti, de la o maneta, de la un buton. Sunt, in total, 100 de echipamente, dar la fiecare pot fi aplicate mai multe experimente, ca sa intelegi cum se misca lumea din jurul tau. Este o joaca cu totul speciala, care te prinde chiar si pe tine, adultul.
„Mama, de ce nu avem si noi la Bucuresti asa ceva?a”
Si pentru ca intotdeauna exista o poveste in spatele unui fenomen, am vrut sa vad de unde a pornit tot ce exista in aceasta cladire aflata la intersectia Caii Vitan cu Cheiul Dambovitei, peste drum de targul de masini. Cum era si firesc, de la un inginer a pornit. Gabriela Ionescu. Cea care are, la randul ei, un copil. Amintirile coboara pana in anul 2009, cand, alaturi de fiica ei, Gabriela viziteaza, la Budapesta, „Palatul minunilor”. Si acolo erau tot felul de teorii ale stiintelor exacte puse in practica prin experimente, cu ajutorul unor mecanisme cat mai simple, usor de utilizat de vizitatori. „Fiica-mea ma intreaba de ce nu avem si noi la Bucuresti asa ceva”. Gabriela este consultant pentru proiecte europene. Astfel ca indemnul fiicei devine pentru mama o idee de care nu se mai lasa. Nu uit sa spun ca am in fata mea pe liderul unei organizatii dedicata diverselor forme educative, reunite in „Asociatia pentru Formare”.
Americanii au spus „nua”,?elvetienii au spus „daa”
A incercat mai intai sa obtina fonduri printr-un program american, in 2010. Nu a reusit, dar cel putin americianii i-au spus ce anume are de adaugat, sub aspect tehnic, pentru ca proiectul sa devina viabil. Conturul este imbunatatit si, in 2014, vine reusita, de data asta din partea Guvernului Elvetiei. Este vorba despre un grant care inseamna contributia elvetiana la Uniunea Europeana. Valoarea proiectului este de 236.000 de franci elvetieni, co-finantare, pentru ca si partea romana trebuie sa participe cu 85.000 de franci, prin atragerea de sponsorizari. Mai mult decat atat, elvetienii pun la dispozitia romancei noastre toata experienta acumultata de „Technorama”, un centru din Tara Cantoanelor dedicat stiintei. Gabriela a fost invitata acolo. Spune ca a vazut un spatiu urias in care se aflau 500 de echipamente din cele mai diverse domenii. Toate minunile lumii, pe care le credeai abstracte, devin functionale in fata privitorului. „Elvetienii ne-au aratat, in detaliu, ce si cum sa facem la noi acasa, in Bucuresti”, adauga interlocutoarea mea.
Echipamente pentru invatare
Si uite asa vine anul 2015, dedicat pregatirilor. Asta inseamna ca aici, in Romania, trebuie sa gasesti firme la care te duci cu schitele echipamentelor pe care vrei sa le fabrici. Ca sa le montezi dupa aceea in viitoarea „Casa a experimentelor”. Complicata situatie, pentru ca unii spun ca nu isi pierd timpul pentru un singur echipament din fiecare domeniu in parte. Ei fac productie de serie. Altii zic ca nu au meseriasi care sa fie in stare sa realizeze ceva cu scop didactic. „Patru luni am alergat, pana cand am gasit oamenii care sa construiasca echipamentele pe care le vedeti acum, aici”. Gabriela spune ca din toata povestea asta a iesit un lucru bun. Este vorba despre un grup de specialisti care stapanesc, prin stiinta lor, cele mai variate domenii ale stiintei. Ei formeaza deja nucleul tehnic al „Casei experimentelor”. Oamenii acestia nu numai ca au realizat, prin talentul lor, ceea ce se gaseste aici. Ei vor concepe, in continuare, alte echipamente, din domenii cat mai diverse. Tot ei se ocupa si de intretinerea echipamentelor aflate acum la dispozitia publicului. „Reparam noaptea ceea ce se strica ziua”. Credeam ca numai copiii strica. Nici pomeneala! Adultii sunt principalii vinovati. Unii dintre ei se joaca mai mult, in comparatie cu cei mici. Gabriela vorbeste despre extinderea acestui loc. Despre noi surprize care vor aparea din vara acestui an. a”Vreau ca aria domeniilor sa fie cat mai vasta”, zice directorul de proiect. Se refera la chimie, meteorologie, biologie. Nu intra in prea multe detalii. Vrea sa fie o surpriza pentru vizitatori. Alt plan al ei, pentru urmatorii ani, este ca acest spatiu educativ sa se extinda in toata cladirea, din care acum ocupa numai o bucata din parter.
Sprijin din toate colturile lumii
Daca e vorba de sponsori, aflu ca mai degraba din strainatate a venit sprijin, pana acum, in comparatie cu ajutorul din Romania. Un englez le-a trimis tabloul miscator. Este un echipament sofisticat, a carui valoare ajunge la 2.000 de euro. Alt exemplu este cel al panourilor …
