Alina, o femeie de 46 de ani din Comarnic, care a suferit arsuri pe 25% din corp la jumătatea lunii noiembrie, într-un accident de muncă, a fost externată în decembrie din Spitalul Floreasca, singurul din România acreditat de Ministerul Sănătății ca centru de arși, „cu răni care permit și celor care nu au absolvit medicina să realizeze că astfel de leziuni nu se pot gestiona acasă, cu Algocalmin și cremă de gălbenele”.
Povestea Alinei a fost făcută publică marți, într-o postare pe Facebook, de Monica Althamer, navigator de pacienți și directorul programului Spitale Publice din Bani Privați al Fundației Metropolis. 40 de secții de spital din 18 orașe ale țării au fost renovate și dotate, în ultimii ani, cu bani strânși din donații și sponsorizări, prin acest program.
Ministerul Sănătății a aprobat, anul trecut, un Ordin prin care coboară standardele pentru secțiile de arși din spitalele din România. Asta după ce, în anul 2017, după Colectiv, în Ministerul Sănătății se aprobase un Ordin care alinia standardele pentru secțiile de arși la criteriile internaționale, însă România nu a reușit să aibă niciun centru pentru mari arși care să corespundă acestor standarde.
Medici și supraviețuitori ai incendiului din Colectiv au acuzat, anul trecut, că Ordinul aprobat în mandatul lui Alexandru Rafila permite ca, „din pix”, structurile medicale actuale să devină secții pentru mari arși, fără a avea însă și resursele și performanța medicală necesare îngrijirii pacienților. Printre altele, centrele pentru mari arși au un sector distinct pentru recuperarea pacienților cu arsuri. România nu are nici astăzi un astfel de centru și nici soluții pentru recuperarea marilor arși.
Din acest motiv, explică Monica Althamer, a fost posibil ca o pacientă cu arsuri care i-au provocat răni până la os să fie externată în acea stare, doar cu Algocalmin și cremă de gălbenele. Ulterior, ea a fost reinternată după câteva zile și operată din nou.
În plus, consumabilele pentru recuperare – creme și echipamente compresive – au fost donate pacientei de Fundația Metropolis. Majoritatea pacienților cu arsuri nu și le permit, iar statul român nu le decontează.
Monica Althamer a publicat, marți, pe pagina sa de Facebook, o scrisoare adresată ministrului Sănătății, Alexandru Rafila, pornind de la povestea Alinei:
„Domnule ministru Alexandru Rafila,
Dupa tragedia Colectiv toți miniștrii sănătății s-au raportat la situația marilor arși cu ceva ce n-aș numi doar respect. I-aș spune chiar smerenie. Părea, pentru o vreme, că toți au înțeles măcar atât: atunci, în 2015, au plătit cu viața zeci de tineri pentru lipsa de interes și de investiții în sistemul de îngrijire a pacienților cu arsuri din România. Și cine știe câți alții, înainte de momentul care a zdruncinat atunci țara.
În ultimii 9 ani nu a mai îndrăznit nimeni să readucă public, prin cuvânt sau atitudine, o idee care a condus la tragedia din octombrie 2015 și la moartea a zeci de tineri – aceea că am avea ,,tot ce ne trebuie, ca în Germania”.
Nimeni, până la dumneavoastră.
Ați reușit dumneavoastră, în mod sfidător, deși părea imposibil.
Vă deranjez astăzi cu situația Alinei, 46 de ani, mamă a doi copii. A suferit un accident la locul de muncă, a ajuns cu arsuri grave în primul și singurul Centru de arși al României. Cel autorizat de dumneavoastră în mare liniște, deși trebuia să fie un moment istoric. Cel autorizat de dumneavoastră, în mare liniște, cu încălcarea normativelor existente în acel moment. Pentru a-l legitima, ați coborât standardele, odată cu ordinul de ministru. Un ordin care merita îmbunătățit, nu menit să ascundă ce NU avem încă.
Alina a fost externată în 31 decembrie. A plecat acasă cu răni care permit și celor care nu au absolvit medicina să realizeze că astfel de leziuni nu se pot gestiona acasă, cu Algocalmin și cremă de gălbenele. Găsiți în comentarii doar o imagine. O mică parte din drama pe care o trăiește Alina.
Cu ajutorul unor medici buni, care își respectă semenii și meseria, a fost reinternată, 4 zile mai târziu, după ce suferința ei atinsese un prag greu de descris în cuvinte.
Știți cum se simte o singura picătură de lichid fierbinte ajunsă pe piele, domnule ministru? Inmulțiți până la 25% din suprafața corpului, în unele zone arsură cu adâncime completă (toate straturile pielii). Până aproape de os.
Cum poate fi lăsată o femeie cu arsuri severe să se descurce singură acasă, cu răni ca cea din imaginea pe care o puteți vedea? Imagine pe care au văzut-o și specialiști, înainte să vă rog să o priviți dumneavoastră, acum. Specialiști care respectă și pacienții, și profesia pe care și-au ales-o și care au spus că nici dacă ar cere pacienții externarea nu i-ar lăsă să plece așa din spital.
Tot în comentarii puteți găsi și o “recomandare medicală” pentru achiziționarea echipamentelor compresive, atât de importante pentru pacienții care au suferit arsuri. Da, acele echipamente costisitoare, care se produc pe masura fiecarui pacient și care nu se găsesc la orice colț de stradă. Acele echipamente care, teoretic, ar trebui să fie compensate. Practic, nu se întâmplă (informație verificată, vă invit să discutați și dvs. cu medicii care se ocupă de tratamentul pacienților cu arsuri în unitățile din țară).
Pentru Alina le va plăti Fundația Metropolis. Asta după ce ea a căutat în farmacii, cu acel bilețel primit la spital (în comentarii), ceva ce nu știa că nu se vinde așa, oriunde, ci trebuie făcut pe masurile ei ca să și ajute.
O să vă rog să verificați costul unui tub de cremă – tratamentul continuă ani. Doar un tip dintre cele recomandate costă aproximativ 150 lei 100 ml. Știți în cât timp se consuma 100 ml când arsura depășește 25% din suprafața corpului? Statul nu ajută cu un leu măcar.
După accidentul de la Crevedia ați afirmat că o parte dintre răniții tratați inițial în străinătate continua recuperarea la Timișoara. Unde, domnule ministru? Exact unde se află acel centru de recuperare pentru mari arși? Înteleg că ați inaugurat în tăcere și primul astfel de centru din țară. Este extaordinar, dar au nevoie să știe pacienții care reușesc să supraviețuiască fazei acute unde îl găsesc pe harta țării. Ce înseamnă, concret, formula folosită în biletul de externare al Alinei (și nu numai) “integrare în programul de recuperare”? Integrare… unde? În absolut???
Ne puteți ajuta, vă rog, cu adresa Centrului de recuperare pentru mari arși? Trebuie să o cunoașteți, pentru că ați vorbit public despre asta. Cu aceeași relaxare cu care spuneți diverse, fără să vi se ceară socoteală.
Pare că e suficient să le urăm „multă sănătate” acestor oameni, la externare. Și Doamne ajută, că la mila Lui sunt. Cei mai mulți nu știu ce drepturi au, așa că nu pare important că, fără continuarea tratamentului după externare, rar se mai pot reintegra în societate.
În realitate, marea majoritate a pacienților cu arsuri rămân singuri cu durerea lor, cu cheltuielile uriașe pentru creme, pansamente, echipamente compresive.
Alina are nevoie de ajutor. Și, odată cu ea, peste 1.500 de români care, anual, suferă arsuri severe. Toți merităm un sistem medical care să ne trateze cu respect, care să ofere îngrijire reală.
Pentru memoria celor care au murit, devenind forța care a obligat România să facă singurele schimbări reale pentru pacienții cu arsuri, pentru familiile lor, care s-au luptat ani întregi să protejeze pe alții de suferința cu care trebuie să trăiască ei, pentru Alina și pentru toți cei peste 10.000 de pacienți cu arsuri care ajung anual în spitale, din care aproximativ 1500 cu arsuri severe, aveți datoria, domnule ministru, să renunțați la rezolvări din pix, la sfidarea drepturilor legale ale pacienților. Aveți datoria să clarificați tot haosul pe care l-ați creat, ignorând legea și drepturile pacienților.
P.S.
Vă rog să distribuiți povestea Alinei, să îi imprumutați vocea dumneavoastră. Fiecare distribuire, fiecare întrebare adresată autorităților poate însemna încă un pas spre un sistem medical în care pacienții nu mai sunt abandonați.
Haideți să nu mai așteptăm altă tragedie pentru a ne face auziți, pentru ca statul să își respecte cetățenii și dreptul lor la viață.
În fotografie este Alina, înainte de suferința pe care o trăiește acum.”
