Corectarea malpozițiilor dentare implică aplicarea controlată a unor forțe ortodontice, cu scopul de a remodela structura osoasă alveolară și de a restabili ocluzia funcțională. Selectarea aparatului dentar potrivit fiecărui caz nu se reduce la preferințe estetice, ci presupune o analiză amplă a parametrilor clinici, radiologici și funcționali. Strategia terapeutică trebuie să fie individualizată, bazată pe date obiective și pe integrarea tehnologiilor digitale în procesul decizional.
Clasificarea aparatelor ortodontice după material și funcționalitate
Aparatele ortodontice fixe convenționale sunt compuse din brackeți lipiți pe suprafața vestibulară a dinților și un arc metalic, de regulă din oțel inoxidabil sau aliaje cu memorie de formă. Aparatele fixe permit controlul asupra poziției dentare și generează forțe constante care stimulează activitatea osteoclastică și osteoblastică. În funcție de compoziția materialului, se diferențiază brackeți metalici, ceramici sau din safir. Variantele ceramice și cele din safir sunt biocompatibile, transparente sau opace, și au un coeficient de frecare mai redus, aspect relevant în transmiterea forțelor ortodontice.
Gutierele transparente constituie o alternativă modernă, fabricate din materiale polimerice cu elasticitate programată. Fiecare gutieră exercită presiuni planificate asupra dinților, iar succesiunea acestor gutiere este calibrată digital pentru a ghida mișcările în secvențe precise. Comparativ cu aparatele convenționale, gutierele permit o igienă orală superioară și reduc incidența leziunilor de decalcifiere.
Determinarea parametrilor biologici relevanți
În alegerea tipului de aparat dentar, sunt evaluate: tipul malocluziei, stadiul de dezvoltare dento-scheletală, densitatea osoasă și integritatea parodontală. La pacienții aflați în perioada de creștere, se poate indica utilizarea unor dispozitive funcționale care influențează dezvoltarea maxilarelor și poziția mandibulei. La pacienții cu dentiție permanentă completă, aparatele fixe oferă un control biomecanic superior.
Prețul aparatului dentar
În practica clinică, apare frecvent întrebarea: ce pret are un aparat dentar. Răspunsul este dependent de tipul aparatului, durata estimată a tratamentului, nivelul tehnologic utilizat și complexitatea cazului. Costul poate include și consultațiile periodice, aparatura radiologică și eventualele dispozitive auxiliare.
Rolul planificării digitale și a testelor imagistice tridimensionale
Utilizarea scanerelor intraorale permite obținerea de modele digitale de înaltă precizie, care pot fi analizate în softuri specializate. Radiografiile CBCT oferă o imagine tridimensională a structurii osoase, a rădăcinilor și a raporturilor cu structurile anatomice învecinate. Aceste informații permit evaluarea riscurilor, cum ar fi resorbțiile radiculare sau dehiscențele osoase.
Planificarea ortodontică asistată digital permite simularea mișcărilor dentare și previzionarea rezultatului final, înainte de aplicarea aparatului. În acest context, se pot selecta arcuri ortodontice și forțe în funcție de toleranța biologică a țesuturilor de susținere. De exemplu, pentru a evita necroza ligamentului parodontal, se impune menținerea presiunii sub pragul fiziologic de aproximativ 50 g/mm².
În clinica de stomatologie Dentarbre se folosește o infrastructură medicală adaptată standardelor actuale, tratamentele oferite fiind integrate folosind tehnologii CAD/CAM, imagistică 3D și protocoale interdisciplinare.
Considerații psihosociale și de complianță
Importanța pe care pacientul o acordă tratamentului influențează direct eficiența acestuia. Unele tipuri de aparate necesită o complianță ridicată, cum ar fi gutierele, care trebuie purtate minimum 22 de ore pe zi pentru eficiență maximă. La pacienții cu risc de non-complianță, care pare că nu vor putea urma indicațiile medicale, se preferă variante fixe, care nu depind de participarea activă.
