Cartea scrisa de George Copos,?”Aliante matrimoniale in politica principilor romani din Tara Romaneasca si Moldova in secolele XIV-XVI”?reprezinta un caz de plagiat?”subtil, realizat prin copiere deghizata si/ sau repovestire”, a transmis Comisia?de Etica a Universitatii Bucuresti, citata de?Agerpres.
Potrivit Comisiei de Etica a UB, „nu este vorba de un copy-paste clasic, ci de un autor profesionist, care a realizat foarte multe parafrazari inacceptabile, cum sunt numite in literatura de specialitate, dupa lucrarea de disertatie a lui Catalin Parfene”.
Astfel, in carte se intalnesc?mai multe tipuri de preluari neatribuite, prin parafrazare sau rezumare.?
Pasaje rescrise, informatie identica
In aprilie anul trecut, Romania Libera a descoperit ca desi pasajele din „Aliante matrimoniale in politica principilor romani din Tara Romaneasca si Moldova in secolele XIV-XVI”?sunt rescrise, informatia este identica.
Astfel, la pagina 89 din cartea sa, Copos scrie :””Chiar imediat dupa primele victorii ale lui Mihai Viteazul contra turcilor, la Alba Iulia, unde era principe Sigismund Barthory, se vorbea de o eventuala matrimoniala a fiului voievodului, Nicolae Patrascu, cu o sora a cancelarului transilvan, Stefan Josika. In ultimii ani ai domniei lui Mihai, se vehicula chiar ideea unei casatorii a fiicei acestuia, Florica, cu insusi principele Sigismund Bathory; istoricii vad in aceste zvonuri, o manevra a voievodului roman cu scopuri strategice, legate de inceperea campaniei sale din Moldova””.
In teza de master a istoricului Catalin Parfene, scrisa cu zece ani ma devreme, regasim la pagina 48 acelasi lucru: a??”Reprezentative pentru sfarsitul unei epoci, sa mentionam si proiectele de casatorie ale copiilor lui Mihai Viteazu: la 1595-1596, se vorbea la Alba Iulia despre casatoria lui Nicolae Patrascu cu sora mai mica a cancelarului Transilvaniei, Stefan Josika, iar in 1600 o solie propunea mariajul fiicei Florica cu insusi principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, propunere vazuta la o manevra diplomatica a lui Mihai Viteazu cu scopuri strategice, inaintea campaniei sale din Moldova””.
Un alt exemplu similar il gasim la pagina 87 din cartea lui George Copos. Astfel, omul de afaceri a notat: a”Mihai Viteazul (1593-1601) este, mai mult decat oricare alt domn al veacului sau, in centrul unei retele de rude din lumea Tarigradului, in fruntea cu marea familie a Cantacuzinilor. Contemporanii, dar si istoricii moderni afirma apartenenta mamei sale, Tudora (Theodora), la clan ca sora a lui Iane Cantacuzino, personajul vizat de Chiajna pentru a-I fi ginere, la care apoi a renuntat.
Pe de alta parte, in lucrarea sa de master, Catalin Parfene scrie cu un deceniu inainte: a”Mihai Viteazul (1593-1601) a dobandit tronul tarii Romanesti cu sprijinul rudelor sale dinspre mama (Tudora sau Teodora, despre care s-a demonstrate in ultimii ani ca era membra a familiei Cantacuzino), greci cu pozitii influente la poarta: unchiul Iane Cantacuzinoa??”
Unul dintre cele mai flagrante, din punct de vedere al asemnarii, este cel din pagina 80 a volumului publicat in 2014 de George Copos. Astfel, acesta noteaza: a”Poate cel mai important episod al acestei emigratii este legat de Despina Milita, doamna lui Neagoe Basarab (1512-1521). Aceasta era fiica naturala a despotului de Sirmium, Iovan Brankovici (mort in 1502), dar Despina vine in Tara Romaneasca in 1504, impreuna cu unchiul ei, Maxim Brankovici. Cei doi refugiati sunt adapostiti de boierii Craiovesti, cu legaturi stranse in mediile aristrocratice sud-dunarene”.
Citeste si:?Risca ceva Copos daca se dovedeste plagiatul?
La pagina 42 a tezei sale de masterat, realizata in 2005, istoricul Catalin Parfene precizeaza: a”Doamna lui Neagoe Basarab (1512-1521) este una dintre cele mai cunoscute figuri feminine ale istoriei noastre medievale. Despina Milita era fiica (nelegitima sau dintr-o prima casatorie) a despotului de Srem (Sirmium) Iovan Brankovici (mort in 1502), care ajunsese in Tara Romaneasca impreuna cu unchiul ei Maxim Brankovici dupa anul 1504, gasind probabil adapost la familia Craiovestrilor (care avea relatii foarte bune, inclusiv de rudenie, cu nobilimea sarba la sud de Dunare)”.
In fine, la pagina 90 din cartea sa, George Copos foloseste, ca bibliografie, un fragment preluat din acelasi loc ca …
