Sursa foto © Radub85 | Dreamstime.com
Lipsa locuințelor la prețuri accesibile a devenit o provocare majoră în toată Europa, iar România nu face excepție. Datele recente publicate de Institutul Național de Statistică relevă o tendință îngrijorătoare: în 2024 au fost date în folosință puțin peste 60.000 de locuințe, cel mai scăzut nivel din ultimii 5 ani.
Pe scurt:
- România pierde un milion de locuitori la fiecare deceniu, fiind printre țările cu cel mai accentuat declin demografic din Europa
- Doar 0,7% din stocul de locuințe sunt construcții noi, una dintre cele mai scăzute rate europene, comparativ cu 1,5% în Polonia
- 1,5 milioane de locuințe stau neocupate (16,4% din total), în timp ce există deficit de locuințe accesibile pentru tineri
- 26.000 de locuințe finalizate în prima jumătate din 2024, cu 6.000 mai puține decât în 2023
- Decrețeii ies la pensie masiv, creând un „șoc puternic” asupra populației active în următorii ani
O problemă comună cu manifestări diferite
Lipsa locuințelor la prețuri accesibile a devenit o provocare majoră în toată Europa, iar România nu face excepție. Datele recente publicate de Institutul Național de Statistică relevă o tendință îngrijorătoare: în prima jumătate a anului 2024 au fost date în folosință doar 26.000 de locuințe, cu aproximativ 6.000 mai puține față de aceeași perioadă din 2023.
Paradoxul românesc devine și mai evident când analizăm cifrele în perspectivă. Deși țara noastră a construit anul trecut aproximativ 60.900 de locuințe, ajungând la un total de aproape 10 milioane de unități locative, există un decalaj major între ofertă și cerere. Cu circa 8 milioane de familii și 1,5 milioane de locuințe neocupate (16,4% din totalul convențional), România se confruntă cu o distribuție ineficientă a resurselor locative.
Specialiștii europeni utilizează mai mulți indicatori pentru a evalua magnitudinea crizei locuințelor:
Vârsta independenței locativă
Unul dintre cei mai relevanți indicatori este vârsta la care tinerii părăsesc casa părintească. Croații, slovacii, grecii, spaniolii și italienii rămân cel mai mult în locuința familială, în timp ce tinerii din statele nordice obțin independența locativă mult mai devreme. Suedezii, de exemplu, pleacă de acasă cu peste 10 ani mai devreme decât media europeană, fiind urmați de olandezi, francezi și germani.
Densitatea locativă
Spațiul de locuit per persoană oferă o altă perspectivă asupra calității vieții locative. Malta și Luxemburg înregistrează cele mai ridicate niveluri de camere per locuitor, în timp ce Polonia, Croația și România se situează la coada clasamentului. Această situație reflectă nu doar deficitul cantitativ, ci și probleme de calitate a locuirii.
Accesibilitatea financiară
Povara costurilor locuinței variază considerabil în Europa. Gospodăriile germane suportă cele mai mari costuri relative, plătind peste 13% din venitul disponibil pentru locuință. Situația din Țările de Jos prezintă extreme: proprietarii beneficiază de deduceri fiscale generoase și plătesc sub 5% din venit pentru costuri locative, în timp ce chiriașii de pe piața liberă alocă peste 40% din venituri pentru locuință.
Provocările demografice ale României
Contextul demografic românesc adaugă o dimensiune unică acestei crize. România se numără printre țările europene cu cel mai accentuat declin demografic proiectat, pierzând aproximativ 1 milion de locuitori la fiecare deceniu.
În contrast, Irlanda și Suedia anticipează o creștere demografică de peste 10% în următoarele două decenii, ceea ce va intensifica presiunea pe piețele lor imobiliare.
Ritmul construcțiilor: România în zona roșie
Polonia domină clasamentul european al construcțiilor noi, adăugând anual 1,5% la stocul de locuințe în perioada 2020-2024, urmată de Austria și Suedia. La polul opus, România înregistrează una dintre cele mai scăzute rate de locuințe noi din Europa: doar 0,7% din stocul total în ultimii ani.
Această stagnare a construcțiilor plasează România alături de țările sud-europene precum Italia și Spania, unde locuințele noi reprezintă sub 0,3% din stocul existent. Cauzele includ proceduri îndelungate de autorizare, probleme de finanțare și lipsa de terenuri adecvate pentru dezvoltare.
Impactul economic și social
Deficitul de locuințe nu reprezintă doar o problemă socială, ci și o frână pentru dezvoltarea economică. Studiile ING demonstrează că lipsa locuințelor accesibile limitează mobilitatea forței de muncă la nivel național. Când tinerii și noii veniți într-o regiune nu pot găsi locuințe decente și ieftine, aceștia optează pentru relocare, limitând potențialul de creștere regională.
Guvernele europene recunosc gravitatea situației și își stabilesc obiective ambițioase: Germania țintește construirea a 400.000 de locuințe anual, iar Țările de Jos își propun 100.000 de unități noi pe an. Totuși, aceste ținte sunt frecvent ratate din cauza factorilor ciclici (creșterea dobânzilor, costurile mari de construcție) și structurali (proceduri birocratice, lipsa terenurilor).
