„Realitatea este că femeile sunt deseori victime ale violenței domestice și că nu este o rușine să vorbim despre asta”, spune senatoarea USR Simona Spătaru, într-un dialog cu HotNews. Iar „când o femeie moare după ce a cerut ajutor, statul a eșuat”, spune și deputata PNL Alina Gorghiu. Cele două se numără printre cele opt inițiatoare ale unui proiect de lege privind femicidul. HotNews a vrut să afle de la ele cum a apărut inițiativa și ce speră că va schimba.
- Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului transfrontalier PULSE de Ștefania Gheorghe (HotNews, România), Luisa Chiodi (OBCT, Italia), Marina Kelava (H-Alter, Croația), Ana Somavilla (El Confidencial, Spania), Emilia Bromber (Gazeta Wyborcza, Polonia).
România nu definește încă femicidul în legislația națională, însă face pași în acest sens.
În Parlament, a fost depus, la finalul lunii octombrie, primul proiect de lege care definește femicidul ca fiind „uciderea cu intenție a unei femei sau moartea unei femei ca urmare a unor practici care cauzează vătămări femeilor, indiferent dacă uciderea sau practicile vătămătoare sunt comise de un membru al familiei sau de o terță parte”.
Este inițiativa legislativă cu cel mai mare număr de susținători din istoria post-decembristă a Parlamentului: 273 din cei 464 de parlamentari au semnat proiectul.
HotNews a stat de vorbă cu toate cele opt inițiatoare ale proiectului de lege pentru a afla de ce cred ele este e important ca „femicidul” să existe în legislația națională:
- Victoria Stoiciu (PSD)
- Silvia Mihalcea (PSD)
- Simona Bucura Oprescu (PSD)
- Corina Ene (PSD)
- Cynthia Păun (USR)
- Simona Spătaru (USR)
- Éva Csép (UDMR)
- Alina Gorghiu (PNL)
„Am văzut violența domestică inclusiv în familia mea”
Aflată la primul său mandat, senatoarea USR Cynthia Păun spune că are o „istorie” cu fenomenul violenței domestice, pe care l-a cunoscut în mediul cel mai apropiat – în familie.
„De-a lungul timpului am tot văzut cazuri de femei care au fost victime ale violenței domestice, inclusiv în familia mea. Lucrul ăsta m-a marcat, și am încercat să fac ceva să schimb lucrurile”, spune senatoarea, care se numără printre inițiatoarele proiectului de lege, pentru HotNews.
„Au crezut că eu sunt victimă”, afirmă și deputata UDMR Éva Csép, când își amintește despre momentele în care a început să vorbească despre violența domestică din rolul de parlamentară.
Primea reacții de compătimire, deoarece, spune ea, în mentalitatea colectivă, doar o victimă a violenței domestice putea să se implice în combaterea ei.
„În fiecare oră, 14 femei sunt agresate”
În România, la fiecare 12 minute, o persoană devine victimă a violenței. În fiecare oră, 14 femei sunt agresate. Iar două treimi dintre actele de violență sunt îndreptate împotriva femeilor. Este statistica prezentată de Simona Bucura-Oprescu, fostă ministră PSD a Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse și una dintre inițiatoare a proiectului de lege.
„Fiecare dintre noi știm povești ale femeilor care se confruntă cu violența domestică. Le-am văzut luptându-se cu frica, cu rușinea, cu neputința”, subliniază Simona Bucura-Oprescu.
Cazul Teodora. Momentul T0
În discuțiile cu cele opt inițiatoare ale proiectului de lege, un nume a fost rostit de fiecare dintre ele: Teodora.
Pe 31 mai 2025, Teodora Marcu, o tânără de 23 de ani, a fost împușcată mortal de fostul ei iubit în complexul rezidențial în care locuia. Era însărcinată și cu copilul în brațe atunci când s-a întâmplat crima. Înainte să fie ucisă, tânăra făcuse mai multe reclamații la Poliție.
„Un eșec instituțional cumulativ”
„Ne-au marcat în special cazurile în care femeia a făcut sesizare la poliție, existau ordine de protecție și tot acel istoric de violență, iar instituțiile nu au reușit să oprească traseul și s-a ajuns la crimă”, spune, pentru publicul HotNews, deputata PSD Silvia Mihalcea.
Crima „a arătat public în cel mai dur mod că așa ceva nu este o fatalitate, este o vulnerabilitate instituțională care uneori poate merge către un eșec instituțional cumulativ”.
„Cazul Teodorei din Cosmopolis a fost un caz nu doar mult mediatizat, ci și care ne-a dezvăluit cât de oribil poate fi fenomenul acesta. E un fenomen întreg care se întâmplă cu agresorul, cu viitorul criminal, care durează ani de zile, iar femeia este victima violenței repetate”, spune și senatoarea USR Simona Spătaru.
Portițele legislative
După uciderea Teodorei au apărut mai multe inițiative civice și politice împotriva femicidului. Au urmat proteste în fața guvernului împotriva violenței domestice, dar și o propunere în plen care să introducă în lege femicidul. Au urmat consultări cu alte instituții ale statului, dar și cu ONG-uri și experți.
„Dincolo de acest context nefericit al morții unei femei, care a pus scânteia, ne-am dat seama că avem un cadrul legal relativ OK. Dar există niște portițe legislative, niște gap-uri (n.r. lipsuri), care permit agresorilor să perpetueze infracțiunile. Ne-am propus ca pe lângă introducerea conceptului de femicid, să adresăm și o parte din aceste portițe, care permit agresorilor perpetuarea violențelor”, explică, pentru publicul HotNews, senatoarea PSD Victoria Stoiciu.
Cazul Anda Gyurca. „Unde legea nu e suficient de clară”
Ea oferă exemplu un alt caz care a fost în atenția opinie publice: cel al Andei Gyurca. În februarie 2024, Anda Gyurca a fost bătută până la desfigurare de fostul iubit, Emil Gânj și a obținut împotriva acestuia un ordin de protecție.
Poliția și asistența socială nu au anunțat DGASPC Mureș despre violențe, pentru că „nu a fost nevoie”, conform primarului din localitate, citat de site-ul de investigații Snoop.
În iulie 2025, Gânj a omorât-o pe Anda Gyurca la ea în casă, apoi a incendiat locuința. Aproape cinci luni mai târziu, poliția nu l-a găsit încă pe criminal.
Articolul din Snoop subliniază exact lipsa de comunicare dintre instituțiile competente.
„Acolo unde legea nu e suficient de clară, fiecare instituție interpretează într-o manieră minimală, care e în propriul ei interes, nu în interesul victimei”, adaugă Stoiciu.
Ce prevede proiectul de lege
Conform senatoarei Victoria Stoiciu, cele opt inițiatoare și-au propus două lucruri prin proiectul de lege:
- recunoașterea femicidului, pentru că „nu este o crimă ca oricare alta – este vârful de iceberg al unei violențe structurale împotriva femeii”;
- prevenția cazurilor de femicid și violență domestică.
Senatoarea PSD explică și definirea în „civil” a femicidului. Au încercat introducerea femicidului în Codul Penal, însă după discuții cu mai mulți experți și juriști au concluzionat că ar fi neconstituțional și discriminatoriu să fie pedepsită mai aspru uciderea unei femei decât a unui bărbat.
Astfel, potrivit proiectului, sunt introduse în Codul Penal circumstanțe agravante la omorul calificat. Faptele de omor comise asupra fostei soții/soț, concubină/concubin, parteneră/partener sau cele motivate de gen, de divorț, refuzul căsătoriei sau de răzbunare sunt pedepsite mai dur.
Dacă proiectul va deveni oficial lege, femicidul poate fi pedepsit la fel ca omorul calificat, cu închisoare de la 15 la 25 de ani sau cu detenție pe viață.
„Dacă o femeie omoară un bărbat pentru că nu a vrut să se căsătorească cu ea, este omor calificat. Însă noi știm, că de cele mai multe ori aceste circumstanțe se regăsesc în cazul crimelor împotriva femeilor”, adaugă Victoria Stoiciu.
O altă schimbare: urmărire penală, fără plângere a victimei
Proiectul de lege mai prevede și obligații de protecție a victimelor violenței domestice sau măsuri post-deces, pentru copiii și moștenitorii victimei.
În situația în care există un ordin de protecție sau un ordin provizoriu pe care agresorul îl încalcă, atunci urmărirea penală va începe din oficiu, fără să fie nevoie de o plângere a victimei sau va continua și după ce victima își retrage plângerea.
„În cazurile astea, în momentul în care victima își retrăgea plângerea, se termina totul”, spune Corina Ene (PSD).
„În cele mai multe cazuri de femicid pe care le-am văzut și în spațiu public, acele femei nu au ajuns să fie omorâte fără să fi fost înainte niște situații de violență domestică. Și totuși, statul a stat mai mult privitor la ele”, adaugă ea.
Simona Spătaru (USR) spune despre femicid că este „o realitate pe care trebuie să o conștientizeze fiecare femeie și bărbat din România” – „realitatea că femeile sunt deseori victime ale violenței domestice și că nu este o rușine să vorbim despre asta”.
Explică, însă, că proiectul de lege nu este „un miracol” care rezolvă peste noapte problemele.
„Ce face este să ne scoată bandajul, să ne arate cum suntem, o să ne doară, rămânem expuși și încercăm să măsurăm. Toată lumea știe. Nu ne putem ascunde nicăieri cu privire la fenomenul ăsta. Atunci e mai bine să-l adresăm”.
„Facem legi chiar și după ureche, pentru că nu avem date centralizate”
Proiectul de lege urmărește să mai schimbe o problemă: cea legată de lipsa datelor statistice. România nu știe oficial, de la instituțiile statului, câte cazuri de femicid a avut, pentru că nu le recunoaște legal.
Deputata și fosta ministră PNL a Justiției Alina Gorghiu a explicat, pentru publicul HotNews, că proiectul inițiat prevede ca Observatorul Național pentru Analiza și Prevenirea Omorurilor să numere și să analizeze cazurile de femicid, dar și să aibă o evidență mai bună asupra cazurilor de violență domestică.
„Statul va avea, pentru prima dată, instrumente reale de intervenție și analiză”, spune Gorghiu.
Până atunci, Victoria Stoiciu avertizează asupra faptului că „facem politici publice și chiar și legi după ureche, pentru că nu avem date centralizate”, ba chiar „construim politicile publice după titluri din presă”.
În luna octombrie, Snoop publica Harta Femicidului care centralizează cazurile de omor și tentativă de omor comise de bărbați împotriva femeilor.
Deputata PSD oferă, însă, un exemplu pozitiv: Spania. Cum funcționează lucrurile acolo?
Spania colectează lunar date
Deși în Codul Penal din Spania nu există infracțiunea de femicid, țara prevede la situații agravante omorul pe motive de gen și discriminare, scrie publicația El Confidencial, în analiza realizată alături de HotNews privind politicile mai multor țări UE legate de femicid.
Din 2022, Ministerul Egalității, prin Observatorul de Stat pentru Violența împotriva Femeilor, a extins colectarea de date și clasifică cazurile în diferite categorii de femicid.
Aceste categorii includ: femicidul comis de partener sau fost partener, femicidul familial, femicid sexual, femicidul social sau comunitar și femicidul prin conexiune.
În acest fel, guvernul spaniol recunoaște și evidențiază violența împotriva femeilor dincolo de sfera partenerilor intimi.
Tot Observatorul de Stat pentru Violența împotriva Femeilor, împreună cu Ministerul de Interne, monitorizează sistematic femicidele și publică rapoarte trimestriale pentru a evidenția amploarea problemei.
În ceea ce privește statisticile, Ministerul Egalității are în evidență toate cazurile de femei ucise prin violență de gen de către partenerii sau foștii parteneri, din ultimii 20 de ani.
Și proiectul de lege propus de cele opt parlamentare din România prevede mai multe tipuri de femicid:
„Nu e o întâmplare izolată, ci un eșec instituțional”
Totodată, când vine vorba despre schimbările necesare în România, parlamentara PSD Simona Bucura-Oprescu vorbește despre „operaționalizarea reacției instituționale necesare, astfel încât femeile să fie cu adevărat protejate”.
În aproape toate aceste tragedii, există un tipar: femeia a depus plângeri, exista un ordin de protecție, „dar sistemul nu a reacționat la timp”, spune și Alina Gorghiu.
„Fiecare dintre aceste cazuri nu este o întâmplare izolată, ci un eșec instituțional. Când o femeie moare după ce a cerut ajutor, statul a eșuat, mai spune ea.
Cazul Mihaela. „Când statul a eșuat”
Amintește de cazul Mihaelei – ucisă pe stradă cu 15 lovituri de cuțit de fostul iubit, în timp ce își ținea copilul în brațe.
„Ce am văzut în cazul Mihaelei, a fost un stat eșuat, un stat care efectiv nu a putut să-și protejeze cetățenii, cu toate că avea toate instrumentele la îndemână”, spune și Cynthia Păun.
Mihaela ceruse un ordin de protecție împotriva criminalului, care a fost încălcat în repetate rânduri.
Introducerea termenului de „femicid”, „responsabilitate și asumare”
Așadar, de ce e importantă introducerea în lege a femicidului?
„Pentru că este o normalitate. Pentru că femeile mor victime ale violenței domestice la ele acasă, bărbații sub nicio formă”, spune Éva Csép.
Ea atrage atenția că femeile sunt ucise „într-o atmosferă de familie, unde ar trebui să fie siguranță”.
Corina Ene spune că pentru ea introducerea femicidului în lege înseamnă „recunoaștere”. Iar fără recunoaștere nu poate exista nici o măsurare eficientă a dimensiunii fenomenului. „La noi, violența domestică e parcă o cultură – este acceptată și încurajată”, susține ea.
„Recunoașterea prin lege a existenței femicidului înseamnă clar că violența împotriva femeilor are forme extreme, pe care statul se angajează să le prevină și să le protejeze. (…) Definirea femicidului în lege (…) este și un act de adevăr, de asumare, de responsabilitate față de toate femeile care au cerut ajutor și nu au fost auzite la timp”, adaugă și Silvia Mihalcea.
„Nu suntem obișnuiți să raportăm cazurile”
Senatoarea UDMR Éva Csép vorbește și despre necesitatea unei schimbări de mentalitate. În țara în care „femeia dacă nu e bătută nu e bună” sau în care „locul femeii este la cratiță”, perpetuarea unui comportament de dominație asupra femeii este inerent, spune ea.
Schimbarea poate fi și în „curajul civic, pe care nu îl avem”, crede ea.
„Nu suntem obișnuiți să raportăm cazurile, nu suntem obișnuiți să ne băgăm într-un conflict, pentru că «e treaba lor ce fac, sunt la ei acasă»”. Pasivitatea e parte din problemă, susține Éva Csép.
Și Cynthia Păun amintește responsabilitatea individuală. „Fiecare dintre noi, de la nivel de individ, vecin, prieten, membru de familie, până la instituțiile statului, toți ar trebui să intervenim la un anumit moment. Pentru că, din păcate, încă mai avem acea gândire că nu pot să intervin în familia altuia, când poate tu ești cel pe care femeia respectivă poate să-l asculte și la care poate să apeleze”.
Deputata USR subliniază însă că acțiunea socială nu înlocuiește responsabilitatea statului.
Ce fac alte țări europene: Italia pedepsește femicidul cu închisoare pe viață
Parlamentul Italiei a aprobat în luna noiembrie o lege care introduce femicidul în codul penal al țării și îl pedepsește cu închisoare pe viață, scrie CNN.
Actul normativ, susținut de guvernul Giorgiei Meloni, vine ca răspuns la o serie de crime și acte de violență îndreptate împotriva femeilor. 72 de femei au fost victime ale femicidului până la jumătatea lunii noiembrie, potrivit organizației Non Una Di Meno. În 2024 au existat 116 cazuri de femicid.
„Am dublat finanțarea pentru centrele și adăposturile anti-violență, am promovat o linie telefonică de urgență și am implementat activități de educație și conștientizare. Sunt pași concreți înainte, dar nu ne vom opri aici”, a declarat Meloni.
Totuși, prim-ministra Italiei este contestată de mai multe voci, pentru că menține interdicția privind predarea educației sexuale în școli – o materie considerată de experți importantă pentru educarea tinerilor despre violența domestică și consimțământ.
Croația are o lege a femicidului din 2024
Și Croația definește femicidul, din martie 2024: „Oricine ucide o persoană de sex feminin, în circumstanțe care indică faptul că infracțiunea a fost motivată de genul victimei, prin cruzime deosebită sau prin violență bazată pe gen, se pedepsește cu închisoare de cel puțin zece ani sau cu închisoare pe termen lung”.
În 2024, 18 femei au fost ucise, iar în 9 cazuri fapta a fost clasificată drept „femicid”. În primele șase luni din 2025, 10 femei au fost ucise, dintre care 7 de către partenerii lor.
Polonia, într-o situație similară cu România
Aproximativ 71% dintre femeile ucise în Polonia au fost în propria lor locuință, scrie Gazeta Wyborcza, în analiza pentru HotNews.
„Casa, care ar trebui să fie asociată cu sentimentul de siguranță, devine o capcană mortală pentru femeile care trăiesc violență”, susține Alicja Serafin, care a creat prima Hartă a Feminicidelor din Polonia.
Polonia nu are o definiție oficială a femicidului, iar statul, asemenea României, nu colectează date legate de acest fenomen.
Crimele motivate de gen sunt încadrate în Codul Penal ca omucidere, uciderea din culpă sau vătămare corporală gravă. Totuși, lipsa unei definiții juridice clare și a recunoașterii problemei nu înseamnă că Polonia este lipsită de femicid.
Din 2005, statul a implementat procedura „Niebieska Karta”, care monitorizează cazurile de violență domestică și activează un plan de protecție pentru victimă.
Cu toate acestea, acest mecanism nu previne femicidele – dimpotrivă, jumătate dintre ele au loc în familii în care această procedură fusese deja inițiată.
În 67% dintre cazurile de femicid în cuplu, violența este declanșată de separare sau divorț. Această formă extremă de violență este precedată de forme de abuz care deja existau în 65% dintre cazuri.
„Femeile mor cel mai adesea ucise de cei apropiați”, concluzionează Serafin.
Proiectul PULSE este o inițiativă europeană de promovare a parteneriatelor jurnalistice transfrontaliere, co-finanțată de Comisia Europeană (DG CONNECT) în cadrul Acțiunilor Multimedia prin acordul de grant LC-02772862. HotNews.ro colaborează în cadrul proiectului cu alte publicații prestigioase din Europa: Delfi (Lituania), Deník Referendum (Cehia), cel mai mare ziar austriac Der Standard (Austria), unele dintre cele mai mari publicații din Grecia – EFSYN, El Confidencial – Spania, cel mai mare ziar polonez Gazeta Wyborcza, cel mai vechi site analitic și informațional bulgar Mediapool, una dintre cele mai mari publicații independente maghiare HVG și ziar italian cu profil economic Il Sole 24 Ore, una dintre cele mai vechi și puternice publicații din Peninsulă.
Trei organizații media transnaționale de renume – OBCT (Italia), N-ost (Germania) și Voxeurop (Franța) vor coordona activitățile proiectului.
