Mai mult de două decenii a îndurat Costică Perneș, 64 de ani, dureri chinuitoare când, în urma unui accident la muncă, și-a fracturat glezna. Operat de mai multe ori, bărbatul ajunsese să nu mai poată merge. A refuzat imobilizarea articulației în speranța că și la noi va veni momentul în care va fi posibilă protezarea gleznei astfel încât ea să rămână mobilă. Lucru care s-a și întâmplat. Dr. Dragoș Apostu, medic primar Ortopedie si Traumatologie, șef de lucrări în cadrul Spitalului Regina Maria din Cluj-Napoca, cel care a realizat operația de protezare pentru Costică Perneș, ne-a explicat în ce a constat intervenția și ce urmează mai departe pentru el.
Tumefiată și dureroasă. Așa arăta una dintre gleznele lui Costică Perneș după ce a suferit un accident la muncă. Pe moment, nu și-a închipuit că problema lui de sănătate avea să treneze timp de mai bine de 20 de ani, fără să se găsească o soluție care să-l scape de chin.
„În anul 2000 am avut un accident, aceasta însemnând o cădere de la mică înălțime. Cam de la un metru, un metru și ceva. Și am suferit o fractură la gleznă. M-am dus la spital la Zalău și acolo mi-au pus piciorul în ghips”, povestește Costică Perneș.
Trei luni a purtat ghipsul: „După ce mi l-au scos, i-am spus domnului doctor că nu pot pune piciorul în pământ. Că mă doare și că simt că mă arde. Am fost timp de 18 zile la recuperare la Băile Felix, pentru că mi s-a spus că, după ce voi face recuperarea, mă voi simți mai bine. Nici vorbă de așa ceva. Tot mă durea, puteam pune piciorul jos doar cu mare greutate”.
Goana după soluții fără dureri
După doi ani, în 2002, Costică Perneș a auzit de un medic de la Spitalul Militar din Cluj, unde a sperat că va putea fi ajutat. „Medicul venea la Zalău o dată pe săptămână. Am vorbit cu dânsul și am mers la spital, la Cluj. M-a internat și mi-a spus că mă operează. Eram foarte bucuros. M-a operat dar, din păcate, nu a fost o intervenție reușită. Nu mai puteam bascula laba piciorului și am rămas și cu o durere care a crescut în timp”, mai spune Costică Perneș.
Șchiop, așa cum putea, bărbatul mergea la serviciu, iar durerile și le mai potolea cu pastile. „Acum vreo 10 ani am fost la spitalul de ortopedie tot din Cluj. Și acolo mi s-a propus să mi se facă o operație prin care să mi se imobilizeze laba piciorului. Adică să rămână țeapănă. Și, bineînțeles, că nu am fost de acord. În fiecare zi speram că se vor putea face și la noi operații de protezare a gleznei, pentru că citisem că în alte țări se fac”, mărturisește pacientul.
Anul trecut, durerile au devenit de-a dreptul insuportabile, nu mai cedau nici la medicamentele antialgice, nici la cele antiiflamatoare: „Am două fete doctorițe, una la Cluj și alta la Zalău, și ele mi-au căutat o soluție pentru această problemă. S-au interesat și așa am ajuns la dr. Dragoș Apostu”, explică pacientul.
Din acel moment, lucrurile au intrat pe un alt făgaș: „Am mers la dânsul în luna mai, anul acesta. M-am dus și cu un CT pe care-l făcusem. Și cum a văzut investigația, mi-a spus că trebuie să suport o intervenție chirurgicală cu protezare de gleznă”, povestește Costică Perneș.
Artrodeza, tratamentul standard la noi, o operație conservatoare, cu impact negativ
„Chiar dacă operația s-a derulat în condiții optime, respectând principiile ortopedice, există un risc ca o parte dintre pacienți să ajungă la artroza gleznei, adică la uzura articulației gleznei. Iar asta duce la dureri, la imposibilitatea de a merge distanțe mai lungi, de a face efort fizic. Și, așa cum știm, viața este mișcare, asta înseamnă că orice limitare a mișcării are un impact important asupra vieții noastre”, explică dr. Apostu.
În cazul artrozelor de gleznă, adică atunci când glezna este uzată, tratamentul cel mai des utilizat este încă reprezentat de artrodeză – ceea ce înseamnă blocarea articulației gleznei. „Adică, pacientul nu va mai putea mișca niciodată laba piciorului. Ea va fi fixă, într-o poziție de 90 de grade, lucru care permite piciorului să calce, să umble, doar că intervenția aduce limitări ale activității pacientului”, explică medicul ortoped.
La fel ca și Costică Perneș, mulți alți pacienți refuză o astfel de abordare chirurgicală conservatoare, mai spune dr. Apostu, tocmai pentru că se știe că impactul asupra mersului este important.
Protezarea, intervenție modernă mai complicată, dar cu beneficii nete pentru pacient
Din fericire, de câțiva ani, la nivel internațional, a început să crească numărul intervențiilor chirurgicale de protezare a gleznei, după modelul celor pentru alte articulații mai mari – șold sau genunchi – pentru care astfel de soluții chirurgicale sunt posibile de mult timp.
„Intervenția este într-adevăr mult mai complicată decât o protezare de șold sau de genunchi, durează mult mai mult, principiile sunt altele. În plus, companille producătoare încă sunt în curs de a pefecționa proteza de gleznă. Dar este o creștere foarte mare în ultimii ani a numărului de intervenții. Și, din fericire, am reușit și noi să oferim această opțiune pacienților cu artroză de gleznă. Am întâmpinat inclusiv probleme logistice din cauza faptului că sunt puțini chirurgi care să facă astfel de intervenții, astfel că nici companiile medicale nu sunt foarte interesate să aducă protezele”, explică dr. Apostu.
Practic, și în cazul pacientului Perneș instrumentele necesare unei astfel de intervenții au fost aduse din Germania. „În SUA, de la an la an, numărul de astfel de intervenții de protezare se dublează. Și asta ne spune că pacienții sunt mult mai mulțumiți, că protezele sunt din ce în ce mai bune și de asemenea, chirurgii sunt din ce în ce mai perfecționați în realizarea acestei intervenții. Dar, marele avantaj pentru pacienți este că, după aceste operații, pot călca pe picior, fără durere, pot să-și păstreze mobilitatea și practic asta este tot ce ne interesează. În plus, dacă sunt și modificări ale gleznei, o astfel de operație le poate și corecta”, punctează medicul ortoped. Pentru că adeseori, la fel ca și în cazul pacientului Perneș, și la alți pacienți glezna este modificată, în sensul că este dezaxată.
Planificare minuțioasă pentru prima protezare de gleznă din rețeaua Regina Maria
Intervenția chirurgicală de protezare a gleznei realizată pentru Costică Perneș a fost prima de acest fel la Regina Maria și a doua din țară cu acest tip de proteză, punctează dr. Apostu: „Este o proteză modernă. Într-adevăr, operația este mult mai dificilă, în schimb, permite o aliniere perfectă a oaselor și ne așteptăm ca și supraviețuirea protezei să fie de durată”.
Intervenția chirurgicală a fost precedată de discuții referitoare la opțiunile medicale cu beneficii și dezavantaje. „Pacientul oricum refuzase înainte opțiunea de artrodeză de gleznă și i-am explicat de această posibilitate de protezare de care el auzise, dar pe care nu o fac foarte mulți medici în România. Eu mă ocup foarte mult de partea de gleznă și picior și atunci a venit la noi, la Regina Maria. I-am explicat cum au decurs intervențiile anterioare pe care le-am făcut cu protezare de gleznă, ce am văzut în străinătate – pentru că aceste tehnici le-am învățat la Barcelona – și pacientul a zis că asta este ce vrea să audă. A spus că vrea să scape de durere și că vrea ca glezna să nu fie rigidă, ci mobilă”.
Pentru ca o astfel de intervenție să fie una reușită, planificarea extrem de minuțioasă joacă un rol important, subliniază medicul ortoped: „Este nevoie și de alte examinări, pe lângă radiografie și CT pe baza cărora faci o planificare inițială. Este nevoie de o foarte bună colaborare cu colegii din departamentul tehnic al companiilor distribuitoare, pentru că ai nevoie de suportul lor pe parcursul intervenției”.
Practic, în cadrul intervenției se montează un ghidaj în jurul piciorului care fiind o procedură minuțioasă este și de durată, dar care, spre deosebire de alte proteze, asigură o aliniere foarte bună a protezei în timpul intervenției, subliniază dr. Apostu: „Eu am mai realizat artroplastii de gleznă de la alte companii, cu alte principii, la care, într-adevăr, alinierea nu este la fel de bună ca la proteza folosită în cazul domnului Perneș. Operația este mult mai lungă, mult mai grea, dar rezultatele sunt mult mai bune, considerăm noi”.
Suferința îndelungată a dus la sudarea oaselor
Intervenția a durat patru ore, iar alături de dr. Dragoș Apostu au fost alți doi medici cu care obișnuiește să rezolve cazurile dificile: Dr. Oltean-Dan Daniel și Dr. Robert Pricop, dar și echipa ATI condusă de dr. Miron Țigănaș. De asemenea, un coleg s-a ocupat de instrumentar – As. Mihai Cosofreț – și alți doi colegi au asigurat suportul tehnic.
„Ce a fost dificil în cazul domnului Perneș, ca o particularitate, a fost că dânsul având în trecut o intervenție chirurgicală și fiind o suferință de mult timp, oasele – tibia și peroneul, mai exact – erau efectiv sudate, fuzionate. Și asta a făcut puțin mai dificilă prima parte a intervenției, pentru că a fost nevoie ca oasele să fie separate, dezlipite ca noi să putem trece la următorii pași”, a subliniat dr. Apostu.
Intervenția nu a fost lipsită de riscuri. De a fractura osul, de a leza vase, de a leza nervi și nu doar atât, punctează medicul ortoped: „Și de aceea e nevoie de foarte multă atenție și migală, pentru a nu avea parte de astfel de complicații. Cele mai grave complicații din punctul nostru de vedere sunt infecțiile și tromboza venoasă profundă. Pentru a elimina riscul de tromboză – care poate fi fatală -, pacienții primesc anticoagulant. Infecția, doar în mod excepțional poate fi fatală, dar este o mare problemă la nivel local și necesită uneori mai multe intervenții chirurgicale pentru eradicarea ei”.
„Osul trebuie să integreze proteza”
Chiar și cu proteză modernă, pacientul nu poate pune piciorul în pământ chiar de a doua zi după intervenție. „După operație, piciorul pacientului trebuie pansat și imobilizat într-o atelă până când osul practic integrează proteza. I se administrează tratament antialgic, i se face profilaxia antibiotică, profilaxia trombozei și este urmărit 2-3 zile, pentru a fi siguri că nu are loc o sângerare excesivă, că plăgile se vindecă corespunzător și că durerile încep să dispară. Totodată, pacientul este ajutat și instruit de kinetoterapeut care îl învață cum să se deplaseze în această perioadă”, explică medicul ortoped pașii următori intervenției chirurgicale.
Pacienții sunt externați cam la 2-3 zile de la intervenție, dar atela se dă jos la controlul de 3 săptămâni, timp în care nu au voie să calce pe picior. Tot după 3 săptămâni se scot firele de sutură și se trece la o orteză fixă de gleznă – un fel de gheată specială -, care trebuie purtată și ea între 3 și 6 săptămâni, dar care este mult mai confortabilă și pentru igienă și pentru începerea deplasării.
Odată ce tot procesul de vindecare și recuperare s-a finalizat pentru pacient și plăgile s-au vindecat și s-a făcut și recuperarea medicală – care poate dura 3-4 luni -, nu mai există restricții, dă asigurări medicul ortoped: „Însă e adevărat că o muncă fizică grea – de cărat greutăți o perioadă lungă de timp – poate duce la o uzură mai precoce a protezelor. În schimb, partea de mers, de activitate, nu e deloc limitată”.
„Rezultatele pe termen mediu și scurt sunt surprinzător de bune”
„Pacientul este o mare, mare parte din cheia succesului unei astfel intervenții. Dacă pacientul are, de exemplu, diabet, acesta poate să crească riscul de complicații – plaga să nu se vindece corespunzător și să crească riscul de infecții. De asemenea, la fel sunt riscuri mai crescute și în cazul fumătorilor, al pacienților cu boli reumatologice – mai ales dacă primesc un tratament reumatologic – cum am avut un caz similar, o doamnă cu spondilită și o artroză importantă la nivelul gleznei. Astfel de comorbidități cresc riscul complicațiilor, dar nu sunt contraindicații”, mai spune dr. Apostu.
Din fericire pentru Costică Perneș (foto), acesta nu a avut comorbidități și sunt șanse foarte mari ca proteza odată pusă să rămână pe poziție toată viața.
„Proteza de tipul celei puse în acest caz este alcătuită din metal trabecular care este practic cel mai bun material care poate fi utiliziat pentru o proteză. El a fost dezvoltat pentru protezele de șold și acolo și-a dovedit supraviețuirea pe termen lung. Metalul trabecular are o structură asemănătoare cu cea a osului și din acest motiv osul, practic, crește și prinde acest metal mult mai bine decât o poate face în cazul altor tipuri de implanturi din titan. Și asta, sigur, ne dă speranța că pacientul Perneș nu va mai trebui vreodată să înlocuiască această proteză. Dar bineînțeles, încă nu avem date suficiente despre supraviețuirea pe termen lung a protezelor de gleznă, așa cum avem despre cele de șold sau de genunchi, care se pun de peste 30 de ani. Cum spuneam, aceste intervenții nu se fac de foarte mult timp nici la nivel mondial, dar este limpede că rezultatele pe termen scurt și mediu sunt surprinzător de bune, chiar și pentru noi, medicii”, a conchis specialistul.
Articol susținut de Regina Maria
