Sistemele de radar ale Armatei au detectat în noaptea de vineri spre sâmbătă mai multe drone care au venit dinspre mare și au zburat deasupra teritoriului Ucrainei, însă semnalele radar erau intermitente, țintele zburând la altitudini foarte joase, au spus mai multe surse din MApN, pentru HotNews.
Dronele rusești au fost urmărite deasupra Ucrainei, dar apoi au intrat în picaj și radarele de la sol nu le-au mai putut urmări. Drona care a zburat și s-a prăbușit în Galați a zburat foarte jos și nu a fost detectată deloc.
Armatei are două variante: fie drona a fost bruiată de sistemele de război electronic ale Ucrainei, fie a fost avariată de antiaeriană ucraineană și apoi a deviat de la traseu, însă ea nu a fost urmărită pe radar.
„Nu poți urmări peste tot așa de jos”
„Radarele performante au o rază foarte mare de detecție, însă pe măsură ce țintele zboară din ce în ce mai aproape de sol apar blocaje în calea undelor antenei – clădiri, copaci, apar interferențe, nu poți urmări peste tot așa de jos”, a explicat, pentru HotNews, un oficial MApN cu condiția confidențialității identității sale.
Acesta spune că, în afară de radarele mari, pe poziții fixe, ale sistemului național de urmărire, pentru detecție se folosesc și radare mobile și în zona Deltei Dunării au fost mutate multe astfel de dispozitive care văd și urmăresc de obicei dronele folosite de Rusia în atacurile asupra porturilor ucrainene.
Dar chiar și pentru astfel de unități radar este destul de dificil uneori pentru că dronele de tip Geran 2 (Shahed 136) sunt ținte mici, care zboară jos și încet și sunt produs din materiale care nu reflectă foarte bine undele radar.
În plus, contează și unde sunt dispuse în teren sistemele radar, Armata alegând să acopere zone unde până acum au avut loc mai multe incidente cu intrări neautorizate în spațiul aerian național.
„Nu ai cum să acoperi tot spațiul. Sunt inclusiv și sisteme Gepard dislocate în zonă, dar și acelea au o rază limitată de descoperire și o rază și mai limitată de angajare a țintelor. Am avea nevoie de sute de astfel de radare să le întindem de-a lungul Dunării că să putem acoperit efectiv fiecare zonă”, a spus sursa din minister.
De ce nu au văzut drona nici avioanele Eurofighter
Grupul de drone monitorizat intermitent zbura deasupra spațiului aerian din Ucraina când avioane de vânătoare britanice Eurofighter Typhoon dislocate de la baza aeriană de la Mihail Kogălniceanu au ajuns în zonă.
Potrivit surselor HotNews, dronele rusești au apărut pentru foarte scurt timp pe radarele avioanelor, iar pe măsură ce au coborât și mai mult ele au dispărut de tot: „Au intrat în picaj în zona Reni, în Ucraina, acolo a fost atacul”.
Radarele de la bordul avioanelor Eurofighter, deși mai performante decât cele de pe avioanele F-16 românești, nu sunt la fel de puternice precum radarele de la sol și au uneori probleme în a detecta drone precum Geran 2 sau Gerbera.
Anul trecut, un pilot român de F-16 explica pentru HotNews că, într-adevăr, există situații când dronele nu sunt reperate de radarele avioanelor, dar ele sunt de cele mai multe ori depistate de radarele de la sol și informațiile sunt partajate și cu avioanele aflate în misiune.
„Primim situația de la sol, de la radare, știm unde sunt, știm ce căutăm, încercăm și noi să le reperăm prin radarele noastre. Nu tot timpul le vedem, fie că nu le reperăm pe radar, fie că ele deja au căzut sau au fost doborâte”, spunea pilotul român.
Dronele Shahed 136 (Geran 2) sunt relativ mici și greu de „văzut” pe radar, mai ales că ele zboară destul de încet și la altitudini destul de mici. În plus, ele reprezintă și un tip de amenințare asimetrică: sunt niște sisteme relativ ieftine și nesofisticate pe care nu prea vrei sau îți permiți să le doborî cu rachete scumpe, de milioane de euro.
„Aceste drone sunt preponderent construite din elemente non-metalice și atunci suprafața lor de reflexie este mică. Asta înseamnă că le vedem, foarte probabil le vedem, numai că există o probabilitate rezonabilă să nu le putem urmări permanent”, explica generalul Viorel Pană, pe atunci şeful Statului Major al Forţelor Aeriene, în 2023.
Cum monitorizează România spațiul său aerian
De la debutul războiului din Ucraina, dar în special după ce atacurile cu drone s-au intensificat în zona Deltei, NATO a adus în România mai multe sisteme radar pe care le-a detașat – unele au fost prezentate public, de altele doar s-a vorbit fără a se da detalii specifice.
Unități radar din Spania, SUA, Italia sunt doar câteva care au fost mutate din zona, dincolo de radarul bateriei antiaeriene Mamba a Franței dislocate la Capul Midia.
Pe lângă aceste sisteme radar, România se bazează pe sistemul național de monitorizare a spațiului aerian care are mai multe tipuri de radar, 2D și 3D, fixe și mobile, care pot scana și urmări spațiul aerian pe distanțe foarte mari.
Cele mai moderne și de bază radare sunt cele fixe 3D AN/FPS-117 din care România operează 5 astfel de sisteme, dar și cele mobile TPS-77 (tot 5 în operare). La acestea se mai adaugă și numeroase radare mai vechi, sovietice, dar și sisteme mobile TPS-79 Gap Filler.
Pentru a monitoriza mai bine zona Deltei și granița cu Ucraina, sistemele de radar mobile au fost dislocate în zonă, pentru a „vedea” mai bine la înălțimi joase, acolo unde zboară dronele rusești.
Cel mai potrivit radar pentru o astfel de misiune este radarul Gap Filler / TPS-79, un radar 3D mobil, capabil să opereze într-un mediu electromagnetic ostil și cu bruiaje extreme.
Radarul TPS-79 este unul care urmărește la 360 de grade, poate monitoriza spațiul aerian până la 10.000 metri altitudine și are o bătaie de peste 190 km.
Radarul este foarte mobil, poate fi instalat în sub 60 de minute, și e soluția perfectă pentru a monitoriza zona Deltei, fără să fie amplasat în apropierea imediată a zonelor periculoase unde au loc atacurile rusești.
Alt radar care ar putea fi mutat în zonă este cel tridimensional mobil TPS-77.
TPS-77 acționează pe o raza de 470 de kilometri si pana la altitudinea de 30,5 kilometri, pe frecventa 1215-1400 MHz (D/L).
Radarul însă acoperă doar o parte a cerului, nu asigură o acoperire 360.
