Apetitul pentru jocurile de noroc nu începe cu păcănelele, ci cu un joc pe telefon sau calculator. În spatele unor imagini colorate și al unor „surprize”, unele jocuri video folosesc același mecanism ca jocurile de noroc: plătești pentru o șansă, nu știi ce primești, iar incertitudinea te face să revii. Studiile arată că această expunere timpurie funcționează ca un antrenament pentru comportamente de tip gambling. Iar pentru mulți copii, primul contact cu acest mecanism apare cu ani înainte de vârsta la care ar avea voie, legal, să joace.
Cu câțiva ani în urmă, când copilul meu avea 5 ani, m-am trezit cu o notificare de la bancă. 1.200 de lei. Nu cumpărasem nimic, dar copilul descoperise, în jocul lui preferat, niște „cutii-surpriză”. Le-a apăsat. De mai multe ori.
„Am pus degețelul pe niște cutii frumos colorate din care ieșea lumină”, mi-a explicat.
Pe ecran, cutiile animate se mișcau, scoteau sunete și atrăgeau atenția prin lumini. Nu era clar că e o plată și nici ce urmează să primească. Totul era construit ca o surpriză. Sigur că, în astfel de cazuri, e și o chestiune de responsabilitate a părinților, dar, să recunoaștem: de multe ori, telefonul ajunge în mâna copilului. Iar când cardul e deja salvat, între apăsarea unui buton și o plată reală nu mai există prea multe bariere. La vremea aceea, plățile online se făceau mai ușor. Astăzi, unele sunt securizate suplimentar, dar mecanismul din jocuri a rămas același.
Eu am recuperat o parte din bani, dar întrebarea a rămas: cum ajunge un copil să se joace ca la cazino?
Citește continuarea articolului AICI.
