Bucureștiul a fost paralizat de furtuna din noaptea de marți spre miercuri. A plouat într-o lună aproape cât media multianuală a lunii iunie. Sute de case, străzi și metroul au fost inundate. Putea fi prevenită această situație?
- Dan Bărbulescu, președintele Asociației Parcul Natural București, explică într-un interviu pentru publicul HotNews că există soluții pentru a evita efectele unei furtuni puternice cum a fost cea de zilele trecute, dar astfel de soluții trebuie planificate.
- El remarcă, însă, că până acum nu a fost făcut un plan la nivelul administrațiilor publice pentru a atenua consecințele unor astfel de fenomene.
- „Probabil că în momentul în care, într-o noapte, vor curge 200 de litri pe metru pătrat, mari zone ale Bucureștiului se vor inunda și vor apărea victime umane, abia atunci lucrurile vor putea să intre într-o logică a planificării”.
- Activistul civic spune unde consideră că s-a greșit până acum, care sunt intervențiile simple care pot fi aplicate și explică cum poate ajunge Bucureștiul un „oraș-burete”.
Dan Bărbulescu este directorul executiv al Asociației Parcul Natural București, fosta Asociație Parcul Natural Văcărești. ONG-ul s-a implicat activ în înființarea Parcului Natural Văcărești și protejarea zonei, a Parcului Natural Pajiștea Petricani și militează ca Pădurea Băneasa, stufărișurile din Dobroești, Valea Saulei și lunca Dâmboviței ( zona dintre Lacul Morii și Chiajna, la intrarea în București), să devină parcuri naturale.Anul acesta, Asociația a amenajat și prima grădină de ploaie din București, în Parcul Tineretului.
„Nu poți controla un astfel de fenomen, dar poți să-i atenuezi efectele”
HotNews: De ce s-a inundat Bucureștiul la ultima furtună?
Dan Bărbulescu: Bucureștiul s-a inundat la ultima furtună pentru că am avut de-a face cu o ploaie, nu nemaipomenită, dar neobișnuită. Adică a plouat cât media lunii iunie într-o seară, ceea ce înseamnă foarte mult. Adică indiferent cum ai interveni pe acest fenomen, nu-l poți controla. Dar poți să atenuezi efectele lui.
Poți să intervii integrând mai multă natură în infrastructură. În momentul de față Bucureștiul are o infrastructură de canalizare, de preluare a apelor pluviale, dar atât. Limitele ei le văd de fiecare dată când avem astfel de eveniment. Însă nu avem soluții bazate pe natură ca să combatem aceste fenomene, cum au alte orașe din Europa.
Este important să integrezi soluții bazate pe natură, pe lângă sistemul de canalizare, ca apa de ploaie, să fie absorbită, refolosită, menținută în sol, ca să atenuezi efectele acestor fenomene și să scazi costurile.
– Cum pregătim în mod concret orașul să reziste la astfel de fenomene extreme?
– Îl pregătești în primul și în primul rând pe baza unor studii. Adică tu trebuie să ai niște modele, să vezi cum curge apa pe dedesubt, să vezi cum curge apa pe deasupra. Și pe baza acestor modele, faci niște hărți de risc ale orașului. Ele îți arată care sunt zonele cu probleme, iar tu știi unde, de exemplu, poți să injecteze apă ca să faci reumplerea acviferului. Îți mai arată unde poți să creezi zone de captare, zone de biofiltrare, zone de infiltrare, de evapotranspirație.
Un motiv pentru care Bucureștiul s-a inundat este și că apa în București, și mă refer la apa de ploaie, curge foarte repede.
– Cum putem noi să determinăm cum curge apa?
– Modificând infrastructura. S-a inundat Piața Victoriei. De unde a venit apa în Piața Victoriei? Se poate interveni acolo, pe baza unor studii, astfel încât apa care curge să fie oprită, fie în alveole speciale, pe care le faci în trotuar, fie să o păstrezi în bazine de retenție, în subsol, poți să intervii în așa fel încât apa să se infiltreze în sol, adică să crești suprafața permeabilă.
Bazinele de retenție despre care domnul primar general a vorbit sunt și ele soluții. Dar dacă ele nu sunt prevăzute, de exemplu, cu sisteme de separare a hidrocarburilor sau cu sisteme de decantare, să poți să separi materialele solide care vin la vale cu această apă, degeaba faci aceste investiții. Pentru că nu poți să pompezi apă considerată murdară, pe care o iei de pe șosea, în Dâmbovița. Pentru că ea îți ajunge, pe urmă, în Argeș și în sistemul hidrografic. Deci sunt tot felul de investiții pe care le poți face, dar integrând natura în această infrastructură de colectare, refolosire și de management a apei de ploaie întotdeauna ieși mai ieftin.
„Parcul Natural București e un super asset”
Parcul Natural București e un super asset în tot acest sistem sustenabil de management al apei. El e un polder la origine. Adică este o zonă joasă care poate absorbi apa de ploaie. Acele bazine despre care vorbea domnul primar pot primi apa din zona Tineretului – Mihai Bravu iar mai departe, poate fi pompată în Parcul Natural Văcărești, după ce este filtrată.
Vreau să dau și două contraexemple. În Sectorul 4 există un parc care se inundă de fiecare dată. Iar asta e o curiozitate. Ne putem imagina cât spațiu betonat există acolo, în care apa nu se infiltrează. Este vorba despre Lumea Copiilor. Eu sper foarte mult să găsim împreună cu Primăria Sectorului 4 soluții astfel încât acel volum mare de apă care vine de pe Dealul Piscului să poată fi absorbit de spațiile verzi din Lumea Copiilor. Adică să putem scoate zonele betonate sau sigilate, fie că vorbim de tartan sau de alte materiale minerale, astfel încât apa să-și găsească loc să ajungă ori în pânza freatică, ori să inunde zone speciale, să facem grădini de ploaie care să absoarbă apa.
Al doilea exemplu pe care vreau să-l dau este în Sectorul 3, unde Primăria a acoperit pământul din jurul arborilor cu tartan. Acolo, singurul spațiu în care apa se poate infiltra în curgerea ei, atunci când plouă puternic, este acoperit cu tartam. Dacă ne plimbăm pe Bulevardul Decebal sau Bulevardul Unirii, o să vedem pe trotuar arborii care sunt înconjurați de tartan.
S-ar putea ca în următorii ani să ne confruntăm cu episoade și cantități de apă duble. Dacă nu luăm măsuri, nu știm ce vom face în acel moment.
Vom scăpa de betonarea spațiilor verzi forțați de împrejurări
– Activitatea preferată a majorității primarilor din București este să betoneze în continuare tot ce prind, să fie curat, cu pavele și gazon, să nu fie praf și noroi. Cum scăpăm de această meteahnă?
– Probabil că vom scăpa forțați de împrejurări. Ca să poți să implementezi astfel de soluții, trebuie să le planifici. Or, noi, la capitolul planificare, nu suntem buni. De asta am ajuns așa și cu sistemul de termoficare – a fost amânată problema până când a explodat. La fel se va întâmpla și cu schimbările climatice. Probabil că în momentul în care, într-o noapte, vor curge 200 de litri pe metru pătrat, mari zone ale Bucureștiului se vor inunda și vor apărea victime umane, abia atunci lucrurile vor putea să intre într-o logică a planificării.
– Cum va fi folosită apa de ploaie în Parcul Natural Văcărești?
– Altfel, da, există proiecte pilot. Și noi, la Asociația Parcul Natural București, avem un proiect pilot prin care încercăm să exprimăm Parcul Văcărești ca soluție verde de preluare a apei de ploaie. Apa de pe centrul comercial Sun Plaza, de lângă parc, va fi filtrată și folosită pentru a alimenta bălțile din parc. Proiectul se numește NATALIE și e finanțat de Comisia Europeană. Uniunea Europeană oferă sprijin și expertiză și bani și resurse ca să putem să ne schimbăm felul în care funcționează orașele noastre și să integrăm natura în aceste soluții. Trebuie să ne gândim la ele, trebuie să lucrăm cu specialiști, trebuie să planificăm, să anticipăm riscul și să începem să punem în practică. Dar e foarte greu să faci lucrul acesta. Noi nu avem această capacitate.
Ce înseamnă orașul-burete
– Primarul General spunea că, din datele pe care le-a primit de la specialiști, 75% din suprafața Bucureștiului este impermeabilă. Adică, pe 75% din suprafața orașului, apa nu se scurge în sol, este beton. Ce înseamnă un „oraș burete” și cum poate Bucureștiul să preia natural mai multă apă de ploaie?
– Un oraș-burete este un oraș care permite apei să se infiltreze și care oprește apa din curgerea ei. Și, pornind de la această definiție, trebuie să gândim soluții de la mic la mare, de la alveola arborelui care să permită infiltrarea apei, până la Parcul Izvor care să fie amenajat în așa fel încât să fie permeabil și să permită infiltrarea apei în sol.
Nu există o singură soluție pe care să o aplicăm. Aici trebuie să pornim cu mai multe soluții, să amenajăm de la mici grădini de ploaie (n.r. un spațiu care permite ca apa să fie colectată, menținută în teren, infiltrată în sol sau preluată de plante), așa cum am făcut noi în Parcul Tineretului, în tot Bucureștiul, să facem bazine îngropate care funcționează ca adevărate poldere de preluare a apei.
De exemplu, o soluție pe care noi o tot promovăm este să transformăm parcurile care se află la baza coniștei Dâmboviței, pentru că avem parcuri frumoase și cu capacitate, ponind de la Văcărești, la Tineretului, la Carol, în tot atâta zone de retenție apei care se scurge de pe coniștea Dâmboviței. Aceea este apa care inundă Bucureștiul.
– Cum se pregătesc orașele din Europa pentru aceste fenomene meteo extreme generate de schimbările climatice?
– Orașele-burete există în Europa, există că lângă noi, orașele din Nord, de exemplu. Copenhaga este un oraș care are o strategie oficială în acest sens. Orașele din Germania, la fel.
Sunt orașe care au început să planifice aceste fenomene și care se descurcă de minune în gestionarea lor. Adică au avut și ei prin anii 70 o perioadă în care betonau mult și totul era despre mașină, dar în ultimii 20 de ani au început să regândească orașul, au început să-și schimbe nu numai pavajele, ci și felul în care se raportează la astfel de fenomene meteorologice.
Apa de ploaie folosită ca resursă
– Concret, ce anume au făcut?
– Primul pas, au făcut studii. Pe baza studiilor și-au făcut strategii și strategiile au început să fie puse în practică. Pornind de la mic către mare. Pornind de la reducerea spațiilor betonate și desigilarea lor până la crearea de mari bazine de retenție a apei de ploaie. Au făcut strategii care au încetat să mai trateze apa de ploaie ca un deșeu, să o arunce în canalizare, și au început să o privească ca pe o resursă. În momentul în care începem să tratăm apa de ploaie, chiar și cu volume mari, ca pe o resursă, optica se schimbă. Iar un oraș începe să funcționeze altfel.
Am fost de curând la Utrecht și am putut să văd de la soluții punctuale – scuaruri verzi capabile să absoarbă apă de ploaie – până la renaturarea unui întreg râu care anterior era o autostradă prin oraș, cu râul curgând pe sub ea.
Un alt exemplu care-mi vine în minte este orașul Rotterdam care a reușit să integreze foarte multe astfel de soluții de preluaer, biofiltrare, refolosire sau injectare a apei de ploaie în acvifer. În general, orașele nordice sunt primele în clasament, dar avem și orașe sudice pentru că fenomenul care ne lovește și pe noi din ce în ce mai mult, adică perioade de secetă, căldură puternică, întreruptă de căderi masive de precipitații. De exemplu, în Milano am văzut niște zone de absorbție de ploaie foarte bine planificate și foarte bine executate.
„Soluțiile bazate pe natură nu își propun să respingă infrastructura clasică”
– Poate infrastructura asta de colectare a apelor pluviale, cu multe colectoare, să rezolve problema inundațiilor în București, în absența a celorlalte soluții?
– Eu nu cred că poți să oprești un astfel de fenomen, vorbim totuși de căderi masive de precipitații, dar poți să atenuezi. Soluțiile bazate pe natură nu își propun să respingă infrastructura clasică, cea de canalizare, de preluare, de pompare a apelor pluviale în stația de epurare. Dar pentru a deveni sustenabil și pentru a face față unor astfel de evenimente extraordinare, sistemul clasic de management al apelor pluviale trebuie secundat, trebuie presărat cu soluții bazate pe natură, în amonte, care să-și propună absorbirea, menținerea, refolosirea și evaporarea apei pluviale.
Aplicând aceste soluții, rezolvăm și problema spațiilor verzi, adică creștem numărul acestora, rezolvăm poate și problema irigațiilor de care avem nevoie atunci când temperatura este foarte ridicată sau când avem perioade de secetă – adică folosim apa de ploaie colectată pentru irigații – și rezolvăm pe termen lung și problema inundațiilor.
– De ce subiectul acesta al schimbărilor climatice este atât de puțin discutat de primarii din București?
– Este un subiect dificil și care din păcate intră pe agenda conspiraționiștilor. Este un subiect încă nu foarte bine cunoscut și care poate fi amânat. Este o situație care se judecă pe termen mediu și lung. Așa cum spuneam mai devreme, noi nu suntem buni la planificare. Nu știm să facem strategii realiste și să le punem în practică. A fost un episod de inundații, efectele sunt îndepărtate în câteva zile, după care trecem la alte lucruri. Dar s-ar putea ca peste 10 ani de zile acest fenomen să fie dublu ca intensitate. Sau s-ar putea ca peste 10 ani de zile să avem 40 de grade timp de două săptămâni și să se ajungă la mortalitate.
Cum ne pregătim pentru acest scenariu de schimbare a climei, mai ales la nivel urban, este o mare provocare. Și e o mare provocare pentru că e nevoie de gândire pe termen lung și de strategii și de date, de cercetări, de investitii. Schimbarea climei va schimba felul în care arată orașele noastre, iar dacă noi nu ne vom adapta din timp, vom fi forțați să o facem cu costuri mult mai mari mai târziu.
