După ce a fost acuzat de autorități că este un pericol pentru securitatea națională, un palestinian stabilit de șapte ani în România a obținut în instanță anularea deciziei de returnare, scrie Snoop.ro. Deși judecătorii au concluzionat că informațiile secrete nu indică terorism, autoritățile au emis o nouă decizie prin care încearcă să-l dea afară.
Acest text nu este despre un palestinian pe care autoritățile încearcă să-l dea afară din România fără să-i explice de ce. Este despre puterea pe care instituțiile de securitate o au atunci când justifică măsuri radicale invocând informații secrete.
În lipsa unor explicații publice și a unui control civil real asupra activității acestor instituții, verificarea eventualelor abuzuri devine aproape imposibilă. În cazul documentat de Snoop, nici după ce o instanță a concluzionat că informațiile secrete nu indică terorism sau un pericol pentru securitatea națională, autoritățile nu au explicat pe ce își bazează suspiciunile și au reluat procedura prin care vor să-l forțeze pe cetățeanul străin să părăsească România.
În cele din urmă, întrebarea nu este doar dacă un om – fie el străin sau român – reprezintă sau nu un pericol. Ci cum și cine verifică instituțiile care fac astfel de evaluări, pentru ca puterea lor să nu poată fi exercitată arbitrar.
O seară care i-a schimbat viața
Pe 25 mai 2025, pe strada Mihail Kogălniceanu din centrul Clujului, aerul mirosea a cafea arăbească. Își amintește că din boxe se auzea muzică orientală, iar zeci de oameni se plimbau printre standurile Festivalului Gastronomic Internațional Ethnicity. Wasim povestește că s-a oprit la standul Palestinei și a rămas acolo aproape două ceasuri. A băut o cafea și s-a bucurat de dansurile și cântecele tradiționale.
Spune că nu îi cunoștea pe organizatori și că nu avea nicio legătură cu evenimentul. Se descrie drept doar un palestinian născut în Fâșia Gaza care, după șapte ani petrecuți în România, se bucura de o seară care îi amintea de locurile lăsate în urmă.
Nu bănuia că acea seară avea să-i schimbe viața.
„Am primit două certificate din România: unul de masterand și unul de terorist”, spune Wasim.
Vorbește românește cu inflexiuni ardelenești
La 36 de ani, palestinianul stabilit din 2020 în Cluj vorbește calm, aproape resemnat. Ne-am întâlnit la sfârșitul lunii mai în biroul avocatului său, într-o casă interbelică de lângă centrul orașului – acolo unde, cu un an înainte, au început toate problemele.
Poartă un tricou polo albastru și pantaloni închiși la culoare. Mai degrabă o prezență care trece ușor neobservată într-o mulțime. Wasim a împrumutat ceva din locul care i-a devenit „acasă”. Vorbește românește cu inflexiuni ardelenești, rostind rar cuvintele și prelungind uneori silabele în felul domol al clujenilor.
„Am vrut să văd cum trăiesc oamenii în Europa”
Wasim s-a născut și a crescut în Fâșia Gaza, într-o familie pe care o descrie „nici bogată, nici săracă”. Toți membrii familiei sale lucrează sau au lucrat pentru UNRWA, agenția ONU pentru refugiații palestinieni.
Și Wasim a fost specialist suport tehnic la UNRWA, timp de trei ani, după ce a absolvit Inginerie Software la Universitatea din Palestina. Campusul central al universității din orașul Al-Zahra, la sud de Gaza City, a fost complet distrus pe 17 ianuarie 2024, în timpul ofensivei israeliene din zonă. Toate cele 12 universități mari din Fâșia Gaza sunt astăzi ruine.
În 2019, Wasim a primit o bursă de studiu în România pentru master. Nu mai ieșise niciodată din Gaza. A primit viza de la Tel Aviv (Israel). „Am vrut să văd cum trăiesc oamenii în Europa. La noi era numai război. Nu aveam viață”, spune el.
„Familia mea stă acum într-un cort“
A făcut un an de limba română la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia și, după ce a absolvit masteratul în domeniul Telecomunicaţii la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, în iulie 2023, a decis să rămână în Cluj.
A obținut un permis de ședere cu drept de angajare și a lucrat cu forme legale în Cluj. Părinții, doi frați și o soră au rămas în Fâșia Gaza și trăiesc acum într-o tabără de refugiați în apropiere de granița cu Egipt.
„Nu mai avem casă, a fost distrusă în bombardamente. Familia mea stă acum într-un cort. Mama este grav bolnavă”, povestește Wasim. Încearcă să țină legătura cu cei de acasă, atunci când prinde semnal. Dar uneori trece și câte o lună până să dea de ei. În general, veștile vin telegrafic: „Suntem bine. Tu ești bine?”.
„Să povestim un pic”
Până în vara lui 2025, invariabil răspunsul lui Wasim era: „Sunt bine”. Își definește viața de atunci drept remarcabil de banală. Se ducea la muncă, se întorcea acasă, seara făcea câteva curse de ridesharing, pentru a-și spori veniturile. Nimic ieșit din comun. „Asta e toată viața mea”, ne spune.
Wasim povestește că și-a construit treptat o a doua biografie. Și-a strâns în jur o mică familie: prietenii lui sunt, în mare parte, oameni veniți de departe – palestinieni, sirieni, egipteni.
La muncă și-a găsit o altă formă de apartenență, printre români. Când a câștigat primul proces cu IGI Cluj, colegii i-au făcut o petrecere surpriză. A văzut în ea nu doar o celebrare a unei victorii juridice, ci felul lor de a-i spune că, într-un oraș în care a venit ca străin, a devenit unul de-ai lor.
Pentru Wasim totul s-a schimbat într-o duminică din mai 2025, când a hotărât să meargă cu niște colegi de muncă la Zilele Clujului, eveniment anual organizat de Primărie și Consiliul Local. Acolo, a poposit două ore, la standul Palestinei.
La câteva zile după eveniment, doi bărbați în civil l-au căutat la locul de muncă și l-au invitat la sediul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate (BCCO). „Să povestim un pic”, își amintește Wasim că i-au spus.
Citește continuarea investigației pe Snoop.ro.
