Ficatul gras nu afectează doar adulții, ci și copiii. Alimentația dezechilibrată, consumul de băuturi dulci, sedentarismul și timpul îndelungat petrecut în fața ecranelor sunt doar câteva dintre motivele pentru care diabetologii au ajuns să vadă în cabinete copii cu prediabet, un nivel crescut al colesterolului și ficat gras.
„La 12 ani să ai un copil cu ficat gras este o mare problemă”, este de părere dr. Oana Pop, medic specialist de diabet, nutriție și boli metabolice în cadrul Hyperclinicii MedLife Oradea. Medicul spune că, în ultimii ani, a început să trateze tot mai mulți copii aduși de părinți din cauza problemelor de greutate. Aceștia sunt supraponderali sau obezi și prezintă analize modificate.
„Ficatul gras este o problemă foarte severă, pentru că, dacă rămâne netratat, poate evolua spre afectarea ficatului, cu fibroză. Fibroza înseamnă că, în ficat, se acumulează treptat țesut cicatricial, iar, în decurs de zeci de ani, unii pacienți pot ajunge la ciroză hepatică și pot avea un risc crescut de carcinom hepatocelular. Cu steatoza hepatică sau ficatul gras nu e de joacă, iar această formă de steatoză este asociată în mare măsură cu alimentația și stilul de viață. În trecut, medicii întâlneau frecvent steatoza hepatică asociată consumului excesiv de alcool. În momentul de față, întâlnim ficat gras la orice vârstă”, subliniază specialista.
40% din copiii supraponderali au ficat gras
Datele epidemiologice confirmă experiența medicilor din cabinete, estimările fiind că numărul copiilor afectați de ficat gras va continua să crească până în 2050, în principal din cauza creșterii prevalenței obezității infantile și a diabetului zaharat de tip 2 în rândul acestora.
În populația generală, aproximativ 7% din copiii și adolescenții cu vârste între 5 și 24 de ani prezintă steatoză hepatică. Situația se complică atunci când vorbim de copii cu exces de kilograme. Potrivit unei meta-analize din 2026, prevalența ficatului gras ajunge la 30%-40% în cazul copiilor cu suprapondere sau obezitate și la 50%-60% în cazul celor cu obezitate severă, băieții fiind mai afectați decât fetele.
„Pur și simplu, alimentația ne influențează foarte mult. Mai ales pe copii, din păcate. Dacă în urmă cu 10 ani era de neconceput să ai în cabinet copii cu diabet zaharat de tip 2, în prezent îl diagnosticăm și la copii și adolescenți. Tratatele vechi spuneau că la copil, adolescent și adultul tânăr apare diabetul de tip 1, în care sistemul imunitar distruge celulele pancreatice care produc insulină. În aceleași tratate, diabetul zaharat de tip 2 apărea la persoane de peste 45 de ani. În momentul de față lucrurile s-au schimbat foarte mult, iar boala afectează persoane de toate vârstele”, completează medicul diabetolog Oana Pop.
„Copiii au devenit sedentari, stau cu telefonul în mână”
La rândul său, Rodica Molnar, președinta Asociației Copiilor și Tinerilor Diabetici Mureș (ASCOTID), spune că alimentația nepotrivită este de vină pentru excesul ponderal care afectează tot mai mulți copii, inclusiv pe unii dintre cei care trec pragul asociației.
„Toate statisticile prezentate de medici vin în contextul unei alimentații ultraprocesate, al unui consum excesiv de alimente cu conținut mare de zahăr, regăsit chiar și în pâine, și al lipsei mișcării. Copiii au devenit sedentari, stau cu telefonul în mână, fac tot mai puțină mișcare. Puțini părinți reușesc să-și convingă copiii să mai facă un sport. Toate acestea la un loc contribuie la apariția obezității la copil și la analize modificate”, explică Rodica Molnar.
Deși există în prezent o lege de prevenție a diabetului, ea nu poate fi pusă în aplicare pe motiv că îi lipsesc normele. „Există o lege a prevenției diabetului, însă nu există normele necesare pentru aplicarea acesteia. Dacă această lege ar fi pusă în aplicare, atunci s-ar putea face prevenție, medicii de familie, nu doar specialiștii, i-ar putea trimite la investigații pe cei cu risc. Ca ONG, de pildă, poți să accesezi fonduri, la fel, autoritățile locale ar putea obține fonduri, se pot face campanii, proiecte de educație în școli. Dacă nu faci educație și informare, degeaba acuzi părintele că are un copil cu kilograme în plus. E nevoie de implicare din toate părțile”, mai spune Rodica Molnar.
„E de datoria inspectoratelor școlare să pregătească și profesorii. Mă gândesc că, în cazul copiilor supraponderali sau obezi, aceștia ar putea avea o discuție sinceră cu părintele care poate nu acceptă sau poate că nu vrea să vadă problema copilului. Dacă profesorul de sport, cadrele medicale din jur, i-ar spune părintelui că acolo este o problemă, părinții ar solicita un set de analize și situația nu ar escalada”, punctează reprezentanta asociației de pacienți.
Cum ar ajuta politicile alimentare coerente
În contextul în care ficatul gras și diabetul de tip 2 la copii riscă să devină probleme majore de sănătate publică, politicile alimentare pot contribui la prevenirea acestor boli printr-o serie de măsuri, cum ar fi limitarea marketingului alimentelor nesănătoase către copii, afișarea clară a informațiilor nutriționale pe ambalaje sau stimularea consumului de alimente sănătoase încă de la vârste fragede. „Nu avem politici alimentare bune”, spune prof. dr. Nastasia Belc, directorul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare.
„Oferta este în strânsă legătură cu cererea: ce căutăm, aceea găsim. Dacă noi cerem ce trebuie, piața se adaptează cerinței consumatorului și trebuie să începem cu educația alimentară pentru cei mici. Este important să înțeleagă ce înseamnă o alimentație echilibrată, ce sunt nutrienții și cum pot face alegeri alimentare sănătoase, nu e suficient să fie un proiect de un an, de pildă, ci trebuie să fie o educație continuă”, conchide Nastasia Belc.
