Există un semnal discret și timpuriu al bolilor neurodegenerative, care poate apărea cu până la zece ani înaintea altor simptome caracteristice. Disfuncția olfactivă este prezentă la aproximativ 90% dintre pacienții cu boală Parkinson în stadiu incipient și la 85% dintre cei cu boală Alzheimer în stadiu incipient, potrivit unei analize publicate în revista Ageing Research Reviews. Alte cercetări arată că simțul mirosului poate fi antrenat, iar exercițiul repetat pare să stimuleze atât sistemul olfactiv, cât și anumite regiuni ale creierului.
Semnalul e discret și trece, de multe ori, neobservat. Mai puțin de un sfert dintre persoanele cu miros afectat își dau seama de problemă înainte de a fi testate pentru o afecțiune neurodegenerativă, potrivit cercetătorilor. Tocmai de aceea, mirosul reprezintă un posibil indicator al sănătății creierului, iar introducerea testelor olfactive în practica medicală curentă ar putea reprezenta o metodă accesibilă pentru depistarea timpurie a declinului cognitiv. Scăderea mirosului nu indică însă automat o boală neurodegenerativă, deoarece poate avea numeroase alte cauze.
Pierderea mirosului afectează profund viața
„Un simț al mirosului foarte slab poate fi un semnal de alarmă timpuriu. Ar putea indica faptul că mai târziu pot apărea probleme cognitive”, a explicat David Vance, psiholog și profesor la Universitatea Alabama din Birmingham, SUA.
Simțul mirosului a fost mult timp neglijat atât de public, cât și de cercetători. Mulți oameni îl consideră mai puțin important decât văzul sau auzul, iar studiile pe această temă sunt subfinanțate.
„Ne folosim simțul mirosului tot timpul, fără să ne dăm seama. Este prezent încă de la naștere și face parte permanent din viața noastră, așa că abia atunci când îl pierdem înțelegem cât de important este. Pentru cei care rămân fără miros, schimbarea poate fi extrem de greu de suportat și le poate afecta profund viața”, a explicat Nicholas Rowan, medic specialist ORL și profesor asociat la Facultatea de Medicină a Universității Johns Hopkins.
Neuronii aflați în nas
Legătura dintre miros, memorie și emoții se explică prin traseul aparte al semnalelor olfactive în creier. În partea superioară a cavității nazale se află milioane de neuroni senzoriali, ai căror receptori detectează substanțele volatile din aer, responsabile de diferitele mirosuri. Informația este transmisă apoi către bulbul olfactiv, aflat la baza creierului. Referindu-se la neuronii olfactivi, care comunică direct cu creierul și sunt expuși mediului exterior, Rowan îi descrie metaforic drept „o parte a creierului aflată în nas”.
Semnalele vizuale și auditive trec mai întâi prin talamus, o structură care filtrează și distribuie informațiile către diferite regiuni ale creierului. În cazul mirosului, traseul este mai direct. Din bulbul olfactiv, impulsurile ajung în regiuni implicate în memorie și emoții, precum hipocampul și amigdala, fără să urmeze același circuit ca văzul sau auzul. Această legătură explică de ce un anumit miros poate readuce instantaneu o amintire sau poate declanșa o reacție emoțională puternică.
Antrenarea mirosului poate mări volumul unor regiuni din creier
Sistemul olfactiv are o particularitate rară: neuronii receptori din mucoasa nazală se pot regenera de-a lungul vieții. Antrenamentul olfactiv încearcă să valorifice atât această capacitate, cât și plasticitatea creierului.
O meta-analiză a studiilor care au urmărit participanții timp de mai mulți ani a concluzionat că adulții în vârstă cu probleme olfactive au un risc aproape dublu de a dezvolta declin cognitiv sau demență față de cei cu miros normal. Raportul din 2024 al Comisiei Lancet privind demența a inclus pierderea auzului și deteriorarea vederii printre factorii de risc care pot fi corectați. Mirosul nu apare încă pe această listă, deși unele cercetări îl consideră un indicator mai precis al declinului cognitiv decât văzul sau auzul.
Simțul mirosului poate fi însă antrenat prin expunerea repetată la mai multe arome. O analiză publicată în Neuropsychology Review a detaliat efectele acestei metode asupra creierului. Exercițiul pare să stimuleze neuroplasticitatea, capacitatea creierului de a se reorganiza, și a fost asociat cu creșteri de volum ale bulbului olfactiv și ale hipocampului, o zonă esențială pentru memorie.
Unele studii au observat și îmbunătățiri ale atenției și capacității de învățare verbală, atât la persoane cu demență, cât și la vârstnici fără tulburări cognitive. Totuși, dovezile sunt încă insuficiente pentru a afirma că antrenamentul olfactiv poate preveni sau încetini demența.
„Antrenarea mirosului nu te va transforma în Einstein, dar ar putea ajuta la limitarea unora dintre efectele îmbătrânirii”, a precizat medicul ORL Nicholas Rowan.
Testele olfactive ar putea completa evaluările de rutină
Testarea mirosului ar putea completa evaluările folosite pentru depistarea timpurie a declinului cognitiv. O meta-analiză publicată în 2025, care a reunit 25 de studii și peste 13.600 de participanți, a arătat că testele olfactive pot identifica o parte dintre persoanele cu boală Alzheimer sau deficit cognitiv ușor. Precizia lor nu este însă suficientă pentru stabilirea unui diagnostic. Un rezultat slab ar trebui privit ca un motiv pentru investigații suplimentare, alături de testarea memoriei și de evaluarea neurologică.
Nicholas Rowan susține introducerea acestor teste în consultațiile de rutină ale persoanelor în vârstă. Evaluarea este simplă și relativ ieftină în comparație cu îngrijirea pe termen lung a unui pacient cu demență, dar rămâne rar folosită, inclusiv pentru că nu este decontată. „Aș vrea să-i testez pe toți. Dar, dacă fiecare test înseamnă o pierdere financiară, medicii nu au niciun motiv să îl introducă în practica obișnuită”, a spus specialistul.
Legătura dintre pierderea mirosului și declinul cognitiv nu este pe deplin înțeleasă. Cercetătorii încearcă să afle dacă ambele apar din cauza acelorași modificări cerebrale sau dacă reducerea stimulării olfactive influențează, la rândul ei, regiunile implicate în memorie și gândire. „Întrebarea de un milion de dolari este cum sunt legate cele două, iar tocmai asta încercăm să aflăm”, a completat Wassim Najjar, cercetător în echipa lui Rowan de la Johns Hopkins.
Cum se antrenează simțul mirosului: cu trandafir, lămâie, eucalipt și cuișoare
Pentru persoanele care vor să-și exerseze mirosul, recomandările sunt simple. În primul rând, trebuie evitată expunerea regulată la substanțe care pot irita sau afecta mucoasa nazală. Apoi, metoda folosită cel mai des în cercetări pornește de la patru mirosuri distincte: trandafir, lămâie, eucalipt și cuișoare. În protocolul clasic de antrenament olfactiv, participanții au mirosit fiecare aromă în două sesiuni pe zi, timp de 12 săptămâni.
Antrenamentul diferă de aromaterapie. Scopul nu este relaxarea prin expunerea pasivă la un parfum plăcut, ci exersarea intenționată a capacității de a detecta, diferenția și recunoaște mirosurile. Aromele sunt parcurse una câte una, iar persoana își concentrează atenția asupra fiecăreia și încearcă să o identifice sau să o asocieze cu un aliment, un obiect ori o amintire.
Trusele speciale permit folosirea unor concentrații constante, dar exercițiul poate fi făcut și cu recipiente separate în care sunt păstrate arome ușor de recunoscut, precum cafea, coajă de lămâie, mentă, vanilie, scorțișoară sau cuișoare. Recipientele trebuie ținute închise între sesiuni, pentru ca mirosurile să nu își piardă intensitatea și să nu se amestece.
„Este un simț care se antrenează ușor, pentru că tot ce ne înconjoară e accesibil”, a subliniat Najjar. În unele protocoale, aromele sunt schimbate după primele trei luni. Introducerea unor mirosuri noi obligă persoana să facă din nou diferența între ele și împiedică exercițiul să devină complet automat. Nu s-a stabilit însă că alternarea aromelor protejează memoria mai bine decât folosirea aceluiași set.
Ce efecte pot fi observate
O revizuire sistematică apărută în 2023 în Neuropsychology Review a reunit studiile despre efectele antrenamentului olfactiv asupra creierului și a funcțiilor cognitive. În unele cercetări au fost observate îmbunătățiri ale memoriei, învățării verbale și atenției, precum și modificări ale activității cerebrale.
O altă analiză din 2024, concentrată asupra persoanelor de peste 55 de ani, a inclus 23 de studii și a identificat rezultate favorabile mai ales în privința fluenței verbale și a memoriei de lucru. Autorii au subliniat însă că sunt necesare cercetări mai ample, realizate după protocoale comparabile.
Un studiu efectuat pe persoane cu deficit cognitiv ușor a asociat antrenamentul olfactiv cu o creștere a grosimii țesutului cortical la nivelul hipocampului, regiune extrem de importantă pentru memorie.
Antrenamentul nu poate fi prezentat, în acest moment, drept o metodă de prevenire a demenței. „Dacă vreți să încercați, nu cred că face rău. Ar putea ajuta și poate fi chiar plăcut. Este un exercițiu pe care persoanele în vârstă îl pot face inclusiv împreună cu nepoții”, a conchis psihologul David Vance.
