În Alexandria, Gamal Abdel Nasser s-a adresat egiptenilor. În discursul său, el a amintit de 3 ori numele inginerului francez Ferdinand de Lesseps, omul care a construit Canalul Suez.
Pentru un grup de ofițeri egipteni, acesta era codul pe care îl așteptau. În câteva minute, au ocupat birourile companiei care administra canalul.
„Tot ce aveam erau câteva publicații despre canal. Habar nu aveam cum se administrează”, își amintește unul din ofițeri.
„Nu eram înarmați. Instrucțiunile noastre erau să desfășurăm operațiunea în mod pașnic”, a declarat el pentru AFP.
În fiecare joi dimineața jurnalistul Dan Popa trimite newsletterul Economix. Dacă ești pasionat de economie, finanțe personale sau comportamentale. poți să te abonezi aici la newsletterul EconoMix.
EconoMix
Urmărește tendințele economice și învață despre finanțe personale prin recomandări și grafice relevante.
Abonează-te la Newsletter
EconoMix
Urmărește tendințele economice și învață despre finanțe personale prin recomandări și grafice relevante.
Felicitări! Te-ai abonat la „EconoMix”.
Abonat
Confirmă abonarea pe e-mail.
Apasă pe linkul din email pentru a primi edițiile.
Semnalul de lansare
Semnalul de lansare a operațiunii a fost dat de Nasser, care ținea un discurs la Alexandria, și a pronunțat cuvintele „Lesseps”, referindu-se la Ferdinand de Lesseps, cel care a fondat canalul în 1869.
„Misiunea noastră era atât de secretă încât șoferii care ne-au luat din Cairo nici măcar nu știau destinația noastră. Cu excepția noastră, oamenii cu care eram nu știau. Li se spusese doar să își aducă câteva haine.”
Cele trei grupuri au fost informate despre misiunile lor respective abia la sosirea la baza militară Al-Galaa de lângă Ismailiya, pe 26 iulie, în jurul orei 16:00.
„Unii dintre ei au ezitat. Se temeau de reacția trupelor britanice care păzeau canalul. Dar am refuzat să abandonăm planul nostru, istoria era în marș”, spune Ezzat.
Cele trei grupuri s-au împrăștiat. S-au strecurat până la birourile companiei Suez, dar au rămas ascunse, ascultând discursul lui Nasser, cu inimile bătându-le de neliniște.
Operațiune pașnică
„Președintele a spus «Lesseps». Apoi a repetat a doua oară și a treia, ca și cum s-ar fi temut că nu l-am auzit.”
Ofițeul mai spune că trupele de comando au intrat în jurul orei 19:00, au găsit birouri în mare parte goale și i-au informat pur și simplu pe gărzi că veniseră să naționalizeze Canalul Suez. Nu s-a vărsat sânge.
„Președintele și-a ținut apoi discursul despre naționalizare. Oamenii au ieșit în stradă, iar sprijinul lor ne-a dat mai multă putere”, își amintește el.
Nasser a anunțat că Suezul va fi transferat sub control egiptean , astfel încât veniturile din taxe să poată finanța barajul de la Assuan, după ce Statele Unite și Marea Britanie refuzaseră să sprijine financiar proiectul.
Orientul Mijlociu intra într-una dintre cele mai mari crize geopolitice ale secolului XX. Iar transportul maritim global nu avea să mai fie niciodată la fel.
Când s-a închis cea mai importantă arteră maritimă din lume
Canalul Suez a fost cea mai scurtă legătură a Europei cu petrolul din Golful Persic.
Când a izbucnit criza și a urmat intervenția militară a Marii Britanii, Franței și Israelului, canalul a fost închis. Navele scufundate au blocat trecerea, iar timp de luni de zile principala autostradă maritimă a planetei a fost scoasă din funcțiune.
Dintr-o dată, fiecare petrolier care transporta petrol către Europa a fost obligat să înconjoare întreaga circumferință a Africii, trecând prin Capul Bunei Speranțe. Călătoria era cu mii de mile marine mai lungă. Navele petreceau mai multe zile pe mare. Și în câteva săptămâni, a apărut o lipsă uriașă de capacitate disponibilă.
Piața era însetată de nave
Unde toată lumea vedea o problemă, grecii au văzut o oportunitate
Cu ani înainte de criză, Aristotel Onassis, Stavros Niarchos și alți armatori greci investiseră în petroliere din ce în ce mai mari. Mulți alți armatori râdeau și spuneau că exagerează și investesc aiurea, scrie și Naftemporiki.
Cum să construiești nave atât de mari când Suez avea anumite limitări? Răspunsul a venit în 1956.
Odată cu închiderea canalului, economia s-a schimbat peste noapte. Distanțele vaste au favorizat tocmai aceste petroliere mai mari, care puteau transporta cantități mult mai mari de petrol la un cost pe baril mai mic.
Tarifele de transport au crescut vertiginos. Companiile petroliere căutau cu disperare nave disponibile. Iar cele cu flote moderne s-au trezit într-o poziție de forță.
Momentul în care s-a născut dominația transportului maritim grecesc
Criza de la Suez nu a creat armatorii greci de la zero. Dar a confirmat că aceștia investiseră corect.
Veniturile uriașe din acea perioadă le-au permis să comande și mai multe nave, să-și extindă imperiile și să domine transportul maritim de petrol în deceniile următoare.
A fost perioada în care grecii au început să fie recunoscuți ca cea mai mare forță din transportul maritim comercial global și când nume precum Onassis și Niarchos au devenit simboluri globale ale puterii în afaceri.
Aproape 70 de ani mai târziu, lecția de la Suez rămâne vie. Transportul maritim nu este schimbat doar de tehnologie sau economie. Este schimbat de geopolitică.
Un război, o strâmtoare care se închide, un canal care încetează să funcționeze pot remodela întregul comerț mondial în câteva zile.
În 1956, un singur cuvânt dintr-un discurs a fost suficient pentru a provoca o criză internațională.
Și să demonstreze că, pe mare, cele mai mari averi nu se nasc atunci când totul merge ca pe roate, ci atunci când unii s-au pregătit pentru ziua în care lumea își va schimba cursul.
