Două investigații de presă documentate de Snoop la nivel de detaliu au fost continuate cu intensitate diferită. Atât instituția universitară, condusă de rectorul Remus Pricopie, cât și justiția i-au tratat pe profesorii Bulai și Pieleanu cu două măsuri.
- În sine, nu diferența de tratament e problema. Specificitatea e necesară. Pentru că și justiția, și SNSPA nu puteau să trateze decât diferit cele două cazuri: fiecare are elemente concrete, care îl fac unic.
- Întrebarea este dacă într-un caz autoritățile judiciare și academice au demonstrat exces, iar în celălalt au exersat o precauție, care vine dintr-o sursă pe care articolul o analizează.
Pe 5 august a început procesul lui Alfred Bulai, sociolog, fost profesor universitar, acuzat de agresiune sexuală și folosirea abuzivă a funcției în scop sexual.
La acțiunea victimelor s-a adăugat acțiunea Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative pentru încălcarea obligațiilor de loialitate și de protejare a imaginii instituției. SNSPA cere fostului său profesor suma de 80.000 de euro daune morale. Este chiar suma pe care fosta studentă o solicită solidar, profesorului și universității.
Dacă ar fi fost vorba exclusiv despre daunele materiale rezultând din acest proces, ar fi urmat ca SNSPA să aștepte verdictul instanței și să-și recupereze suma plătită victimei.
Firescul care a lipsit în alte multe ocazii
Este firesc și ca o instituție căreia unul dintre angajații ei i-a afectat imaginea să se întoarcă în instanță împotriva lui pentru a-i cere daune morale.
Nu am văzut însă, în ultimii ani, vreo situație în care o instituție a statului să se comporte astfel. Deși pătarea imaginii instituționale este curentă, iar păgubirea cu milioane de euro a instituțiilor de către angajați pare să-i lase pe managerii acestora indiferenți.
Cazul Alfred Bulai
Dar nu doar acest aspect este surprinzător în „cazul Alfred Bulai”, pe care proiectul media Snoop l-a documentat la nivel de detaliu și l-a publicat, începând cu anul 2024.
Comportamentele lui Alfred Bulai sunt indiscutabil incompatibile cu statutul său de cadru didactic.
Sunt însă ele infracțiunii de agresiune sexuală, acte de natură sexuală săvârșite prin constrângere asupra unei victime incapabile să se apere, profitându-se de starea acesteia, pedepsite cu închisoare de la 2 la 7 ani?
Apreciez, și e doar opinia mea, că desfășurarea evenimentelor descrise în ancheta Snoop infirmă această interpretare maximală. Esențial pentru agresiunea sexuală este existența constrângerii care anulează libertatea de decizie a victimei.
Mărturiile și probele înregistrate telefonic de genul „Dezbracă-te să-mi arăți că ai încredere în tine” nu intră în categoria constrângerii.
Ele au mai curând natura hărțuirii sexuale, pedepsită penal de la 6 luni la un an, sau amendă dacă se stabilește că acuzatul a pretins în mod repetat favoruri de natură sexuală în cadrul unei relații de muncă sau al unei relații similare. Dacă se probează un comportament nedorit cu conotație sexuală care duce la lezarea demnității victimei și la crearea unui mediu ostil, de intimidare, degradant sau umilitor, acesta este tratat drept contravenție.
Citite de mine, mărturiile și înregistrările în „cazul Alfred Bulai”, regăsite în dosarul Snoop, probează mai clar pretinderea sau obținerea de favoruri sexuale pentru acte de serviciu. Profitându-se de autoritatea statutului de profesor (art. 299 C.pen. – închisoare de la 6 luni la 3 ani).
Având în vedere înregistrările audio, înfruntarea în fața instanței se va duce probabil în jurul cerinței de a dovedi exploatarea raportului de autoritate dintre profesor și studentă în pretinderea favorurilor sexuale.
Ciudățenia arestului preventiv
Asumarea de către procurori a acuzației maximale este problematică. Însă adevărată ciudățenie este trimiterea lui Alfred Bulai în arest preventiv pentru 30 de zile.
Conform Codului penal, măsura se aplică doar în cazuri strict definite: dacă inculpatul a fugit, s-a ascuns ori a făcut pregătiri pentru a fugi, dacă încearcă influențarea martorilor sau distrugerea probelor, exercită presiuni asupra părților, dacă reprezintă un pericol pentru ordinea publică ori există vreun risc de recidivă.
Altfel, judecata se face în libertate. Ținerea în arest, înainte de verdictul final, reprezintă excepția. La noi, principiul a fost aplicat de magistrați chiar în exces. Inculpați care aveau posibilitatea să fugă (unii au și făcut-o – vezi printre mulți alții, Sebastian Ghiță, magnat și colaborator al SRI), puterea de a influența martorii (repetat exercitată – vezi foștii ofițeri de securitate acuzați de torturarea lui Gheorghe Ursu), de a exercita presiuni asupra părților (senatoarea Diana Șoșoacă), dacă reprezentau un pericol pentru ordinea publică (Călin Georgescu – și ce pericol!) etc nu au fost trimiși în arest preventiv.
La Alfred Bulai, comparativ cu cazurile în care arestul preventiv pentru 30 de zile s-a aplicat sau nu s-a aplicat, măsura a fost mai mult decât disproporționată: a fost arbitrară.
Câteva observații despre mediul SNSPA
Am fost profesor universitar angajat la SNSPA până în anul 2017. De prin anii 2000, Școala Națională de Științe Politice și Administrative a creat un mediu mai curând progresist.
A fost universitatea cea mai activă în definirea ideologiilor feministe, a teoretizat obligația de a-i trata pe studenți cu respect și a fost promotoare a Codurilor de etică universitare. Experiența mea a fost a unor raporturi civilizate între cadrele didactice. Construirea SNSPA pe structura fostei Academii „Ștefan Gheorghiu” afiliate PCR, act care a lăsat sechele până astăzi, ar fi un subiect separat.
SNSPA și sociologul Marius Pieleanu
Funcționarea unei instituții este testată în situații care ies din cadrul normalității de zi cu zi.
Cazul Alfred Bulai e de comparat cu alte scandaluri de abuz din SNSPA, exemplul cel mai relevant fiind al autorului de sondaje mult prezent la Antena 3, Marius Pieleanu.
În universitate se vorbea de ani de zile despre lipsa de civilitate a sociologului. În 2025, o anchetă Snoop a obținut declarații ale unor femei care-l acuzau pe Pieleanu de abuzuri sau comportament neadecvat. Dintre ele, trei susțineau că la sfârșitul anilor 90 și începutul anilor 2000, Marius Pieleanu le-a sechestrat în biroul său câteva ore. S-au succedat alegații de hărțuire sexuală, tentativă de viol, abuz de putere.
Când „cazul Pieleanu” a fost făcut public de către Snoop, Comisia de Etică a SNSPA nu a identificat „probe incontestabile care să poată demonstra, în mod indubitabil, vinovăția domnului Marius Pieleanu” și „a dispus încheierea procedurilor aferente”.
SNSPA nu putea lua decât această decizie dacă victimele au refuzat să facă plângeri și nu au apărut probe. Doar că absența dovezilor ar putea reflecta puterea sociologului de a aduce la tăcere victimele. Marius Pieleanu are puternice relații politice în PSD, are contacte care aduc în scenă serviciile de informații și are mijloace directe de influențare a vieții SNSPA.
Facultatea de sociologie condusă de Alfred Bulai a împiedicat angajarea soțiilor de ofițeri SRI la SNSPA
Se ridică întrebarea cum s-a ajuns la tratarea lui Alfred Bulai dând insuficientă atenție procedurilor, nuanțelor și contextelor, în timp ce Marius Pieleanu s-a dovedit imun.
Pot răspunde doar cei direct implicați, însă se pot identifica fapte relevante. Una dintre ele, încercarea lui Remus Pricopie, acum câțiva ani, de a angaja la SNSPA soțiile a doi ofițeri de securitate.
La inițiativa mai multor profesori de la Facultatea de Sociologie, condusă atunci de Alfred Bulai, a fost elaborată o scrisoare de protest față de acel demers care afecta autonomia universitară. Scrisoarea a strâns semnăturile unui mare număr de cadre didactice din SNSPA. Pentru a evita scandalul de presă, rectorul Remus Pricopie a trebuit să renunțe la inițiativă.
Conexiunile lui Remus Pricopie
A fost cu siguranță o înfrângere frustrantă. Rectorul SNSPA este o personalitate importantă în lumea care leagă Serviciile și Politica, unde testul dintâi este succesul. Fusese numit ministru al Educației de PSD în Guvernul Ponta (2012-2014), devenise rectorul SNSPA în anul 2012, în 2015 a ajuns președintele Academiei de Științe ale Securității Naționale.
Pricopie a predat la Academia Naţională de Informaţii și a condus comisii ale acestei instituției.
A promovat angajarea în SNSPA a unor profesori care conectează lumea politică și Serviciile (îi numesc doar pe George Maior) și a menținut în Școală, până la vârste înaintate, foști colaboratori ai Securității (Teodor Meleșcanu) ori propagandiști din linia întâi a presei comuniste (Paul Dobrescu).
Deși mai curând discret, Remus Pricopie intervine public dacă apar bătălii politice cu miză, iar „câștigătorul” este nesigur.
Cum i-a „recomandat” rectorul pe Maior și Motoc
În luna noiembrie 2025, când se discuta numirea unui nou ministru al Apărării Naționale, rectorul SNSPA a venit în studioul „Adevărul” pentru a-și promova candidații: George Maior, fostul director al SRI și Mihnea Motoc, un diplomat cu un statut sensibil.
În luna martie 2025, rectorul SNSPA a șocat prin inițierea procedurilor de nominalizare a lui Donald Trump la premiul Nobel pentru Pace. Studenții din SNSPA au protestat.
Remus Pricopie, prea versat pentru a-și asuma pentru el o asemenea enormitate, a fost cel mai probabil vocea unui lobby de politică externă. Pe această linie mi-aș explica excesiva curtare astăzi, de către Președinția României, a lui Donald Trump – un lider inept care nu reprezintă interesele SUA și ale lumii libere și care va dispărea în curând din viața politică americană.
Scandalurile de abuz sexual ale unor cadre didactice din SNSPA ridică teme de etică și de drept. Sunt de tratat cu fermitate, cu adecvare, cu grija pentru proporționalitate și pentru echilibru. Cazurile Alfred Bulai și Marius Pieleanu sugerează însă primatul relației acuzaților cu Puterea politică și cu Serviciile.
